Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele

Legaturi primejdioase

„Nu-i dati loc diavolului.”
Sfantul Apostol Pavel, Efeseni 4:27

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Oare, vreme de mii de ani, vracii, preoti, duhovnicii, maestrii spirituali, sfintii si intemeietorii de religii s-au luptat si au avertizat degeaba in privinta fortelor Raului? Cu toate ca stiinta refuza sa accepte existenta unei entitati malefice imateriale, care influenteaza faptele oamenilor si determina destinul post-mortem al sufletelor, asta nu inseamna neaparat ca acolo, in planurile si lumile invizibile ochilor nostri, nu ar exista cineva care sa ne vrea raul. Ba din contra.

Dintr-o perspectiva religiosa, multi credinciosi sunt convinsi ca stiinta ignora sau denatureaza in mod grotesc realitatea spirituala (de care unii cercetatori sunt, totusi, constienti) – denaturare care confirma celebrul dicton: „Cea mai mare izbanda a Satanei impotriva Binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista”. Alti cunoscatori superficiali ai domeniului, influentati de optica new-age, conform careia Raul nu este definit, iar diavolii, demonii, spiritele si entitatile malefice nu exista decat daca-i acceptam mental (si dispar imediat ce nu mai credem in ei), gresesc si mai abitir. Un sustinator al lumii suprasensibile ar considera ca astfel de oameni cad victime comodului principiu al strutului, conform caruia « tot ceea ce nu vad nu exista, deci nu ma efecteaza ».

Iar un crestin ar spune ca este interesant de aflat cum se mai pot sustine astfel de teorii in fata miilor de victime (documentate) ale posedarilor, familiilor lor indurerate, duhovnicilor cu har de exorcisti, si, de ce nu, chiar in fata Mantuitorului Iisus Hristos, care a facut el insusi exorcizari si a fost ispitit in desert? Stiinta inca nu a dat un raspuns cuprinzator si unanim acceptat nici macar de propria-i comunitate.

Zabovind putin asupra infatisarii hoardelor din Iaduri, merita evidentiat faptul ca infatisarea cumplita care este zugravita pe peretii bisericilor difera putin de relatarile celor care pretind ca i-au vazut. Desi se spune ca infatisarea demonilor este asemanatoare cu fizionomia zeului grecesc Pan (postura bipeda, coarne si copite de tap, coada in forma de sageata, trup negru acoperit de par), sfintii si cei carora li s-au aratat, relateza despre chipuri usor diferite. Trebuie mentionat ca, la nivel de spirit, Diavolul are puterea de a-si schimba infatisarea dupa cum doreste. De la o faptura atat de hidoasa incat nu poate fi plasmuita de mintea omeneasca, pana la un glorios inger de lumina. Marii duhovnici crestin-ortodocsi avertizeaza ca infatisarea demonilor este, de cele mai multe ori, indescriptibil de urata si insuportabila pentru psihicul omului obisnuit, prea slab sa poata face fata unei asemenea viziuni ultimative. Conform spuselor Sfintilor Parinti, in realitate, Necuratul este atat de urat si inspaimantator incat cel care-l vede, fie moare de spaima, fie innebuneste de groaza.

Scurt tratat de demonologie

„Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.”
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12:9

Mergand mai departe pe firul descifrarii chipului Diavolului, ajungem si la ierarhiile intunericului. Demonii cei mai mici dupa rang din oastea lui Satan sunt cei numiti de initiati Serpi. La nivelul planului eteric, un astfel de Sarpe, are forma aproximativa a acestui animal, lung, fusiform, fara membre, cu doi ochi si limba. Are o putere si o cunoastere limitata, retine lucruri simple si este complet subordonat demonilor din ierarhiile superioare. Este trimis cel mai adesea sa paraziteze corpul astral al oamenilor si sa incite la certuri, batjocuri, umor grosolan, jigniri si barfe. Urmatorul in grad este Scorpia, un demon care stapaneste cateva mii de serpi. Conform expertilor, omul posedat din cimitir care a fost exorcizat de Mantuitor era „ocupat” de o Scorpie, demonul divulgand natura sa de Legiune, cand a fost intrebat de Hristos.

„Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.” Evanchelia dupa Luca 8:27-33

Imediat deasupra Scorpiilor sunt Capeteniile, iar peste ei sunt asa numitii Balauri, demoni stravechi care nu asculta decat de Satan. Capeteniile pot provoca cataclisme naturale de proportii si razboaie mondiale, iar Balaurii, daca sunt lasati sa se manifeste, sunt capabili sa distruga civilizatii intregi sau chiar planete.

Duhovnicii si exorcistii ortodocsi clasifica demonii inca si mai detaliat, in functie de deprinderile si pacatele pe care le au in grija de la stapanul lor cel intunecat. Astfel, cutreiera vazduhul si pamantul si planurile imateriale, trei mari cete:

• Prima ceata diavoleasca cuprinde duhurile desfranarii, ispitelor, obsesiilor si tuturor pasiunilor pe care le exacerbeaza pana la gradul de pacate. Precum niste malefice entitati lacome, vampirizeaza poftele nemasurate ale oamenilor. Se hranesc cu fructul faptelor de desfranare, lacomia pantecului, lene, bautura, fumat… Au puterea de a ridica asupra omului valuri de orbire si ignoranta.

