Home » Cultura » 10 jafuri colosale din istoria recentă

10 jafuri colosale din istoria recentă

Autor: Safta Alexandru 03.14.2011
Majoritatea oamenilor au avut, probabil, măcar o dată sau de două ori în viaţă, fantezii despre cum ar da o lovitură de milioane, care să îi îmbogăţească. În cele mai multe dintre cazuri, asemenea gânduri nu se materializează. Mai jos exista însă câteva exemple în care unii oameni chiar au dat curs unor astfel de gânduri îndrăzneţe. Este discutabil daca avem de-a face cu cele mai mari, în sensul valorii însuşite, dar cu siguranţă este vorba despre cele mai epice şi spectaculoase jafuri din istorie, unele cu adevărat ingenioase. Iar de remarcat la toate cele zece situaţii prezentate este faptul ca nimeni nu a fost ucis în cadrul comiterii infracţiunilor.

10. Lufthansa (1978): 5,8
milioane de dolari, în aeroportul
Kennedy

Jaful Lufthansa din 1978 a fost planificat de Jimmy Burke, un
asociat al faimoasei famiglii mafiote Lucchese, împreună cu mai
mulţi acoliţi ai săi. Totul a început atunci cand agentul de
pariuri Martin Krugman i-a vorbit lui Henry Hill, prieten cu Jimmy
Burke, despre o sumă de milioane de dolari imposibil de
urmărit.

Aceşti bani intrau în SUA lunar pe calea aerului şi reprezentau
moneda schimbată de militarii şi turiştii americani aflaţi în
Germania de Vest (fosta RFG) şi stocată într-un seif din placaj,
găzduit de aeroportul Kennedy. Informaţia provenea de la Louis
Werner, care lucra la aeroport şi îi datora lui Krugman 20.000 de
dolari în urma plasării unor pariuri.

Pe 11 decembrie, la ora 03:12, un gardian al aeroportului Kennedy,
denumit Kelly Whalen, era lovit în cap cu un pistol, în întunericul
nopţii şi dezarmat, fără a îşi pierde însă cunoştinţa. Doi bărbaţi
cu măşti pe faţă i-au ordonat să dezactiveze alarma silenţioasă şi,
după îndeplinirea sarcinii, l-au încătuşat şi i-au acoperit gura.
Whalen a putut vedea atunci o serie de alţi indivizi, toţi înarmaţi
cu puşti sau pistoale, cum au intrat în terminalul de depozitare.
Unul dintre aceştia i-a luat portofelul din buzunar şi i-a spus că
„acum ştim unde locuieşte familia ta şi suntem gata oricând să îi
facem o vizită”. Gardianul a dat atunci din cap în semn că va
coopera cu tâlharii.

După aceasta, hoţii au folosit o cheie specială primită de la
informatorul Werner şi au străbătut un labirint de coridoare spre
locul unde alţi angajaţi aveau să se afle. I-au pus pe toţi aceştia
sub ameninţarea armelor şi l-au forţat pe John Murray, agentul
senior al depozitului, să îl apeleze pe Rudi Eirich pe intercom.
Hoţii ştiau că acesta din urmă era singurul angajat care ştia în
acea seară combinaţia potrivită pentru deschiderea seifului cu uşi
duble. Astfel, Eirich a fost ademenit în cantină, acolo unde a fost
aşteptat de bandiţi şi dus cu forţa la seif. Mai târziu, el avea să
le spună autorităţilor că infractorii cunoşteau foarte bine toate
sistemele interne de siguranţă şi erau foarte bine informaţi cu
referire la procedura deschiderii silenţioase a uşilor
seifului.

