Cercetasii in actiune

Cine a fost B-P? Un aristocrat englez. Un
militar de cariera. Un om excentric pentru vremea sa. Un om cu
idei. Un scriitor extrem de prolific (compulsiv, zic gurile rele).
Lordul Robert Baden-Powell a intrunit toate aceste trasaturi, dar a
ramas cunoscut mai cu seama ca intemeietor al miscarii
cercetasilor. De la initialele numelui sau, B-P, deriva deviza
cercetasilor: „Be prepared!” (Fii pregatit!).

In 1907, Baden-Powell a avut ideea de a incerca ceva nou. De multa
vreme era obsedat de problema educatiei tinerilor. Ca militar (in
postura generalului care aparase, la 1899, in timpul razboiului cu
burii, orasul asediat Mafeking din Africa de Sud), fusese neplacut
impresionat de tinerii soldati pe care-i comandase. Ii gasea slabi
atat fizic, cat si psihic, inapti pentru viata ostaseasca si
incapabili de a lupta asa cum se cuvine pentru idealurile ce
stateau la temelia Imperiului Britanic. B-P considera ca gasise si
radacina problemei: observase ca tinerii din marile orase britanice
aveau toate sansele sa ajunga rau. Coplesiti de tavalugul
industrializarii, care dusese la o crestere a somajului, baietii
lipsiti de ocupatie capatau apucaturi proaste: isi pierdeau vremea
fumand la colturile strazilor, band excesiv si dezvoltandu-si o
morala dubioasa. Sanatatea lor fizica – erau prost hraniti si-si
duceau viata in atmosfera poluata a oraselor industriale – lasa
mult de dorit. Adultii din jurul lor nu-i puteau invata ceva mai
bun, prin urmare tinerii duceau lipsa de modele, cum am spune
astazi. Toate aceste evidente erau alarmante. Pentru un militar de
cariera, pentru un ofiter englez imperialist, erau semne
ingrijoratoare ale slabirii natiei, ale degenerarii populatiei
britanice.

Baden-Powell a inceput nu prin a scrie, nu prin a teoretiza
principiile sale despre educatie, asa cum ar fi facut cei mai
multi. A inceput cu practica. 20 de baieti londonezi, proveniti din
diferite paturi sociale, au fost adunati de B-P intr-o tabara
(camp), pe insula Brownsea. Tinerii au dormit in corturi, au taiat
lemne si au invatat sa aprinda focul, au navigat pe mare, au facut
drumetii, au stat in jurul focului de tabara, cantand si spunand
povesti. Au invatat sa se descurce fiecare pe cont propriu, dar si
sa se bazeze unii pe altii, au invatat valoarea prieteniei si
bucuria aventurii.

Nimeni n-ar fi putut prevedea ca ideea avea sa prinda atat de
puternic: in numai doi ani, in Marea Britanie erau 100.000 de
cercetasi. Douazeci de ani mai tarziu, cercetasii lumii erau in
numar de doua milioane, iar organizatia se extinsese in 78 de tari.
Disciplina, nu militarie Succesul a fost amorsat de aparitia cartii
Scouting for Boys (Cercetasie pentru baieti), scrisa de
Baden-Powell si aparuta in 1908. Cartea avea la baza un manual
militar al aceluiasi autor (dupa cum am spus, omul scria mult) si
fusese gandita ca un indrumar pentru folosinta unor organizatii de
tineret, cum existau multe in acele vremuri, destule dintre ele
avand, in mod declarat, un caracter crestin si militarist. Insa B-P
se gandea mai degraba la un mod de educatie vizand dobandirea unui
corp sanatos, a unui spirit viu, a unei morale solide, a unui simt
al rostului social al omului – toate elemente absolut necesare
pentru propasirea Imperiului Britanic.

Canada, Australia si Noua Zeelanda – toate colonii britanice – au
fost, in mod explicabil, primele care au adoptat modelul, practic
fara modificari. Dar ideea s-a raspandit incredibil de rapid si in
restul lumii, luandu-l prin surprindere pana si pe fondatorul
ei.

