Top 10 camere ascunse şi pasaje secrete

10. Mont
Sainte-Odile

Situată, cu o panoramă sufocantă, la altitudinea de 750 de metri în
Munţii Vosges din Franţa, mânăstirea Mont Sainte-Odile a fost
ridicată în secolul al şaptelea al e.n. Biblioteca sa a găzduit
vreme de secole multe manuscrise rare şi antice, dar în anul 2003
ceva straniu a început să se petreacă: aparent, mai multe dintre
aceste volume au disparut fără explicaţie. De vreme ce încăperea
era perfect închisă şi inaccesibilă publicului, dispariţia cărţilor
venea ca un mister total. După ce autorităţile au fost invocate,
acestea au constatat în urma unei anchete stufoase că o anumită
porţiune a bibliotecii putea fi mişcată astfel încât să dezvăluie
un pasaj ascuns. Cu o cameră de supraveghere montată strategic în
bibliotecă, un profesor din localitate, Stanislas Gosse, a fost
filmat cum se strecura în bibliotecă şi fura cărţi. A fost rapid
arestat. Aparent, bărbatul dăduse peste o hartă spre pasajul secret
al arhivelor mânărtirii şi a hotărât să se angajeze într-o aventură
îndrăzneaţă. Pentru a subtiliza cărţile, Gosse a escaladat pereţii
exteriori ai mânăstririi şi apoi a urcat pe o scară ascunsă ducând
spre un tunel medieval vechi de secole şi de mult uitat, care dădea
direct într-un raft de cărţi al bibliotecii. Se crede că pasajul a
fost iniţial construit pentru a le permite călugărilor de rang
înalt să spioneze conversaţiile celor mai tineri. În ce îl priveşte
pe Gosse, omul şi-a motivat gestul spunând că a furat cărţile
deoarece a simţit că sunt „abandonate” şi, în plus, a simţit nevoia
unui fior. Nu mai puţin de 1.000 de manuscrise au fost ulterior
descoperite în siguranţă în micul apartament al bărbatului.

9. Club
21

În New York-ul din vremea Prohibiţiei anilor ’20 ai secolului
trecut multe cârciumi au împânzit oraşul american pentru a le oferi
cetăţenilor însetaţi alcool ilegal şi voie bună. Dar una dintre
ele, Club 21, s-ar putea să fi fost cea mai isteaţă dintre toate.
Proprietarii localului deţineau şi clădirea vecină şi au folosit-o
pentru a-şi ascunde în pivniţele ei vastele provizii de băuturi
spirtoase. Camera secretă pentru stocare a fost ferecată printr-o
uşă enormă, făcută să pară doar un simplu zid din ciment. Această
poartă cântărea aproximativ două tone şi jumătate şi putea fi
descuiată doar prin introducerea unei sârme lungi de aproximativ 45
de centimetri într-una dintre numeroasele crăpături din cimentul
care o acoperea. Cu ceva efort, uşa putea fi urnită să se deshidă
spre beciul clădirii de lângă bar, care adăpostea sute de sticle de
băuturi alcoolice. Mulţumită acestei camere secrete şi unui sistem
specializat de alunecare a sticlelor în încăperile din subteran
prin înclinarea controlată a rafturilor, niciunul dintre
proprietarii sau clienţii localului nu a fost vreodată prins, deşi
Club 21 a fost controlat de poliţie în mod repetat. Pe vremea
Prohibiţiei multe celebrităţi şi figuri politice importante au
trecut prin acest bar să se îmbete, inclusiv primarul de atunci al
New Yorkului.