Odată pătrunşi în camera mult dorită, bărbaţii mascaţi au început
să răscolească haotic printre toate mărfurile depozitate, până ce
au descoperit locul unde erau păstraţi banii, în pachete.
Aproximativ 40 astfel de pachete au fost luate de tâlhari, care
le-au şi încărcat poi într-o dubă, în timp ce Eirich era, la rândul
său, imobilizat alături de restul colegilor săi, care primiseră
acelaşi tratament. Unul dintr hoţii însărcinaţi cu distribuirea
prăzii în vehicule a intrat la un moment dat în terminal,
entuziasmat şi fără mască, anunţând zgomotos ca banii sunt gata de
drum. Ceilalţi l-au zorit să îşi acopere faţa, dar angajaţii au
apucat să observe pentru câteva clipe cum arăta.

Înainte să plece, pistolarii le-au indicat angajaţilor să nu
alerteze forţele de ordine de la apropiata secţie Port Authority
înainte de ora 04:30. Atunci când au plecat hoţii, era ora 04:16.
Într-adevăr, până la ora indicată, nu a fost efectuat niciun apel
de la terminalş angajaţii s-au supus ordinelor doarece au înţeles
că, dacă poliţia avea să îi prindă pe bandiţi, ei sau rudele lor
aveau să sufere sau chiar să fie ucişi. Tot jaful a durat numai 64
de minute, a revendicat o pradă de cinci milioane de dolari în bani
lichizi şi 875.000 de dolari în bijuterii şi a reprezentat, la acea
dată, cea mai mare spargere întreprinsă vreodată pe teritoriu
american.

9. Dunbar Armored (1997):
18,9 milioane de dolari furaţi din interior

Jaful de la Dunbar Armored este cel mai mare furt de lichidităţi
petrecut în SUA. A avut loc în 1997, în cadrul amenajamentului
Dunbar Armored din Los Angeles, California. Hoţii au plecat cu
aproape 19 milioane de dolari.

Spargerea a fost pusă la cale de Allen Pace, care a lucrat pentru
Dunbar ca inspector regional de siguranţă. Aflându-se în exerciţiul
funcţiunii, Pace a avut destul timp să fotografieze şi să examineze
depozitul de maşini blindate al companiei americane. A recrutat
cinci prieteni din copilărie şi vineri noaptea, pe 13 septembrie
1997, şi-a folosit cheia pentru a intra în instituţie. Omul
urmărise şi cronometrase din timp camerele de supraveghere şi a
înţeles cum pot fi evitate.

Odată aflaţi înăuntru, spăgătorii s-au ascuns în cantina pentru
personal, unde au asaltat toţi gardienii, unul câte unul. Pace ştia
că în nopţile de vineri seiful era deschis din pricina sumelor mari
de bani mutaţi. După ce i-au doborât pe paznici, în numai 30 de
minute jefuitorii au încărcat milioane de dolari într-un vehicul
care îi aştepta. Pace ştia exacr care saci conţineau cele mai mari
bancnote, precum şi pe cei cu bancnote neconsecutive. De asemenea,
ştia unde se aflau dispozitivele de înregistrare ale camerelor şi
le-a luat şi pe acestea.

Poliţia a înţeles imediat că lovitura a fost dată de un om din
interior şi l-a examinat cu atenţie pe Pace, fără a găsi totuşi
ceva. Gaşca s-a străduit din răsputeri să îşi ascundă noua bogăţie,
spălând banii prin afaceri imobiliare şi diverse alte artificii
economice. Totuşi, unul dintre membrii găştii, Eugene Lamar Hill, a
comis o eroare atunci când i-a oferit unui asociat neştiutor un
teanc de bani înfăşurat cu o panglică originală. Asociatul s-a dus
direct la poliţie şi Hill a fost arestat. Bărbatul a dat la scurt
timp în vileag şi numele acoliţilor săi. Allen Pace a fost arestat
şi condamnat la 24 de ani de închisoare. Doar o mică parte din bani
a fost recuperată. Aproximativ zece milioane de dolari sunt încă
dispăruţi.

