De la familia Gebert la brandul Geberit

1874: Anul Inceputului. Afacerea a pornit modest, asa cum porneau atatea mici afaceri, atunci ca si acum: cei care, harnici si intreprinzatori din fire, doreau sa fie independenti isi deschideau un atelier, magazin, restaurant etc. propriu.

Printre acestia s-a numarat si Caspar Melchior Albert Gebert (1850-1909), un tanar elvetian care, dorind sa munceasca pentru el insusi, nu pentru altii, si-a deschis un atelier de instalatii sanitare in oraselul Rapperswil, pe malul lacului Zürich. 23 de ani mai tarziu, bilantul afacerii era multumitor, iar familia Gebert isi achizitiona o casa mare, ce purta frumosul nume de Phoenix. Atelierul a fost mutat in aceasta noua locatie, iar la parterul cladirii a fost deschis si un magazin.

Din cei sase copii ai familiei, supravietuisera doar doi: cei doi baieti, Albert Emil si Leo. Plini de idei si de entuziasm, tinerii au inteles repede ce aveau de facut si ce ocazii le oferea combinatia dintre ceea ce stiau sa faca si ceea ce le trebuia oamenilor.

La vremea acelui sfarsit de secol, ramura fabricarii accesoriilor si a pieselor de schimb pentru instalatii sanitare era putin dezvoltata; totusi, oamenii erau din ce in ce mai preocupati de conditiile de locuit, de confortul si de igiena locuintelor. Era vremea marilor descoperiri in medicina si microbiologie, vremea intelegerii legaturii dintre igiena si sanatate, vremea marilor imbunatatiri urbanistice, a preocuparilor oficiale si a propagandei intense pentru curatenie, a dezvoltarii medicinei preventive. Cei doi frati Gebert s-au orientat rapid: si-au deschis o fabrica proprie de piese pentru instalatii sanitare, careia i s-au adaugat curand o turnatorie, un atelier de fabricat unelte, un atelier de strungarie si un altul specializat in tratamente de suprafata aplicate metalelor.

Din inovatie in inovatie, cei doi frati au izbutit sa fabrice, in 1905, ceea ce azi ne pare unul dintre cele mai obisnuite obiecte, de vreme ce face parte din dotarea oricarei bai: e vorba despre banalul (azi) rezervor de apa pentru WC.  Intr-atat de mult a ajuns sa faca parte din viata omului modern, incat e greu de imaginat impactul acestui produs in primii ani ai secolului XX.

Primele rezervoare erau din lemn, captusite cu plumb si au fost comer­cializate sub numele de Phoenix. Leo Gebert (1888-1964), cel mai tanar dintre frati, avea „o minte tehnica“ sclipitoare; era un inventator deosebit de inzestrat. El a fost cel care a ima­ginat mecanismul cu valva, clopot si flotor care echipeaza rezer­voa­rele, mai vechi sau mai noi, din aproape toate baile, mai modeste sau mai luxoase, ale locuintelor de tip modern din ziua de azi. Aceasta inventie, sim­pla si geniala, a fost piatra de temelie a viitoarei dezvoltari a companiei.

Succesul crescand al afacerii a facut posibila indeplinirea unei mari do­rin­te a fratilor Albert Emil si Leo Gebert: adunarea sub acelasi acoperis a tuturor fabricilor si atelierelor lor, deocamdata imprastiate prin diverse cartiere ale orasului. In 1916, firma a achizitionat un teren suficient de intins si, in 1917, in timpurile tulburi si agitate ale primului Razboi Mondial, compania Gebert a inceput constructia noii sale uzine. Extinderea a fost insotita si de diversificarea ga­mei de produse. Desi productia s-a concentrat pe rezervoa­re­le cu piese din cupru si plumb brevetate de com­panie, uzina a inceput sa produca si alte piese, de pilda valve si sifoane destinate unor utilaje din industria chimica.

In 1929 compania a putut deschide prima sa sucursala in strainatate, la Paris: un birou care coordona vanza­rea cu amanuntul a produselor Gebert & C-ie.

Anii 1930 au adus o noua schimbare importanta. Aparuse o noua provocare: plasticul – un material nou, ieftin, care permitea fabricarea unor piese (rezervoare, tevi) rezistente la coroziune. Cu excelentul lor simt al oportunitatilor, carora li se adauga acum o indelungata experienta in afaceri, cei doi frati Gebert s-au lan­sat, in 1935, in aceasta noua aventura.

Mai aveau insa de luptat cu vremurile. Intre 1935 si 1952, firma s-a confruntat cu mari dificultati, datorate in parte razboiului, care ingreuna mult aprovizionarea cu materii prime si desfacerea produselor. Cei care au salvat compania au fost reprezentanti ai generatiei tinere – Heinrich si Klaus Gebert, fiii lui Albert Emil. Cu ei, compania elvetiana s-a transformat intr-o corporatie internationala.