• A doua ceata diavoleasca este reprezentata de un gen de demoni foarte dragi lui Satan, anume ceata dracilor maniosi si violenti. Aceste duhuri conlucreaza in stransa legatura cu cele din prima ceata, cautand sa infurie si sa semene violenta in radul oamenilor robiti viciului si patimilor de catre antemergatorii lor. Sunt omniprezenti in zone de conflicte, lupte, scandaluri, cluburi, petreceri, partide de sport, proteste sociale si, mai ales, in sanul familiilor. Oriunde este samanta de sfada, cearta, ura, dezbinare, hop si ei! Iar daca dau peste atmosfere linistite, cuminti si pline de pace, nu se lasa pana nu se strang cat mai multi pentru a arunca samanta maniei. Nu degeaba au un loc special in inima stapanului lor.

• Totusi, cei mai apropiati slujitori ai Satanei raman diavolii din ceata asa numitilor demoni rationali-arhiconi. Care sa fie motivul? Ei bine, acesti demoni de elita sunt cei responsabili de rastalmacirea Sfintei Scripturi, de galceava ideilor din capetele invatatilor, de starnirea discutiilor fara rost la nivel inalt si de atatarea religiilor autentice una impotriva celeilalte. Sunt duhuri greu de depistat, care actioneaza cu eleganta vicleana asupra ratiunii si naturii contemplative a sufletelor omenesti, aducand erezii, filozofii desarte, iluzii si naluciri. Au grija si de starnirea iubirii de sine, a slavei desarte, a ateismului, si (cireasa de pe tort!) a Magiei Neagre.

Prin urmare, nu toti diavolii au aceleasi puteri. Energia cu care soldatii lui Satan lupta cu oamenii si chiar cu ingerii creste de la ceata duhurilor poftelor si instinctelor la ceata duhurilor urii si maniei, culminand cu forta de care dispun duhurile rationale, depozitarele celebrei „intelepciuni diavolesti” asupra careia avertizeaza toti sfintii. Duhurile rationale au puteri mari asupra maselor de oameni si chiar asupra popoarelor si natiunilor prin liderii politici, economici si militari ai acestora.

Numele meu e Legiune!

„Fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. „
Iacov 1:14-15

Sfintii parinti avertizeaza ca este periculos sa citim literaturi scrise de oameni pacatosi, din simplul motiv ca astfel se formeaza o subtila cale de legatura intre natura lor si sufletele noastre. De fapt, extrapoland putin, o carte, o muzica, un spectacol, o emisiune TV sau chiar o ambianta oarecare este aleasa in functie de vibratia omului respectiv. Ceea ce nu inseamna ca o persoana cu vibratie buna si inalta nu poate fi pervertita prin mijloace exterioare, impure si pacatoase. Din nefericire, exista mii de exemple in acest sens. Iar de la ispitire la posedare este un singur pas. Unul incredibil de mic.

Initial, Diavolul ispiteste intotdeauna cu pacate mici. Atfel incepe lupta careia-i cad victima multe suflete omenesti. Legiunile ataca fara crutare toate portile de intrare in om. Mintea omeneasca este asaltata cu momeli de entitatea malefica parazitara. Inima cu amaraciune. Vointa este subrezita prin banuieli si indoieli. Trupul este subjugat cel mai usor prin deprinderea cu patima si viciul, pana cand acestea devin o obisnuinta si o noua natura instinctuala a trupului.

Si, in sfarsit, sufletul, ultimul si cel mai ravnit, este atacat de demoni prin deznadejde, erezie, nebunie si chiar sinucidere. Diavolul nu trebuie subestimat, spun teologii, intrucat a fost la origine inger, iar forta sa depaseste inclusiv astazi puterea de inchipuire a oamenilor. Stau marturie, in acest sens, generatii de sfinti si teologi care avertizeaza ca fara ajutorul lui Dumnezeu, al Mantuitorului, al Maicii Domnului si al sfintilor, omul este total lipsit de putere in ghearele celui rau.

Din acest motiv, Sfantul Antonie cel Mare ne dezvaluie ca scopul Satanei este acela de a ne impiedica sa urcam in locul de unde a cazut el, adica la Cer. Menirea sa suprema este sa zadarniceasca mantuirea noastra. De aceea, demonii se straduiesc, in primul rand, sa indeparteze pe om de Dumnezeu, fiind plini de invidie si rautate fata de oameni, deoarece oamenii, prin conditia lor de fiinte rationale, incarnate si inzestrate cu liber arbitru, pot face unele lucruri care le sunt interzise demonilor.