8. Depozitul Brinks Mat
(1983): lingouri de 45 de milioane de dolari

Jaful Brinks Mat a avut loc pe 26 noiembrie 1983, atunci când şase
spărgători au pătruns în depozitul Brinks Mat, din aeroportul
britanic Heathrow. Hoţii au crezut ca vor fura tre milioane de lire
sterline în bani lichizi; totuşi, atunci când au pătruns în depozit
au descoperit zece tone de lingouri de aur, în valoare de 26 de
milioane de lire sterline. Banda a căpătat acces la această mină de
aur cu ajutorul unui gardian, Anthony Black, cumnat al arhitectului
operaţiunii Brian Robinson. Scotland Yard a descoperit rapid
conexiunea de familie, iar Black a mărturisit că i-a ajutat pe
spărgători, oferindu-le cheia uşii principale precum şi detalii
privitoare la măsurile de siguranţă ale locului. Judecaţi la
tribunalul Old Bailey, Robinson şi liderul grupului Michael McAvoy
au fost condamnaţi fiecare la câte 25 de ani de închisoare pentru
jaf armat. Black a primit şase ani, din care a ispăşit numai trei.
Anterior condamnării, McAvoy i-a încredinţat o parte din prada lui
unui asociat, John Perry. Perry l-a recrutat pe Kenneth Noye (care
avea legături cu un negustor de aur acreditat din Bristol) pentru a
legitimiza aurul. Noye a topit lingourile şi le-a remodelat pentru
vânzare.

Totuşi, transferul brusc de mari sume de bani printr-o bancă din
Bristol a atras atenţia Trezoreriei care a informat poliţia. Noye a
fost pus sub supraveghere, iar în 1985 a ucis un ofiţer care se
afla în grădina sa. La procesul rezultat, juriul l-a găsit
nevinovat pe temeiuri de legitimă apărare. În 1986 Noye a fost
găsit vinovat de conspirare la manevrarea aurului de la Brinks Mat,
amendat cu 700.000 de lire sterline şi condamnat la 14 ani de
închisoare. Trei tone din aurul furat nu au mai fost niciodată
recuperate. Se crede, de aceea, că toţi cei care poartă bijuterii
de aur cumpărate din Regatul Unit după 1983, poartă probabil aurul
furat de la Brinks Mat.

7. Banca Nordică (2004): 50
de milioane de dolari „autofuraţi”

Jaful Băncii Nordului a fost un mare furt de bani de la sediul
Băncii Nordice, din Belfast, Irlanda de Nord. Organizată într-un
grup numeros şi prolific, o gaşcă de tâlhari a furat, pe 20
decembrie 2004, aproape 50 de milioane de dolari în lire sterline.
Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria
Regatului Unit. Atât poliţia cât şi guvernele irlandez şi britanic
au aruncat responsabilitatea în cârca organizaţiei Provisional IRA
(Armata Republicană Irlandeză), care a dezminţit vehement orice
acuze.

În noaptea de sâmbată, 19 decembrie 2004, grupuri de oameni
înarmaţi au făcut câte o vizită la domiciliile a doi oficiali ai
Băncii Nordice, ambii locuind chiar lângă Belfast. Deghizaţi în
poliţişti, bărbaţii au pătruns în casele oamenilor, ţinând sub
ameninţarea armei familiile celor doi bancheri. Unele dintre rudele
acestora au fost apoi răpite şi sechestrate, iar oficialilor li s-a
cerut să îşi continue normal activitatea la sediul băncii cu adresa
în Donegall Square. Au făcut acest lucru ,au rămas la lucru după
închidere şi pe înserat au permis accesul în bancă al unor membri
din bandă.

Tâlharii au pătruns în zona de gesionare şi stocare a banilor. Aici
se afla o cantitate neobişnuit de mare de bani, pregătiţi pentru
alimentarea bancomatelor în vederea apropierii agitatului sezon al
sărbătorilor de Crăciun. Banii au fost transferaţi în unul sau mai
multe vehicule, iar grupul a dispărut. Membri răpiţi ai familiilor
celor doi oficiali ai Băncii Nordului au fost eliberaţi.