Cum a fost posibil? Erau cateva elemente de atractie care ii puteau
impresiona pe copiii acelor vremuri: tentatia aventurii, o
schimbare fata de viata sufocanta din orase – aglomerate si
insalubre -, ritualuri incitante, tovarasia unor copii de aceeasi
varsta, chiar sentimentul placut al datoriei implinite. Cercetasia
se sprijina pe doua elemente traditionale. Unul este Promisiunea
(un fel de legamant privind modul in care fiecare cercetas isi va
indeplini treaba); celalalt este Legea – un ansamblu de cateva
principii de gandire si purtare ce caracterizeaza viata de
cercetas. Cum copiilor le plac ritualurile, solemnitatile pe care
le implica invatarea Promisiunii si a Legii i-au atras intotdeauna,
iar tendinta de a se organiza in grupuri, pe criterii de varsta,
exista oricum in firea oamenilor. Poate ca, in paralel, baietii
asimilau si alte lucruri – cele la care se gandise B-P. El avusese
in vedere, probabil, inculcarea unor idealuri ce caracterizau
Anglia edwardiana: loialitate fata de tara si de autoritati si
acceptarea senina a realitatii, a ordinii lumii asa cum era ea. B-P
prefera, de altfel, un om supus unuia istet – ramasita a educatiei
militare, care valoriza supunerea in fata ordinelor comandantului.
E paradoxal, daca stam sa ne gandim: cercetasia urma­rea sa formeze
tineri descur­careti, capabili sa gandeasca independent, dar in
acelasi timp supusi si sustinatori ai ordinii sociale
existente.

Cu toate acestea, ea nu era o miscare orientata spre o educatie
militarista a tinerilor. Desi ideile lui B-P au fost preluate si
puse in practica de organizatii cu un mai accentuat caracter
militar si religios, precum Boys’ Brigade (fondata in 1883), Church
Lads’ Brigade si Boys’ Empire League (1900), cercetasia a fost
infiintata cu un alt scop.

Primul-ministru britanic Winston Churchill – care a condus Marea
Britanie in timpul celei de-a doua Conflagratii Mondiale – a fost
unul dintre cei care se asteptau ca tinerii cercetasi sa se
inroleze de indata ce atingeau varsta recrutarii. Cu toate ca B-P,
in cariera sa militara, a antrenat trupe prin metode ce implicau
activitati si abilitati specifice cercetasiei, s-a opus totusi
introducerii pregatirii militare in randul cercetasilor. Si, desi
cercetasii si-au adus contributia in primul si al doilea Razboi
Mondial in activitati sani­tare, de paza si de transmitere de
mesaje, B-P a de­plans militariza­rea lor si a sustinut mereu
intoarcerea la cercetasia „de pace”.

Modelul american
Pe vremea cand B-P lucra la cartea sa Scouting for Boys, a primit
prin posta, din America, o carte insotita de o scrisoare.
Scrisoarea purta, in chip de iscalitura amprenta unei labe de
ma­mifer – definitorie pentru preocuparile autorului misivei.
Acesta era Ernest T. Seton, un american nascut in Anglia, dar
emigrat in Canada si stabilit ulterior in Statele Unite. Seton avea
o adevarata pasiune pentru felul de viata al „pieilor rosii”,
pentru felul in care izbuteau nativii americani sa vietuiasca in
armonie cu natura, luandu-si din ea toate cele necesare vietii si
devenind astfel capabili de supravietuire in cele mai dificile
conditii. Lui Seton i se datoreaza puternica influenta a culturii
indienilor din SUA asupra miscarii americane a cercetasilor, Boy
Scouts of America.

Cartea lui – Sulul de scoarta de mesteacan al indienilor padurii –
descria o organizatie similara celei propuse de B-P, desi centrata
mai ales pe modul de viata in sanul naturii, si care nu avea catusi
de putin de-a face cu vreun ideal de viata in slujba Imperiului
Britanic. Cateva aspecte de ordin organizatoric erau deosebit de
interesante, de pilda diferitele ecusoane sau insigne (badges) si
botezarea detasamentelor de baieti cu numele unor animale. Tocmai
acestea l-au captivat si pe B-P.

Seton a venit la Londra in 1906, l-a cunoscut pe B-P, iar acesta nu
s-a jenat sa imprumute unele dintre ideile lui Seton,
incorporandu-le in cartea care l-a facut celebru, Scouting for
Boys. Ceea ce a dus, evident, la neintelegeri cu autorul american.
B-P a fost acuzat de plagiat, dar e mai probabil ca (asa cum sustin
unii dintre biografii sai) nu a facut-o inadins. Stand indelung de
vorba cu Seton despre subiecte de mare interes pentru amandoi, B-P
a introdus pur si simplu in carte elemente din convorbirile lor,
fara a se sinchisi de dreptul de proprietate intelectuala, despre
care, probabil, nici nu stia prea bine ce inseamna.