In dogmele religioase crestine se spune ca entitatile raului populeaza toate planurile subtile in numar incredibil de mare. Dupa prabusirea si alungarea lui Satan, acesta a luat dupa sine toti ingerii cazuti care s-au transformat in diavoli. Conform atat surselor crestine, cat si ocultistilor, numarul total al demonilor este imens, imposibil de calculat, trilioane de entitati malefice impanzind planurile fizice si suprasensibile. In contrapondere, exista acelasi numar incalculabil de ingeri, care se lupta cu ei.

Gazda pentru legiuni

„Sunt diavoli care intra in trupul omului si in toate madularele lui, si-l lasa fara puteri si fara vlaga. Si aceasta se intampla cu toate ca in trup nu este nicio boala”
Cuviosul Nil Ascetul

Motivele pentru care unii oameni cad victime posesiunii demonice raman ascunse celor multi. Totusi, nimic nu este intamplator, diavolul neavand putere si voie sa acapareze un suflet uman, decat daca omul incalca anumite legi divine. Cu alte cuvinte, in mare masura, posesiunile au loc prin intermediul pacatelor savarsite de victime.

Cateodata, actul silnic de ocupare are loc in urma unor blesteme, juraminte false sau, mai ales, a practicilor de Magie Neagra concretizate in acte de invocare sau evocare a celui rau. Obsesiile transformate in vicii si pacate aduc dupa sine si pe patronii lor din umbra, care invadeaza fara veste fiinta individului in cauza. Posesiunea devine astfel posibila in momentul in care persoana respectiva nu mai poate stapani raul din ea.

Exorcistii spun ca o mare parte a bolilor psihice sunt, de fapt, cazuri de posesiuni, iar in aceste conditii nu-i de mirare ca rezultatele psihiatriei ca stiinta si ramura a medicinei sunt atat de slabe. Evident, nu toate bolile si dereglarile psihice constau in forme de posesiune, dar – explica preotii crestini – o mare parte dintre ele cad peste oameni ca urmare a amestecului Necuratului. Cum altfel se pot explica rational nenumaratele cazuri de posedati care dau dovada de forta fizica incredibila sau a celor care vorbesc in limbi exotice pe care nu aveau cum sa le stie? Si, mai ales, cum se pot explica cazurile in care copii mici, in special fetite posedate, racnesc cu voci guturale si groase? Sau cele in care barbati si femei, grohaie, urla, si scot sunete oribile de care nici macar animalele infuriate nu sunt capabile ?

Un indiciu clar al posedarii este dat de manifestarile prin care victimele vorbesc, urla si canta pe mai multe voci diferite. Dar, cea mai mare dovada a unui astfel de macabru viol spiritual, ramane caracteristica tuturor posedatilor de a huli si blestema cele sfinte, alaturi de frica si fuga acestora fata de intreaga imagistica bisericeasca.

Izbavirea de cel rau

« O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? »
Faptele Sfinţilor Apostoli 13:10

Impotriva dusmanului suprem si in sprijinul omului exista o serie de mijloace prin care victimele posedarii pot fi ajutate si eliberate. In general, Diavolul nu poate fi indepartat decat prin spovedanie sau platind pretul pentru pacatul facut, pret care vine sub forma de boala, post, rugaciune, acte de milostenie.

Dezlegarile, cum se numesc in traditia crestin-ortodoxa, constau in citirea psalmilor lui David, alaturi de alte slujbe specifice, intre care se detaseaza puternicele si periculoasele Molifte ale Sfantului Vasile cel Mare. Acestea sunt incarcate cu Duhul Sfant si constau in blesteme si alungari ale celui rau.

Atat canoanele bisericesti, cat si experientele si cazuistica moderna, avertizeaza foarte serios in privinta Moliftelor. Aceste rugaciuni nu trebuiesc citite decat de preotii investiti oficiali cu aceasta putere sau de calugari care au primit dezlegarea necesara, si dintre toti acestia doar cei cu har reusesc sa parcurga in mod corect si eficient intregul tipic al Moliftelor.

In cazul diavolilor celor mari, Biserica recomanda postul si rugaciunea in smerenie, dupa sfatul Mantuitorului: cand Iisus este intrebat despre natura unor demoni alungati, raspunde apostolilor ca unele duhuri rele nu ies decat prin post si rugaciune.

In incheiere, amintim cuvintele intelepte si datatoare de speranta ale Sfantului Antonie Cel Mare, unul dintre cei mai mari exorcisti din intreaga istorie si traditie a crestinismului: „Se cuvine sa nu ne temem de atacurile lui si de sagetile lui arzatoare si de vicleniile lui lucrate cu mestesugita minte. Toatea acestea nu sunt nimic inaintea puterii lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele lui cu credinta si cu evlavie, pune pe fuga toata ostirea diavolilor”.

*

Citeste si Maratonul Fenomenelor Paranormale

*

CITESTE SI :

• Sase personaje care si-au vandut sufletul diavolului
• Un exorcist acuza: „Diavolul isi face de cap la Vatican”
• Exorcismul – la limita ratiunii
• Levitatia – stiinta pura sau posedare demonica?
• Vrajitoria – Cu duhurile la vorbitor