6. Banco Central, din
Brazilia (2005): 70 de milioane de dolari prin
tunel

În weekend-ul 6-7 august 2005, o gaşcă de spărgători, suspectată că
ar fi ori Grupul celor Tatuaţi, ori Primeiro Comando da Capital, a
săpat un tunel spre Banco Central din Fortaleza. Au extras de acolo
cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali, cu o
valoare estimată de 70 de milioane de dolari. Tâlharii au reuşit să
ocolească sau să activeze sistemele de alarmă şi senzorii băncii,
rămânând nedescoperiţi până în dimineaţa zilei de luni, 8 august,
atunci câand s-a redeschis banca.

Banco Central este o instituţie bancară naţională însărcinată cu
gestionarea rezervei monetare. Banii din seif urmau să fie
examinaţi pentru a se decide recircularea sau distrugerea lor.
Bancnotele nu fuseseră numărate secvenţial, devenind astfel aproape
imposibil de urmărit. Cu trei luni înaintea jafului, gaşca de hoţi
a închiriat o proprietate vacantă în centrul oraşului să a săpat un
tunel de 78 de metri pe sub două străzi din oraş, către un punct
aflat chiar sub bancă.

Orientaţi, indivizii au renovat locul într-un sediu de firmă,
arborând la intrare un semn din care reieşea ca acolo se afla o
companie peisagistă, cu vanzare de iarbă naturală, iarbă
artificială şi plante. Desigur că, interogaţi mai târziu, vecinii,
care au estimat că grupul era format din 6-10 inşi, au văzut cum
cantităţi mari de pământ erau transportate cu o duba zilnic de la
firma, dar au interpretat acest lucru ca pe o activitate firească a
acelui gen de afacere. Tunelul, având o formă pătrată, cu latura de
aproximativ 70 de centimetri şi aflându-se la patru metri pe sub
suprafaţa pământului, a fost bine construit: întărit cu lemn şi
plastic, având propriile sisteme de iluminat şi de aer
condiţionat.

În ultimul weekend, membrii găştii au forat prin 1,1 metri de beton
ranforsat cu oţel pentru a intra în seiful băncii. Bancnotele
furate cântăreau circa 3.500 de kilograme şi ar fi necesitat o
perioadă de timp şi un efort considerabile pentru a fi mutate. Pe
22 octombrie, a fost descoperit cadavrul presupusului cap al
operaţiunii, Luis Fernando Ribeiro, de 26 de ani, pe un drum izolat
de lângă Camaducaia, la 320 km de Rio de Janeiro. Bărbatul a fost
îmuşcat în mod repetat şi avea urme de la cătuşe pe încheieturi.
Alţi cinci bărbaţi au fost arestaţi pe 28 septembrie, având în
posesie 5,4 milioane de dolari din banii furaţi şi recunoscând că
au ajutat la săparea tunelului. Până acum, autorităţile au
recuperat aproximativ sapte milioane de dolari, dar restul de 63 de
milioane a rămas nedetectat.

5. Marele Jaf din Tren
(1963): 80 de milioane de dolari furaţi fără
arme

Este denumirea dată jefuirii, cu o pradă de, pe atunci, 2,3
milioane de lire sterline, în data de 8 august 1963, a unui tren pe
Podul Feroviar Bridego, din Ledburn, lângă Mentmore,
Buckinghamshire, Anglia. Trenul poştal de Corespondenţă a Casei
Regale, călătorind din Glasgow spre Londra, a fost oprit de semnale
luminoase. Atunci, o bandă formată din 15 indivizi, conduşi de un
anume Bruce Reynolds, a pătruns în tren şi a furat 2,3 milioane de
lire sterline în bancnote folosite de una, cinci şi zece lire
sterline – echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în
2009.

