Consumul în colaborare – ideea care promite să schimbe planeta

Din ce în ce mai mulţi oameni consideră că modelul nu este o soluţie pe termen lung pentru o planetă ce găzduieşte 7 miliarde de locuitori. Una din ideile propuse pentru îmbunătăţirea acestui model, ca variantă mai eficientă de consumare a resurselor, o reprezintă consumul în colaborare.

Ce este consumul în colaborare? Termenul de „collaborative consumption” a fost lansat în 2007 de Ray Algar, într-un raport asupra noilor tendinţe de consum. Autorul l-a folosit ca sa definească nouă filozofie a consumului, care se realizează astfel încât majoritatea oamenilor să ajungă la un echilibru între propriul interes şi binele comun, al comunităţii din care fac parte. Adepţii acestui stil de consum afirmă că el reprezintă o veritabilă revoluţie socială, modelul deţinerii de obiecte fiind înlocuit de unul al folosirii acestora în comun.

Unul din primele domenii în care este aplicat modelul consumului colaborativ este cel al industriei auto. Conform statisticilor înregistrate în SUA şi Europa, autovehiculele transportă, în medie, 1,6 pasageri la fiecare drum. Programele de „car sharing” – de utilizare în comun a automobilelor – îmbunătăţesc această folosire ineficientă a resurselor.

Anul 2011 marchează lansarea programelor de tip „car sharing” în numeroase oraşe, precum Munchen, Paris sau Amsterdam, în care au fost inaugurate programe de utilizare colectivă a autovehiculelor în ceea ce mulţi consideră a fi debutul unei noi etape din istoria continentului european: cea a consumului raţional şi eficient al resurselor.

Car2go, programul de car sharing care schimbă faţa Amsterdamului

Capitala Olandei, Amsterdam, a înregistrat o premieră la finalul lunii noiembrie, odată cu lansarea unui program inedit de car sharing, intitulat Car2go. Programul este conceput să fie extrem de uşor de utilizat şi să nu polueze atmosfera oraşului, folosind în exclusivitate automobile electrice.

Cum funcţionează programul? În oraş se află 300 de maşini electrice, iar persoanele înregistrate pot afla care este cea mai apropiată de ei folosind site-ul car2go sau o aplicaţie pe smartphone-ul preferat. Apoi dezactivează încuietorile cu ajutorul cardului de membru, se urcă pur şi simplu în maşină şi o folosesc cât au nevoie. Parcarea este gratuită în tot oraşul, iar atunci când utilizatorii nu mai au nevoie de maşină, o pot lăsa oriunde în oraş, fără a fi nevoiţi să o aducă înapoi la garaj sau să o încarce.

Folosirea autovehiculelor electrice costă 0,29€ pe minut, iar acest tarif include toate costurile – parcare, asigurare, GPS-ul integrat, reparaţiile, taxele de drum şi electricitatea consumată pentru alimentare. Atunci când maşina este parcată, costul pe minut scade la 0,09€. Membrii car2go nu plătesc abonament pentru acest serviciu, toate costurile fiind incluse în preţul pe minut. Pentru a obţine cardul de membru, ce permite accesul în autovehicule, se plăteşte la înregistrare o taxă de 10€.

Sistemul car2go există în alte 5 oraşe din lume – Ulm, Hamburg (Germania), Viena (Austria), Vancouver (Canada) şi Austin (SUA) – însă cel din Amsterdam este primul care foloseşte în exclusivitate maşini electrice.

Acest sistem există ca urmare a investiţiilor pe care oficialii capitalei olandeze le-au făcut în infrastructura electrică. Numărul staţiilor de încărcare a autovehiculelor electrice creşte în fiecare lună, iar până în aprilie toate maşinile electrice pot fi încărcate gratuit. Dacă astăzi există 250 de staţii de încărcare, până la finalul lui 2012 numărul acestora va creşte la 1.000.

