Istorie cu parfum de cafea

O lume de cafegii
Pe la 1600, navigatorii venetieni importa obiceiul, iar in 1654 Italia este deja impanzita cu cafenele. Aproape concomitent, in 1607, licoarea ajunge in Lumea Noua, capitanul John Smith (foto fundal), fondatorul Virginiei si al orasului Jamestown, devenind un pionier si in acest domeniu, ba chiar precedand metropola: la Londra, primele cafenele vor fi deschise abia in 1652.

Aici, la 1688, Edward Lloyd inaugureaza un astfel de local, frecventat indeosebi de comercianti si marinari. Pe fiecare ceasca de cafea erau inscriptionate initialele TIPS (To Insure Prompt Service), ceea ce a dus la niste inventii istorice: bacsisurile date chelnerilor – (tips), dar si notiunea de asigurare in sens modern – insurance. Nu e greu de ghicit, cafeneaua s-a transformat rapid in Lloyd’s, prima companie de asigurari din lume.

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

Sfarsitul secolului al XVII-lea aduce cu sine noi cafenele, la Paris (1672 – unul dintre primele cadouri pe care le primeste Ludovic al XIV-lea este un arbust de cafea), la Viena (1683 – dupa asediu, turcii, infranti, lasa in urma lor saci intregi cu boabe de cafea) sau la Amsterdam (foto fundal – din 1690, prin portul de aici incep sa se tranziteze cantitati impresionante de saci cu boabe aromate). Mai conservatori, nemtii intarzie cu prima lor cafenea berlineza pana in 1721.

Secolul al XVIII-lea inseamna, in paralel cu dezvoltarea consumului, cresterea direct proportionala a productiei de cafea. In 1723, ofiterul Gabriel de Clieu aduce in Martinica, una dintre coloniile franceze din Caraibe, primele plante de cafea, pe care le cultiva aici din inalta porunca regala. (Dupa jumatate de secol, plantatiile vor numara aproape doua milioane de arbusti.)

Patru ani mai tarziu, printr-un viclesug amoros facilitat de o amanta sus-pusa, un ofiter portughez „importa“ cafeaua in Brazilia, care se va dovedi un teren extrem de fertil, la propriu, pentru aceasta planta din ce in ce mai la moda atat in Europa, cat si in America. Deja, la 1763, numarul cafenelelor de dincoace si de dincolo de Ocean este estimat la circa 7.000, dintre care 2.000 numai in Italia (intre acestea, faimoasele Café Greco de la Roma si Café Florian de la Venetia).

Intre timp, nici celelalte puteri coloniale, sesizand amploarea fenomenului social care devenise cafeaua, nu stau cu mainile in san: olandezii incep cultivarea ei in Java si Batavia, iar englezii in Africa si in India. In timp, vor aparea un numar impresionant de soiuri, fiecare cu particularitatile sale, legate de aroma, buchet, aciditate si, evident, gust. In paralel, prelucrarea boabelor se diversifica, intr-un continuu efort de sofisticare a produsului final.

Astfel, ca prima etapa, boabele pot fi prelucrate la rece sau la cald, in mediu uscat sau umed, ba chiar sub jet de aburi. Ulterior, ele sunt prajite, iar pudra maronie astfel obtinuta poate fi fiarta in zeci de feluri. De asemenea, pudrele de la mai multe soiuri se pot combina in proportii felurite, marcile fiind apoi rebranduite dupa gustul, tot mai evoluat, al consumatorului final.

In plus, cafeaua nu mai este bauta simpla, „neagra“, ci cu felurite adaosuri, de la zahar la lapte si la toate derivatele sale, in special frisca. Prototipul primului espressor apare si el, pe la 1822, dar nu in Italia, ci in Franta. Ulterior, italienii vor duce, insa, la perfectiune noul procedeu de preparare a cafelei, ei construind, la inceputul secolului XX, primele fabrici care produc in serie asemenea masinarii, mai intai unele cu functionare manuala, apoi noi si noi generatii, automate.