Deşi nicio armă de foc nu a fost folosită în timpul jafului,
mecanicul trenului, Jack Mills, a fost lovit în cap cu o bară de
fier, fără a suferi mai mult de câteva vânătăi. Treisprezece dintre
membrii grupării au fost prinşi, după ce poliţiştii i-au
identificat în urma recoltării de amprente lăsate în urmă, la
ascunzătoarea lor de la ferma Leatherslade, langa Oakley,
Bukinghamshire. Hoţii au fost judecaţi, condamnaţi şi închişi. Unul
dintre deţinuţi a evadat dupa 15 luni de detenţie stabilindu-se în
Melbourne, Australia, şi mutându-se mai târziu în Rio de Janeiro,
Brazilia odată ce poliţia i-a dibuit locaţia. Alt condamnat a
evadat şi el şi a fugit undeva lângă Montreal, Canada, pe Muntele
Riguad. A trăit aici liniştit, un timp, înainte să comită o
greşeală şi să fie reperat de Scotland Yard.

4. Depozitul Securitas (2006): 92,5 milioane de
dolari

Jefuirea depozitului Securitas, din Anglia, a avut loc la primele
ore ale zilei de 22 februarie 2006, între 01:00 şi 02:15, în cadrul
unei operaţiuni ce a condus la subtilizarea celei mai mari sume de
bani lichizi din întreaga istorie a crimei organizate britanice.
Cel puţin şase bărbaţi au răpit şi ameninţat familia directorului,
au sechestrat 14 membri ai personalului şi au furat aproximativ
92,5 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de
Gestionare a Lichidităţilor, din Vale Road, Tonbridge, Kent.

După ce directorul Securitas a fost oprit şi răpit, în timp ce
conducea pe şosea, de indivizi costumaţi în poliţişti, iar soţia şi
fiul său au fost ridicaţi de acasă într-o manieră asemanătoare, cu
toţii au fost conduşi la o fermă părăsită şi, sub ameninţarea
pistolului, bărbatul responsabil de depozit a fost „rugat” să
coopereze. Apoi, într-o dubă albă, atât agresorii cât şi victimele
s-au deplasat la sediul Securitas unde 14 indivizi din staff
fuseseră legaţi de spărgătorii înarmaţi cu pistoale si purtâng
cagule. Jaful s-a încheiat în jurul orei 02:15, dar încă o oră a
mai trecut înainte ca toţi cei imobilizaţi să alerteze
autorităţile. Toţi cei ameninţaţi în cadrul acestei operaţiuni au
scăpat nevătămaţi.

3. Depozitul de valori
Knightsbridge (1987): 130 milioane de dolari

Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge a avut loc pe 12 iulie
1987 în Knightsbridge, parte a burgului londonez City of
Westminister, din Anglia. Doi bărbaţi au intrat în acea zi în
depozitul britanic, având intenţia declarată de a închiria o cutie
de valori. După ce au fost conduşi în seif, au scos pistoalele pe
care le ascundeau în haine şi i-au deposedat atât pe directorul
instituţiei cât şi pe gardieni de orice autoritate şi de orice
posibilitate de reacţie.

Apoi, hoţii au atârnat pe uşa de la intrarea în clădire un semn
prin care explicau închiderea temporara a Centrului de Depozitare
Sigură, permiţând în acelaşi timp accesul în interior al mai multor
complici. Au spart multe cutii de valori şi au plecat cu o pradă în
valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari, care se
echivalează cu aproximativ 130-150 de milioane de dolari astăzi. La
o oră după ce spărgătorii au plecat, unul dintre gardieni a reuşit
sa îşi scoată cătuşele şi să declanşeze alarma.

Poliţiştii veniţi la faţa locului au recuperat o amprentă care i-a
condus la identificarea italianului Valerio Viccei. După o perioadă
de supraveghere, Viccei şi câţiva din acoloţii săi au fost arestaţi
în timpul unei serii de raiduri coordonate pe 12 august 1987 şi
condamnaţi pentru săvârşirea demonstrată a jafului. Mai târziu,
Viccei a publicat o carte despre întreaga acţiune.

