Patriarhatul – susţinut de tehnologie?

Prin urmare, în încercarea lor de a elabora o ipoteză a evoluţiei sociale, istoricii au pornit de la teoriile evoluţiei biologice care, la vremea lor au făcut vâlvă.

În 1861, Sir Henry Maine susţinea, în lucrarea sa „Ancient Law”, că sistemul patriarhal de autoritate fost modul original şi universal de funcţionare a societăţii, pe când matriarhatul a reprezentat o formă instabilă şi coruptă care a apărut doar datorită faptului că numărul femeilor a fost mai mare decât cel al bărbaţilor. Ca răspuns la această teorie, antropologul Johann Jakob Bachofen, în lucrarea ” Das Mutterrecht”, publicată în acelaşi an, a evidenţiat ideea că, dimpotrivă, matriarhatul a reprezentat etapa iniţială a culturilor primitive.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Cine şi cum lucrează pământul?

Aproape un secol mai târziu, Fernand Braudel, unul dintre cei mai mari istorici moderni, a semnalat în una dintre lucrările sale o transformare semnificativă întâlnită în societatea din Mesopotamia. El spune că, undeva în jurul secolului al V-lea î.Hr., societatea care trăia pe un teritoriu fertil aflat între Tigru şi Eufrat a trecut de la matriarhat şi de la venerarea zeiţelor, la patriarhat. Mai mult decât atât, istoricul consideră că această schimbare nu a venit ca urmare a unei legi sau a unei alte reorganizări politice, ci datorită tehnologiilor pe care mesopotamienii le-au adoptat pentru a procura hrană. În acea perioadă a avut loc un fenomen aparent fără consecinţe sociale, dar care avea să se dovedească, totuşi, plin de urmări drastice: sapa a fost înlocuită cu plugul.

Această nouă tehnologie era mult mai greu de stăpânit decât uneltele simple şi uşoare pe care le utilizau, până atunci, în principal, femeile. Din cauza faptului că această nouă tehnică necesita mai multă forţă, îndeletnicirea a devenit una pe care o practicau bărbaţii.
Conform lui Braudel, până la apariţia plugului, femeile din Mesopotamia erau cele responsabile de agricultură. Odată cu folosirea plugului pe scară largă, bărbaţii au preluat acest prerogativ.

Recent, trei cercetători, Alberto Alesina, Paola Giuliano şi Nathan Nunn au descoperit dovezi credibile care susţin teoria lui Braudel, dezvăluind o conexiune cu totul neaşteptată, dar cu atât mai interesantă, între diviziunea muncii practicată în societăţile primitive şi statul actual al femeilor din zonele geografice respective.
Studiul lor a furnizat dovezi empirice care sugerează că referinţele culturale contemporane, ce se regăsesc în atitudinile legate de statutul femeii în societate, au fost modelate de forţele istorice.

Acum, când mare parte dintre oameni au renunţat să mai practice agricultura ca sursă de venit, economiştii au găsit că există totuşi o legătura între starea economică a femeii şi activităţile agricole ale strămoşilor ei. Se pare că, în cazul femeilor care descind din strămoşi care au practicat plugăritul, e mult mai puţin probabil ca acestea să lucreze în afara casei, să fie alese în parlament sau să conducă o afacere, comparativ cu femeile din ţări la fel de dezvoltate, dar unde s-a folosit predominant sapa în agricultură.

Cauze şi efecte

Cercetarea consolidează ideea susţinută de Ester Boserup, economist care, în anii 1970, a susţinut ideea conform căreia normele culturale pe baza cărora rolurile economice se împart între sexe îşi au rădăcina în modul de cultivare a cerealelor.

Pentru a-şi elabora studiul, cercetătorii au adunat date neobişnuite care să îi ajute să ajungă la o concluzie comună.

Prima sursă de informare a fost o descriere etnografică detaliată a peste 1.200 de grupuri lingvistice din întreaga lume. Descrierea fiecărui grup conţinea informaţii legate de agricultura practicată de ei încă din cele mai vechi timpuri. În cazul grupurilor care nu aveau izvoare scrise, specialiştii s-au bazat pe datele semnalate de alte popoare despre ei. De asemenea, ei au luat în calcul un criteriu specific – faptul că agricultura a fost practicată strict de un singur sex sau că participau atât bărbaţii, cât şi femeile la această activitate.
Rezultatele au arătat că, istoric vorbind, femeile se implicau mult mai mult în agricultură în culturile unde nu era utilizat plugul.