Din 2006 până astăzi, Amsterdamul a cheltuit 10 milioane de euro pentru promovarea maşinilor electrice. „Una dintre cele mai eficiente metode de a reduce poluarea aerului este convingerea persoanelor care folosesc în mod intens autovehiculele să recurgă la cele electrice. Vehiculele cu emisii zero reprezintă o veste bună pentru sănătatea cetăţenilor noştri„, a explicat Eric Wiebes, un oficial local responsabil cu problemele de transport. De altfel, Uniunea Europeană a anunţat că intenţionează ca până în 2050 să nu mai permită folosirea autovehiculelor poluante în oraşe.

Programul Car2go are deja 2.000 de membri, iar în orice moment al zilei aproximativ 150 de vehicule sunt în uz. Car2go nu este singurul program de car-sharing din Amsterdam, însă este primul care nu solicită clienţilor să returneze vehiculele într-un punct anume şi care foloseşte în exclusivitate maşini electrice.

Autolib’, proiectul electric parizian

La scurt timp după lansarea programului car2go în Amsterdam, oficialii parizieni au inaugurat la rândul lor un proiect similar.

Programul, intitulat „Autolib'”, este urmaşul proiectului „Velib'”, care permite parizienilor să închirieze 20.000 de biciclete din 1.800 de staţii amplasate de-a lungul oraşului. Acum, aceştia pot închiria maşini electrice.

„Acum mai bine de patru ani am lansat proiectul Velib’, un program inovator şi totodată riscant, primit cu scepticism şi sarcasm, dar care s-a dovedit a fi un succes. Chiar dacă programul Autolib’ este privit acum cu acelaşi scepticism, consider că reprezintă o veritabilă revoluţie”, a comentat primarul Parisului, Bertrand Delanoe, la ceremonia de lansare a proiectului. „Autolib’ va însemna mai puţine maşini parcate, un trafic mai redus şi mai puţină poluare„, a adăugat primarul.

Locuitorii Parisului pot închiria maşinile electrice de la unul din cele 250 de centre amplasate în oraş şi le pot returna în oricare dintre acestea. Oficialii parizieni promit că numărul autovehiculelor incluse în Autolib’ va creşte la 3.000 până la finalul anului 2012, iar cel al staţiilor de închiriere la 1.200, urmând să acopere 45 de oraşe din împrejurimile Parisului. Multe dintre aceste puncte de închiriere vor fi amplasate lângă staţiile de tren şi de metrou.

Autovehiculele folosite în cadrul programului Autolib’, intitulate „Bluecar”, sunt fabricate în Italia după un design Pininfarina şi folosesc un acumulator inovator, litiu-metal-polimer, conceput de antreprenorul francez Vincent Bollore. Acumulatorul se încarcă în 4 ore şi oferă o autonomie de 250 de kilometri.

Abonamentele costă 10€ (pentru o zi), 15€ (o săptămână) sau 144€ (un an), iar preţul serviciului variază de la 4€ pe oră până la 8€ pe oră, în funcţie de tipul de abonament şi de durata utilizării maşinii.

Peste 2.000 de persoane s-au înscris deja în programul Autolib’, iar oficiali din Guangzhou (China) şi din Rio de Janeiro au efectuat deja vizite în Paris pentru a-l studia.

Zipcar – pionierul programelor de car-sharing

O dovadă că programele de car-sharing contribuie la reducerea aglomeraţiei din trafic, a emisiilor poluante şi a aglomeraţiei în parcări vine de peste ocean, din SUA.

Zipcar, o companie fondată în anul 2000, operează astăzi cea mai mare reţea de „car sharing”, cu peste 600.000 de membri în SUA, Canada şi Marea Britanie.

Conceput ca o alternativă la deţinerea de autovehicule, Zipcar a debutat în 4 oraşe americane, Boston, New York, Washington şi San Francisco. Cu timpul, reţeaua s-a dezvoltat, cuprinzând astăzi 15 zone metropolitane şi peste 230 de campusuri universitare din cele 3 ţări în care activează compania.

Membrii Zipcar pot rezerva o maşină pe site-ul companiei, pe Facebook sau de pe smartphone-ul personal, printr-o aplicaţie dedicată. În programul Zipcar sunt disponibile 30 de tipuri de autovehicule, iar în momentul rezervării abonaţii pot alege modelul şi culoarea maşinii dorite, din variantele disponibile în cartierul în care se află.