2. Muzeul Boston (1990):
tablouri în valoare de 300/500 de milioane de
dolari

La câteva ore după ce festivităţile de ziua Sfantului Patrick s-au
încheiat în Boston, pe 18 martie 1990, doi bărbaţi îmbrăcaţi în
poliţişti au bătut la uşa intrării de serviciu a Muzeului Isabella
Stewart Gardner, în jurul orei 01:24. Politica instituţiei a fost
dintotdeauna aceea de a nu deschide pentru nimic în lume uşile pe
timp de noapte, dar gardienii au făcut tocmai atunci o excepţie.
Deşi se pare că nu erau înarmaţi, imediat ce „poliţiştii” au fost
lăsaţi să intre în muzeu, i-au atacat pe cei doi paznici,
încătuşându-i, legandu-i cu bandă adezivă şi plasându-i în subsolul
clădirii.

În următoarele mai puţin de 90 de minute care au urmat, bandiţii au
urcat în Camera Olandeză de la etajul al doilea al muzeului şi au
furat trei picturi semnate Rembrandt; între acestea s-a numărat şi
singurul peisaj marin realizat vreodată de pictor, una dintre cele
câteva lucrări pe care hoţii le-au tăiat sălbatic pentru a le
scoate din ramă, lăsând în urmă margini de pânză sfâşiată în rame
goale. Din aceeaşi sală, a mai fost sustrasă lucrarea „Concertul”,
de Vermeer, precum şi un pocal chinezesc din bronz. Se pare ca s-a
atentat şi la o a patra pictură a lui Rembrandt, dar fără succes.
Din Galeria Scurtă, tâlharii au smuls de pe pereţi cinci schiţe ale
lui Degas, precum şi vulturul de bronz din vârful unui steag
napoleonean. Conform unor surse, 12 tablouri au fost furate în
total, însumând o valoare estimativă de 300 de milioane de dolari.
Altele avansează cifre precum 13 (tablouri) şi 500 (de milioane de
dolari). Oricum ar fi, paguba a fost uriaşă, ridicând acest jaf în
ranul celor mai mari din istorie. Autorii faptei nu au fost
niciodată depistaţi, întrucât au distrus casetele cu înregistrările
din muzeu şi nu au lăsat amprente, iar operele furate au rămas
definitiv pierdute. În prezent, o recompensă de cinci milioane de
dolari este oferită pentru informaţii privitoare la recuperarea în
condiţie bună a tablourilor.

1. Banca Centrală din Irak
(2003): Saddam a furat un miliard de
dolari

În data de 18 martie 2003, cu o zi înaintea declanşării
bombardamentelor Statelor Unite asupra Baghdadului, aproape un
miliard de dolari au fost furaţi, în mai multe rânduri, din Banca
Centrala a Irak-ului. Acţiunea este considerată, pe bună dreptate,
cel mai mare jaf din istorie. Mai târziu, trupele militare SUA au
descoperit, ascunşi în pereţii din palatul lui Saddam Hussein,
circa 650 de milioane de dolari. Se consideră că această sumă
reprezintă cea mai importantă parte a banilor furaţi, fără a se
cunoaşte date concrete şi despre restul prăzii.

Diyaa Habib al-Khayoun, director general al băncii de stat
al-Rafidain, susţine ca 250 de milioane de dolari şi 18 milioane de
dinari irakieni, acum lipsiţi de valoare, au fost de asemenea
furaţi în aceeaşi zi din Banca Centrală, dar de jefuitori
profesionişti, fără vreo legătură cu Saddam. Tot în martie 2003, un
bilet scris de mână a venit în atenţie, semnat de Saddam Hussein,
prin care se ordona retragerea a 920 de milioane de dolari şi
oferirea acestor lichidităţi lui Quasay, fiul prşedintelui irakian.
Oficiali ai Băncii Centrale au afirmat că Quasay a putut fi văzut
participând la încărcarea acestor bani, grupaţi în cutii pline cu
bancnote de câte o sută de dolari, în camioane, pe parcursul unei
operaţiuni de cinci ore. Fiul lui Saddam a fost mai tarziu ucis
într-un schimb de focuri cu soldaţii americani.