In 1953, Geberit a devenit marca inregistrata si, de atunci, este utilizat ca nume al brandului si ca o garantie a calitatii, inscriptionata pe toate produsele firmei. Mica afacere de familie s-a extins prin achizitii succesive si s-a transformat, in timp, intr-o mare companie publica, ale carei actiuni sunt tranzactionate pe sume mari in universul Bursei. 

De la lemn si plumb la materiale plastice si otel inoxidabil, de la micul atelier si magazinul din Rapperswil la imensele facilitati de productie si desfacere ale uriasei companii extinse in 40 de tari ale lumii – si lider euro­pean, astazi, in instalatii sanitare, de la manufactura la proiecte de cercetare si solutii de design, Geberit creste mereu. Povestea a inceput cu „A fost odata“ si… continua. Va urma.

Foto: Geberit

FACTS

Astazi, GEBERIT…

…este lider european in domeniul instalatiilor sanitare; fabrica obiecte sanitare si accesorii pentru acestea, precum si sisteme de conducte pentru canalizare si aprovizionare cu apa. 

…are 17 unitati de productie in 8 tari si reprezentante in cca 40 de tari. 

…instruieste anual peste 30.000 de instalatori profesionisti, ingineri de instalatii si arhitecti, in cele 25 de centre de informare ale companiei. 

…furnizeaza tehnologie pentru dotarea unui mare numar de edificii importante, multe dintre ele celebre. Turnul Agbar din Barcelona (Spania), proiectat de Jean Nouvel; Turning Torso din Malmö (Suedia), opera arhitectului Santiago Calatrava; noul stadion de fotbal Allianz Arena, construit la München de Herzog & de Meuron, toate sunt echipate cu produse Geberit.

Evenimentele ultimului deceniu

1997. Se incheie constructia laboratorului de tehnologie si acustica al companiei, la Jona (Elvetia). Firma Geberit este achizitionata de compania de investitii britanica Doughty Hanson & Co.  1998. Vanzarile de produse Geberit ating cifre de peste 1 miliard de franci elvetieni. Compania incepe pregatirile pentru listarea la bursa. 1999. In cel de-al 125-lea an de existenta, Geberit devine societate pe actiuni. 2000. Se deschide noul centru de informare Geberit la Jona. 2004. Geberit este o companie cu 5.300 de angajati si cu vanzari de aproximativ 1,8 miliarde de franci elvetieni. 2005. Geberit inaugureaza la Langenfeld (Germania) primul turn de apa in care procesul de obtinere a apei potabile poate fi vizualizat, intr-un mod interactiv.

De la originile modeste pana in prezentul hi-tech

Inepuizabil subiect de glume, WC-ul  poate fi, la fel de bine, un vast subiect de cercetare. Dintr-un motiv simplu si foarte serios: este indisolubil legat de istoria civilizatiei. Dar ce inseamna initialele? De folosit, folosim cu totii si instalatia corespunzatoare si numele ei, dar nu toata lumea stie de unde vine acest nume: de la water closet – in traducere libera insemnand o camaruta sau nisa (in engleza closet) prevazuta cu apa (water). Desemneaza, in limbajul curent, o toaleta de tip modern, care se curata cu apa. Dar inventia e mult mai veche decat s-ar putea crede. Ca multe alte inventii, modelul actual de toaleta cu apa n-a aparut dintr-o data, ci e rezultatul acumularii unui sir lung de perfectionari, mai marunte sau mai insemnate.  Toalete – comune sau particulare – cu apa existau inca de acum vreo 4.500 de ani. In jurul anului 2600 i.Hr., civilizatiile traitoare in orase din Valea Indului, ca Harappa si Mohenjo-daro – despre care stim azi ca erau foarte avansate, din multe puncte de vedere –, cunosteau asemenea instalatii, legate de un ingenios sistem de canalizare. Vestigii arheologice (datand aproximativ din anul 1500 i.Hr.) ale unor astfel de dotari urbane au fost descoperite si in insula Santorini din Marea Egee, specialistii atribuindu-le civilizatiei minoice. In Roma antica, toaletele publice, in stilul „la comun“, erau total lipsite de intimitate; erau locuri de „intamplari“ sociale – oamenii se mai intalneau, mai stateau de vorba… Iar incepand din secolul al XVI-lea, avem de-a face cu era adevaratelor WC-uri, in acceptia moderna a termenului: vase din materiale usor de curatat, spalate – fiecare in parte – cu apa dintr-un rezervor propriu. Numeroase imbunatatiri, legate de sistemul de umplere a rezervorului, de eliberarea apei din el, de designul-ul vasului etc., au dus la modelele actuale. Astazi, imbunatatirile aduse instalatiilor sanitare – inclusiv WC-urile – sunt rezultatele unor cercetari efectuate in laboratoare specializate, utilizand aparatura de testare si programe de computer anume proiectate. Marile firme producatoare de instalatii sanitare investesc mult in cercetare, axandu-se atat pe functionalitate si eficienta, cat si pe protectia mediului si dezvoltarea durabila.