8. Casa
Ororilor

În anul 2008 au fost făcute publice tulburătoarele secrete ale
orfelinatului Haut de la Garenne, aflat în pitoreasca insulă
britanică Jersey din Canalul Mânecii. După acuzaţii referitoare la
mai multe abuzuri petrecute aici, au urmat zvonuri privind
descoperiri extrem de sumbre la faţa locului. O reţea subterană de
patru camere a fost dezgropată în urma unei anchete poliţieneşti,
iar ceea ce s-a descoperit în interiorul lor a şocat nu doar
insula, cât întreaga lume. S-au făcut descrieri ale unor lanţuri şi
cătuşe, oase şi dinţi de copii, precum şi căzi cu dâre de sânge
prin ele. În aceste camere îngropate erau „pedepsiţi” copiii
orfani. S-a stabilit că asemenea atrocităţi şi crime au avut loc la
casa de copii între anii ’40 şi ’80 ai secolului trecut, cunoscând
un punct culminant în anii ’60. Din numeroase interviuri şi
cercetări, s-a determinat că „purtarea necorespunzătoare” era
tratată aici prin linşare, drogare, abuzuri sexuale şi izolare în
groaznicele încăperi. Ca şi când nu ar fi fost de ajuns, celebrul
hărţuitor sexual Edward Paisnel, cunoscut sub numele de „Bestia din
Jersey”, ar fi făcut câteva vizite infamului Haut de la Garenne
pentru a-şi exercita abominabilele porniri. Acum, acuzaţiile de
abuzuri şi crime alcătuiesc o foarte lungă listă, deoarece multe
victime au ieşit la rampă cu relatări de-a lungul anilor. Singurul
efect pozitiv care poate rezulta din toate aceste orori este acela
că în insula Jersey s-au făcut demersuri legale pentru a se asigura
că atrocităţi ca cele din trecut nu se vor mai întâmpla vreodată,
chiar dacă se zvoneşte acum că multe dintre poveştile iniţiale
despre ororile de la Haut de la Garenne ar fi de fapt exagerari sau
poveşti complet nefondate.

7. Castelul
Colditz

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai mulţi soldaţi
britanici şi francezi au fost reţinuţi ca prizonieri de război în
castelul Colditz, din Germania. La mansarda acestei clădiri a fost
pusă la cale şi instrumentată o evadare impresionantă. Condusă de
locotenentul britanic Tony Rolt şi de piloţii Bill Goldfinch şi
Jack Best, mica echipă de prizonieri a construit din lemn şi pământ
un perete şi un tavan false, prin care s-a creat în pod o încăpere
ascunsă. Aici a început lucrul în secret la formarea unui planor.
În mod uluitor, răpitorii germani nu au băgat de seamă nici măcar o
singură dată ceva în neregulă în spaţiul mansardei. Astfel, cu
foarte multă migală, un vehicul zburător a fost construit din nimic
altceva decât resturi de materiale găsite împrejurul castelului în
care militarii erau ţinuţi captivi. Reuşind să se caţere pe
acoperiş cu invenţia lor, denumită Cocoşul Colditz, prizonierii
şi-au programat lansarea de evadare pentru primăvara lui 1945. Din
păcate (sau mai degrabă, din fericire), lagărul pentru prizonierii
de război a fost atacat şi cucerit de forţele americane chiar cu
puţin timp înainte de data stabilită a decolării.

6. Casa Coffin
(Cavou)

Deşi numele acestui edificiu sună sinistru, locul chiar a fost o
sursă de speranţă cu aproximativ 150-160 de ani în urmă. Localizată
în Fountain City, Indiana, este vorba despre o fostă casă mică din
cărămidă deţinută de aboliţionistul Levi Coffin (Coşciug), membru
al Societăţii Religioase a Prietenilor. Locuinţa a fost abundentă
în spaţii secrete, între care şi o cameră mică având un perete
comun cu dormitorul. Deşi structura în sine nu avea nimic ieşit din
comun, ceea ce s-a petrecut acolo cu siguranţă că a fost. În
această cămăruţă ascunsă, Coffin a ascuns cu succes de-a lungul
timpului 2.000 de sclavi evadaţi care au urmat calea numită
Underground Railroad (calea ferată subetrană) – o reţea de rute
secrete şi case ascunse folosită în SUA secolului al XIX-lea de
către sclavii de culoare pentru a evada spre statele libere şi
către Canada cu ajutorul aboliţioniştilor şi al aliaţilor ce se
raliau cauzei lor – înainte de izbucnirea Războiului de secesiune.
De-a lungul a 20 de ani, aceşti sclavi fugari s-au îngrămădit în
cameră uneori şi vreme de mai multe săptămâni la rând,
pregătindu-se pentru următorul pas înspre libertate. Deoarece
fiecare sclav pe care Levi Coffin l-a ajutat şi-a câştigat în cele
din urmă libertatea, bărbatul a devenit cunoscut drept
„Preşedintele Underground Raildoad”.