In cele din urma, totusi, a inteles, se pare, ca avea o
responsabilitate: intr-un acces de imensa generozitate, a
transferat organzatiei Boy Scouts of America toate drepturile de
autor ale cartii Scouting for Boys – o avere, de vreme ce cartea se
vindea ca painea calda -, desi nu avusese personal nici o
contributie la infiintarea organizatiei americane. Seton a
continuat, insa, sa sustina ca el este adevaratul fondator al
miscarii cercetasilor.

Totusi, desi in privinta amanuntelor organizatorice modelul
american si cel european se aseamana, conceptiile celor doi – B-P
si Seton (foto medalion) – au fost de la bun inceput diferite.
Seton era obsedat de supravietuirea in natura si de modul de viata
al indienilor americani, de soarta carora era profund preocupat, in
timp ce B-P avea o viziune mai larga, vazand in scouting un model
de educatie si o conceptie de viata destinate formarii de buni
cetateni britanici, perfect adaptati si integrati in societatea
timpului.

Dar fetele?
Asa cum se vede, cercetasia a luat fiinta ca o „treaba a baietilor”
si asa a ramas ani buni. Printre organizatiile de cercetasi aparute
in lume, cateva detasamente acceptasera si fete dar, probabil
datorita educatiei sale militare, B-P nu prea se impacase cu
ideea.

Cercetasia era o treaba menita se faca, din baieti, barbati
adevarati, motiv pentru care fostul militar de cariera deplangea
ceea ce el considera a fi „efeminarea” adolescentilor britanici.
Insa erau vremurile de glorie ale feminismului insular, apogeul
miscarii sufragetelor – care militau pentru acordarea dreptului de
vot femeilor -, asadar un intreg context social in care segregarea
implicata de insusi titlul cartii lui B-P, Cercetasie pentru
baieti, suna suspect. In cele din urma, B-P s-a convins de
necesitatea de a admite si fete, in cadrul unor organizatii
similare celei a cercetasilor, dar separate. In 1910, a fost
infiintata Girl Guides (Asociatia Fetelor-Ghizi) condusa de sora
lui B-P, Agnes, careia insa i-a luat curand locul – dupa cat se
pare, ca urmare a unor neplacute discutii intre cumnate – sotia lui
B-P, Olave.

De la cei 20 de baieti care, in 1907, si-au schimbat pentru cateva
zile felul de a trai sub indrumarea unui om care spera sa le
schimbe astfel intrega viata si modul de a gandi, efectivele
gruparilor de cercetasi au crescut cu un spor incredibil. In 1929,
erau patru milioane. Astazi, la un secol de la infiintare, numarul
lor ar impresiona pe oricine: 28 de milioane de cercetasi, in 216
tari ale lumii.

Cercetasii Romaniei
La numai cativa ani de la publicarea cartii Scouting for Boys,
Romania capata propria organizatie cercetaseasca. „Autorul” ei a
fost Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de stiinta roman care, aflat
in vizita in Anglia, lua contact cu cercetasia „model
Baden-Powell”, iar odata intors in tara, avea sa infiinteze si sa
conduca primele grupuri de cercetasi romani.

„Ziua de nastere” a fost 12 mai 1914, data la care Asociatia
Cercetasii Romaniei a fost infiintata si recunoscuta in mod oficial
in tara noastra.

In timpul primului Razboi Mondial, cercetasii romani au dat o mana
de ajutor in spatele frontului, ingrijind bolnavii sau slujind
drept calauze, curieri ori telegrafisti. Multi dintre ei si-au
pierdut viata, iar in memoria lor, la Tecuci, a fost ridicat un
monument, primul de acest fel din lume.