Programul prezintă avantajul plăţii proporţionale cu timpul de utilizare a maşinii, eliminând alte obligaţii precum plata taxelor, asigurărilor şi costurilor de mentenanţă sau alimentarea cu combustibil.

Spre deosebire de programele existente în Europa, Zipcar presupune şi un cost anual (de aproximativ 60$) pe lângă tariful de folosire a maşinii, care se ridică la aproximativ 8 dolari pe oră.

Chiar dacă maşinile din programul Zipcar nu sunt electrice, deci poluează atmosfera, oficialii companiei estimează că fiecare autovehicul Zipcar înlocuieşte alte 15-20 maşini personale, reducând atât emisiile poluante, cât şi aglomeraţia din trafic şi din parcări.

Un studiu efectuat în Baltimore la un an după startul programului Zipcar a arătat că 18% din membrii programului şi-au vândut autovehiculele. De asemenea, 72% dintre aceştia au afirmat că prevăd o probabilitate mult mai mică să cumpere un autovehicul în viitor. Acest lucru ar contribui la decongestionarea oraşului, afirmă autorii studiului.

Şeful companiei Zipcar, Andrew Griffiths, afirmă că dorinţele tinerilor s-au schimbat faţă de generaţiile trecute, astfel că persoanele din acest segment de vârstă nu-şi doresc neapărat să deţină o maşină. „Am studiat vreme de doi ani grupa de vârstă 18-34 de ani, pentru a-i descrie atitudinea faţă de mijloacele de transport. Am descoperit că reprezentanţii ei apreciază mult mai mult accesul la mijloace de transport decât deţinerea acestora”, explică acesta.

Griffiths afirmă că fenomenul „car sharing” va creşte în următorii ani, odată cu populaţia urbană a planetei. „Aproximativ 50% din populaţie locuieşte acum în oraşe şi se estimează că populaţia urbană va creşte masiv în următorii 20 de ani. «Car sharing»-ul va deveni o necesitate. Nu este posibil ca în oraşe precum Shanghai, în care locuiesc 23 de milioane de oameni, să deţină fiecare o maşină„, explică acesta.

Şeful Zipcar estimează că modelul „consumului în colaborare” va lua amploare în următorii ani, pe măsură ce oamenii vor descoperi că este mai eficient, costă mai puţin şi este mai sustenabil pe termen lung.

Munchen şi DriveNow

Nici germanii nu au rămas în urmă în ceea ce priveşte sistemele de „car sharing”. Anul acesta a fost lansat programul DriveNow, fiind disponibil din luna iunie locuitorilor din Munchen şi din septembrie celor din Berlin.

Membrii programului pot folosi maşini Mini sau BMW Seria 1, pe care le pot rezerva pe site-ul DriveNow sau printr-o aplicaţie de smartphone. Pentru a descuia automobilul rezervat, membrii trebuie doar să apropie de parbriz permisul de conducere, pe care au lipit un sticker care conţine un cip folosit pentru identificare.

Tariful de utilizare este de 0,29€ pe minut şi include costurile cu parcarea, combustibilul şi asigurarea. Acesta scade la 0,10€ pe minut atunci când maşina este parcată.

Din iunie şi până la finalul lunii noiembrie, DriveNow a atras 10.000 de membri (7.400 în Munchen şi 2.600 în Berlin). „Nu ne aşteptam să avem 10.000 de membri în doar 5 luni”, a comentat Andreas Kottman, director al DriveNow. Oficialii companiei au anunţat că intenţionează să extindă acest program şi în alte oraşe din Germania şi Europa în 2012. „Obiectivul nostru strategic este să avem un milion de clienţi până în 2020”, afirmă Nico Gabriel, un oficial al companiei.

Studiile realizate de compania DriveNow au condus la concluzii similare celor obţinute de Zipcar: generaţia tânără de astăzi nu mai ţine neapărat să deţină un vehicul. „Vârsta medie a clienţilor noştri este de 32 de ani, etapă în care mulţi îşi doresc un iPhone sau un iPad mai mult decât o maşină”, a explicat Nico Gabriel.

Ce vor face producătorii de maşini?