5. Passetto di
Borgo

Datând din anul 1277, Passetto di Borgo a fost un tunel secret,
lung de aproximativ 800 de metri, întins de-a lungul vechiului zid
al Vaticanului, ce lega Oraşul Vatican de Castelul Sant’Angelo,
cunoscut şi sub denumirea de Mausoleul lui Hadrian, din Roma.
Comisionat de Papa Nicolae al III-lea, traseul nevăzut s-a dovedit
o rută de evadare crucială pentru mai mulţi suverani pontifi ce au
urmat. În 1494, Papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa
de o invazie a lui Carol al VIII-lea al Franţei (se zvoneşte de
asemenea ca Papa Alexandru ar fi folosit pasajul secret pentru a-şi
vizita câteva amante), iar Papa Clement al VII-lea a dispărut tot
prin intermediul său în 1527, în timpul Asediului Romei. Cititorii
cărţilor lui Dan Brown şi-ar mai putea aminti şi că tunelul a jucat
un rol important în romanul său „Îngeri şi Demoni”. Astăzi,
Passetto di Borgo nu mai reprezintă un secret aşa mare şi le este
deschis spre vizitare turiştilor. Legendele locale susţin că daca
un bărbat aleagă de 77 de ori în susul şi în josul pasajului, îşi
va recăpăta virilitatea eventual pierdută.

4. Tunelul Drogurilor
Mexic-SUA

Descoperit în noiembrie 2010, acest tunel elaborat se întinde pe o
distanţă de 670 de metri şi este dotat cu un mic sistem de şină
ferată, cu ventilaţie şi cu iluminare fluorescentă. Pasajul ascuns
conectează bucătăria unei locuinţe din Tijuana, Mexic, de două
debozite amplasate într-un district industrial din San Diego,
California. Considerat a fi opera cartelului drogurilor Sinaloa din
Mexic, condus de cel mai vânat lord al drogurilor din toată ţara
Joaquin „El Chapo” Guzman, tunelul a servit la transportarea unor
cantităţi masive de marijuana, cocaină şi metamfetamine pe
teritoriul Statelor Unite. Amplasată în apropierea pasajului se
află o scară ascunsă ce duce spre o cameră îngropată la o adâncime
de 15 metri sub pământ şi care obişnuia să găzduiască o cantitate
uriaşă de marijuana. În total, mai mult de 20 de tone din această
plantă au fost confiscate de autorităţile americane şi mexicane.
Multe pasaje clandestine de-a lungul graniţei dintre cele două ţări
au putut fi descoperite încă din anii ’90, dar cel dibuit acum este
de departe cel mai complex şi mai complet dintre ele.

3. Tunelul Terminalului
Grand Central din gara Franklin Delano
Roosevelt

Construit în 1913, Terminalul Grand Central, din New York City,
este cea mai mare gară feroviară din lume, cel puţin în privinţa
numărului de platforme. Prin urmare, este firesc să existe într-o
atare structură numeroase unghere, cotloane şi spaţii ascunse, cum
ar fi reţeaua subterană de căi ferate, zonele de depozitare şi
tunelurile. Între toate acestea se distinge o platformă de trenuri
nemeţionată în vreo evidenţă, cunoscută sub denumirea de Traseul
61, având o intrare secretă şi un pasaj ce duce către un lift ce
urcă direct în renumitul hotel Waldorf-Astoria. Acest pasaj secret
este ceea ce preşedintele Franklin D. Roosevelt a folosit ca
intrare privată în Manhattan. Era un mijloc de a evita întrebările
incomode şi blitz-urile reporterilor, precum şi de a ajunge de la
tren direct la hotel. Adiţional, acest traseu nevăzut oprea
publicul să observe poliomelita de care suferea şeful de stat.
Astăzi, intrarea în pasajul de mult uitat este ferecată, milioane
de oameni roind anual la numai câţiva metri de el probabil fără să
ştie.