Incepand din 1937, din cauza unor presiuni politice, Asociatia si-a
suspendat activitatea. Cercetasia de la noi a renascut insa dupa
1990, cand Asociatia Cercetasii Romaniei si-a reinceput activitatea
si, sub numele de Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei, a
devenit singura miscare cercetaseasca din tara noastra reacceptata
de OMMC (Organizatia Mondiala a Miscarilor Cercetasesti), in 1993,
la cea de-a treizeci si treia Conferinta Mondiala. Deviza „Be
prepared!” a fost preluata la noi sub forma „Gata oricand!”
Principiile traditionale de organizare si ideea autoeducatiei si a
intrajutorarii, bazate pe Promisiune si Lege, se regasesc si in
organizatia romaneasca. Astazi, Organizatia Nationala Cercetasii
Romaniei se afla in plina activitate. Iar anul acesta, agitatia e
mai mare ca oricand: ONCR se pregateste sa participe, cu idei si
realizari proprii, la sarbatorirea centenarului cercetasiei.
Asadar, fiti pregatiti!

Foto: Photoland, Northfoto

EXPERTS

De vorba despre cercetasii nostri cu…

Iuliana Rada, coordonator de programe, Organizatia
Nationala Cercetasii Romaniei

Desi, in Romania, cercetasia e mai putin
cunoscuta decat in alte tari si, in tot cazul, mult mai putin
cunoscuta decat ar merita, exista totusi la noi o organizatie de
rang national: Cercetasii Romaniei. Cum arata ea, in cateva cifre?
Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei – ONCR, pe scurt – este
cea mai mare organizatie educativa din tara: are, la ora actuala,
aproximativ 2.500 de membri, repartizati in 65 de filiale.
Cercetasia propune un sistem de valori care adesea vine in
contradictie cu ceea ce vad copiii in jurul lor, in viata de zi cu
zi. Cum izbutesc, totusi, acestia, sa accepte ceea ce ii invata
cercetasia? Copiii asimileaza aceste valori in modul cel mai simplu
si mai eficient: traindu-le. Ei participa la diverse activitati,
unde intalnesc copii de aceeasi varsta, si invata. Invata ce
inseamna empatia, invata sa fie solidari, sa nu aiba prejudecati;
merg in natura, participa la campuri – asa numim noi taberele -,
merg si in strainatate, cunosc alte culturi, alte moduri de viata
si toate aceste lucruri sunt, pentru ei, extrem de atractive.
Captivant pentru un copil e, in primul rand, faptul ca se afla
impreuna cu alti copii; apoi, aceste activitati ii scot pe cei
foarte tineri din rutina zilnica (dominata, de multe ori, de
televizor si calculator) si ii pun in fata a ceva nou; or, asta
reprezinta intotdeauna o provocare pentru ei. O miscare dedicata
tineretului implineste o varsta matura: 100 de ani. Cum sarbatoresc
cercetasii aniversarea? In Anglia, unde a luat nastere miscarea
cercetasilor, va fi organizata o jamboree – termenul desemneaza o
tabara la care ia parte un mare numar de cercetasi -, dar una de o
amploare neobisnuita. La Jamboreea Mondiala va participa un numar
impresionant de membri ai miscarii cercetasilor: aproximativ
50.000. Dar cercetasii vor celebra aniversarea si in alte tari,
prin evenimente nationale. Cum va sarbatori, asadar, ONCR?
Organizand, la Bucuresti, Rasaritul Cercetasiei. Ne propunem sa
adunam toti cercetasii din Romania – dar si prieteni de-ai lor din
strainatate, de ce nu? -, impreuna cu parinti, bunici si alti
membri ai familiilor lor, in vecinatatea cladirii Parlamentului, pe
care il vom inconjura cu un lant uman. Incercam sa intram in Cartea
Recordurilor cu aceasta actiune: practic, cercetasii vor sa
formeze, in jurul celei mai mari cladiri din Europa, cel mai mare
lant uman realizat vreodata. Ne asteptam sa fie acolo peste 2.000
de cercetasi. Evenimentul va avea loc la 1 august 2007. Si, tot in
aceasta zi, cercetasii vor organiza o manifestare expozitionala
ampla: Targul Organizatiilor Neguvernamentale din Romania – cadru
perfect pentru a prezenta numeroase optiuni educative nonformale si
a promova voluntariatul ca pe o metoda de a crea o lume mai buna.
Paralel, vor fi organizate campuri – la Sinaia pentru cercetasii cu
varsta de 6-10 si 11-14 ani si la Sibiu, unde vom organiza un camp
cu reprezentanti ai diverselor etnii din zona, incercand sa
realizam legaturi cat mai stranse intre acestea si sa refacem,
astfel, o istorie. Daca vreti sa aflati mai multe despre miscarea
cercetasilor, accesati www.scout.org, www.scout.ro, www.scouting2007.ro,
cercetasii.ong.ro