Tot mai multe oraşe europene iau măsuri pentru reducerea numărului de maşini: de la taxe de congestie (măsură luată în Londra de câţiva ani), o reducere voită a numărului de locuri de parcare din oraş (în Copenhaga sunt eliminate anual 3% dintre acestea) la programe inedite, ca în oraşul spaniol Murcia, unde locuitorii care au renunţat la maşină au primit un abonament pe viaţă la mijloacele de transport în comun.

De aceea, tot mai mulţi producători de vehicule îşi diversifică oferta, înfiinţând divizii ce oferă „servicii de mobilitate”. Daimler este partenerul programului car2go, BMW al DriveNow, iar Volkswagen al programului Quicar din Hanovra. În Franţa, Peugeot oferă un serviciu intitulat „Mu”, prin care cei ce deţin produsele companiei le pot oferi spre închiriere. În SUA, General Motors a anunţat că va lansa un serviciu prin care clienţii care au cumpărat automobile GM le vor putea oferi spre închiriere celor interesaţi. „Ne preocupă tendinţa spre «collaborative consumption»„, a explicat Bob Tiderington, responsabilul GM pentru acest program.

Tot pentru a se alinia fenomenului de „collaborative consumption”, BMW a investit în iulie 2011 în site-ul ParkatmyHouse, lansat în Marea Britanie în 2006. Acesta permite celor ce au spaţii disponibile să le închirieze temporar şoferilor care au nevoie de un loc de parcare. ParkatmyHouse se laudă astăzi cu 100.000 de utilizatori, care au la dispoziţie 10.000 de locuri de parcare.

Collaborative consumption în alte domenii

Domeniul auto nu este singurul în care filozofia consumului în comun capătă adepţi. În ultimii ani, graţie dezvoltării internetului, s-a redus costul conceperii reţelelor care permit consumul în comun. Rachel Botsman, co-autoarea cărţii What’s Mine Is Yours: The Rise of Collaborative Consumption, explică: „Evoluţia socială a internetului a avut mai multe etape: mai întâi a permis programatorilor să scrie cod în comun, rezultatul fiind sistemul de operare Linux. Apoi, oamenii au putut să-şi împărtăşească experienţele prin Facebook, iar creatorii de conţinut au putut să folosească YouTube pentru a-şi distribui realizările. Acum intrăm în cea de-a patra etapă, în care oamenii constată că pot folosi aceeaşi tehnologie pentru a împărtăşi tot felul de bunuri din spaţiul offline, din viaţa de zi cu zi. Acest lucru ar putea avea un impact la fel de mare ca cel al Revoluţiei Industriale prin modul în care ne schimbă perspectiva asupra proprietăţii„.

În ultimul timp, se remarcă un număr tot mai mare de site-uri care facilitează consumul în comun. Printre acestea se numără LandShare, care permite celor care deţin pământ să-l pună la dispoziţia celor care doresc să-l cultive sau AirBnB, care permite celor ce au o cameră liberă să o pună la dispoziţia celor care caută cazare la un preţ rezonabil.

O aplicare ingenioasă a ideii de collaborative consumption este Toygaroo, un site care permite închirierea jucăriilor. Abonaţii la acest serviciu vor primi lunar între 4 şi 8 jucării. Acest sistem le permite să le ofere copiilor acces la mai multe jucării decât ar putea să le cumpere.

Un alt site, Artsicle, permite iubitorilor de artă să închirieze tablouri sau sculpturi contra unui abonament lunar. Astfel, membrii programului au posibilitatea de a vedea cum se potrivesc operele de artă în spaţiul în care locuiesc, fără să fie necesar să le cumpere, deşi există această opţiune.

În România, cel mai cunoscut serviciu de collaborative consumption este I’Velo, un program de bike-sharing prezent în Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa şi Iaşi.

Apar în fiecare zi tot mai multe servicii de acest tip datorită investiţiilor realizate şi popularităţii în rândul publicului. Ele beneficiază şi de contextul regimului de austeritate pe care tot mai multe ţări se văd nevoite să-l adopte. Pe măsură ce telefoanele mobile inteligente şi internetul câştigă teren, modelul consumului în colaborare promite să găsească mai mulţi adepţi, schimbând faţa societăţii în care trăim.