În ciuda unor serii de modificări de-a lungul secolelor (precum industrializarea şi creşterea ratei de participare a femeii la forţa de muncă), economiştii au descoperit că variaţiile dintre ţările unde femeile preferă să aibă un loc de muncă pot fi explicate în funcţie de obiceiurile agricole ale strămoşilor lor. Aceste variaţii ajung la cifre uriaşe. Numai un sfert din femeile din lumea arabă merg la serviciu, pe când în statul african Burundi, 91% dintre femei au un loc de muncă. În majoritatea ţărilor industrializate, rata femeilor care muncesc variază între 50 şi 60%. Cu toate acestea, în ţări precum Rwanda, Botswana, Madagascar sau Kenya, unde populaţia actuală descinde din utilizatori ai sapei, este mult mai probabil ca femeile să muncească, spre deosebire de India, Siria sau Egipt, unde încă din trecut exista o preferinţă pentru plug.

Desigur că aceste dovezi nu pot susţine în totalitate teoria lui Boserup. (Este foarte posibil ca plugul să fi fost adoptat de societăţile care aveau deja convingeri foarte puternice legate de „locul femeii şi cel al bărbatului”.) Dar o legătură între utilizarea preferenţială a sapei sau plugului şi statutul femeilor în zonele respective există.

Oamenii de ştiinţă susţin că decizia legată de adoptarea plugului a fost luată în funcţie de sol şi de climă. Pe scară largă, plugul a fost folosit în zonele unde se cultivau suprafeţe întinse de teren şi care urmau să fie lucrate într-un timp scurt. Plugul este potrivit pentru aratul parcelelor de pământ unde sunt cultivate cerealele precum grâul, orzul şi secara, dar pentru pământurile unde cresc rădăcinoasele şi meiul, este mult mai potrivită utilizarea sapei.

În urma cercetărilor, specialiştii au putut să recurgă la măsurători agroclimatice pentru a afla care părţi ale lumii au adoptat plugul. Datele arată că grupurile etnice ai căror strămoşi au ales plugul pe baza unor condiţii climatice au menţinut statute diferite pentru bărbaţi şi femei, până în ziua de azi.

Tocmai de aceea, specialiştii au concluzionat că această tehnologie este responsabilă de marea schimbare care a impus, la nivel mondial, trecerea de la matriarhat la patriarhat.

Urmări pe termen lung

Printre dovezile cercetătorilor care sugerează că istoria agriculturii afectează convingerile oamenilor s-au numărat şi date extrase din World Values Survey (un proiect global de cercetare care explorează valorile şi credinţele oamenilor). Specialiştii au descoperit că persoanele care descind din plugari consideră că, atunci când rata şomajului este ridicată, bărbaţii ar trebui să primească mai întâi o slujbă şi apoi femeile. De asemenea, ei tind să creadă că cei mai buni lideri politici sunt bărbaţii. Aceste convingeri au fost întâlnite şi în cazul imigranţilor. Cercetătorii au aflat că este mult mai puţin probabil ca fiicele imigranţilor din SUA care provin din culturi care au adoptat în preistorie plugul ca tehnologie agrară, să îşi caute un job.

Cu toate acestea, cercetătorii admit că teoria nu se adevereşte în toate regiunile. Multe ţări vestice, care au fost populate predominant de utilizatori ai plugurilor, au devenit permisive în ceea ce priveşte femeile care au un loc de muncă. Acest lucru se datorează, în mare parte, celui de-al doilea Război Mondial, când – bărbaţii fiind plecaţi pe front – femeile au fost nevoite să practice meserii care până atunci erau îndeplinite de bărbaţi.
Cu toate acestea, în ţările din afara Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), rata femeilor care au un loc de muncă este cu aproape 16 procente mai scăzută decât cea a bărbaţilor care lucrează.