2. Librăria Naţională
Indiană

O altă descoperire foarte recentă (noiembrie 2010), această
încăpere ascunsă se află în incinta Librăriei Naţionale Indiene,
găzduită de Casa Belvedere, din Calcutta. În timp ce clădirea
traversa lucrări de restaurare anul trecut, mai mulţi membri ai
institutul Archeology Survey din India au identificat locaţia unei
mari camere misterioase, având o suprafaţă estimativă de
aproximativ 92 de metri pătraţi (nu s-a pătruns încă în această
încăpere). Ceea ce contribuie masiv la adâncirea misterului este
faptul ca arheologii nu au găsit nicio intrare în cameră, nici
chiar după ce au cercetat, pe afară, fiecare centimetru pătrat al
tavanului şi al pereţilor ce alcătuiau camera. Ceea ce s-a
descoperit a fost doar un fel de arcă unită cu peretele la un
moment dat. De vreme ce Casa Belvedere a fost căminul cârmuitorilor
britanici din timpul dominaţiei coloniale engleze, există câteva
teorii interesante referitoare la ce s-ar putea afla în spatele
pereţilor camerei secrete. Aparent, era o practică des întâlnită în
rândul britanicilor acelor vremuri să zidească în „camere ale
morţii” condamnaţi, şi aceasta este una dintre speculaţii deoarece
unele surse pretind că această încăpere ar avea întocmai
dimensiunile uneia de acea natură. Alţii spun că ar putea conţine
comori ascunse de vreme de britanicii vremii erau cunoscuţi şi
pentru că îşi doseau bogăţiile în aşa-numitele „camere oarbe”. Un
lider colonialist ar fi fost cu certitudine un om bogat, aşadar
este o ipoteză validă. Cum niciun perete nu poate fi demolat din
pricina importanţei istorice a clădirii, arheologii aşteaptă pentru
moment permisiunea Ministerului Cultural Indian înainte de a fora o
gaură prin perete pentru a cerceta interiorul camerei măcar din
afară cu o lanternă.

1. Camera
ororilor

Este cunoscut ca primul ucigaş în serie al Americii. Născut Herman
Webster Mudgett, H.H. Holmes a fost o fiinţă umană abjectă şi
degenerată. Folosind bani murdari obţinuţi din activităţi frivole,
precum fraudă fiscală, înşelătorie şi chiar asasinate plătite,
bărbatul a construit o mare clădire în Chicago, pe care a deschis-o
sub formă de hotel/hostel în anul 1893. În plus, a condus şi o
farmacie situată pe aceeaşi stradă, afacere care i-a permis să
devină un membru respectat al comunităţii. Totuşi, integritatea lui
aparent ireproşabilă ascundea un monstru sinistru. S-a dovedit că,
vreme de mulţi ani, clădirea lui Holmes a fost scena unor crime
îngrozitoare înfăptuite de chiar mâinile proprietarului. După
ultima sa arestare, s-au descoperit în „Castelul Crimei”, cum
ajunsese să fie cunoscut, numeroase ciudăţenii arhitecturale, cum
ar fi scări ascunse, uşi mascate şi trape, care îi permiteau lui
Holmes să se strecoare în camerele musafirilor. Cea mai macabră
zonă secretă era formată din camera de disecţie şi din crematoriu,
amplasate în pivniţă, acolo unde trupurile victimelor erau aruncate
pe un fel de tobogan de la etajele superioare. Această încăpere
servea drept „laborator” de tortură, fiind presărată cu
dispozitive, morminte şi instrumente chirurgicale, care i-au atras
numele de „Camera Ororilor”. Se crede că nu mai puţin de 50 de
femei au fost măcelărite în feluri inimaginabile în acest loc
malefic.