Noua notiuni care definesc anii ‘90
Curentul
Gotic
Gotii au fost membrii unui puternic trib est-germanic,
care, prin secolul al V-lea d.Hr., a jucat un rol important in
caderea Imperiului Roman de Apus. Apoi, prin anii 1500, la
inceputurile Erei Renascentiste, termenul „got(ic)” a inceput sa
fie intrebuintat cu sens peiorativ si echivalat cu notiunea de
„barbar” sau „vandal”, gratie reprezentarilor artistice ale vremii,
care infatisau atacarea Romei de catre triburile gotice. Termenul
era folosit, mai ales, ca insulta la adresa stilurilor
arhitecturale asociate cu Evul Mediu. Notiunea intunericului si a
misterului medieval care a ingenuncheat lumea vreme de sute de ani
a inspirat, ulterior, fictiunea gotica a anilor 1800, perioada in
care a aparut si celebra poveste „Dracula”. Toate acestea au
condus, intr-un final, la stilul (mai ales vestimentar) gotic al
anilor ’90 ai secolului XX, caracterizat prin haine intunecate si
machiaje vampirice, plus o anumita preferinta pentru muzica
tenebroasa, dura, metalista, dar si pentru romantismul patimas si
nabadaios, exprimat exacerbat.
Globalizarea
Un cuvant pozitiv? Unul negativ? In multe sensuri – ambele,
deopotriva. Desi notiunea de globalizare dateaza din perioada
anilor ’50, ea si-a intrat in drepturi si a inceput sa fie aplicata
in anii ’90. Avea sa reprezinte deopotriva oportunitatile benefice
ale „satului global”, format din indivizi liberi sa calatoreasca si
sa munceasca oriunde, interconectati electronic si, deci, cu o buna
comunicare si cu un inlesnit transfer de informatie, valori si
marfuri, dar si o aspra lovitura fix in temelia statelor. Teoretic,
globalizarea aduce beneficiile de necontestat ale unei constiinte
colective indreptata spre realizarea acelorasi scopuri, exportul de
idei politice si culturale ale civilizatiilor americane si
vest-europene plus o libertate de miscare a indivizilor
nemaintalnita in istorie. In acelasi timp, insa, globalizarea
reuseste sa stearga istoria individuala a natiunilor, anuleaza
identitatea culturala si transforma umanitatea intr-un musuroi
mediocru. Alaturi de organisme internationale, precum ONU, NATO,
Uniunea Europeana, FMI sau Banca Mondiala, globalizarea a fost
impusa mai ales de corporatiile multinationale, a caror etica de
afaceri a fost aspru criticata si este in continuare
discutabila.
Grunge
Grunge este un subgen de rock alternativ, creat la mijlocul anilor
’80 de trupe muzicale din SUA, mai precis din statul Washington –
punck rock amestecat cu heavy metal, un sunet definitor pentru anii
’90. Cu trupa Nirvana, din Seattle, in frunte, formatiile grunge au
umplut ultima decada a secolului XX cu riff-uri distorsionate de
chitara si versuri furioase. Termenul provine din cuvantul
„grungy”, care inseamna „murdar”, dar aspectul vestimentar asociat
curentului – camasi cadrilate, jeansi rupti, caciuli, sepci si
basti – a fost adoptat de designerii de top si comerciantii aflati
pe val. Curentul Grunge a inceput sa aiba succes din punct de
vedere comercial in prima jumatate a anilor ’90, atunci cand
Nirvana a lansat albumul-cult Nevermind, iar Pear Jam albumul
Ten.
Corectitudinea
politica
Corectitudinea politica este o ideologie contemporana de orientare
neo-marxista. Numita si „Marxism cultural”, ea a reaparut in anii
1980 in SUA. Are la baza lucrarile teoreticienilor scolii de la
Frankfurt in frunte cu Theodore Adorno, Erich Fromm si Herbert
Marcuse, insa notiunea de corectitudine politica a fost, practic,
inventata de partidele de stanga, in anii ’30, pentru a premia
lolialitatea pe linie de partid. Paradoxal, in cele din urma, chiar
„corectitudinea politica” s-a intors impotriva lor, iar incepand cu
anii ’90, a inceput sa fie folosita mai ales de partidele de
dreapta. Ideologia corectitudinii politice a starnit numeroase
controverse in lume, in mediile universitare si printre analisti.
Desi miscarea s-a nascut din dorinta laudabila de a inlatura
ultimele urme de rasism, sexism si ura din societatile democratice,
ea a reusit sa inlocuiasca vechile prejudecati cu unele noi.
Astfel, astazi, corectitudinea politica reuseste, inainte de orice,
sa declare tabu anumite subiecte, expresii si gesturi.
DVD
In a doua jumatate a decadei, aceste obiecte stralucitoare si
subtiri s-au strecurat incet-incet, dar ireversibil in vietile
noastre. Inventatorii lor nu s-au hotarat niciodata daca acronimul
vine de la „digital video disc”, sau, pentru a acoperi o plaja mai
mare decat cea video – „digital versatile disc”. Indiferent de
asta, DVD-urile au impins lumea greoaie a casetelor cu banda
electromagnetica VHS de pe rafturile centrelor de inchiriere si au
revigorat, in acelasi timp, industria cinematografica de la
Hollywood. DVD-ul este un mediu de stocare optic, succesor al
CD-ului, cu o capacitate de aproape 7 ori mai mare, insa cu un mod
diferit de scriere a informatiei pe disc. La inceputul anilor ’90,
au fost dezvoltate doua medii optice de stocare cu densitate mare:
pe de o parte discul MultiMedia, sustinut de Phillips si Sony, iar
pe de alta parte discul SuperDensitu, care avea ca sustinatori pe
Toshiva, Time-Warner si Hitachi. Prin interventia celor de la IBM,
s-a ajuns la o intelegere, in urma careia Phillips si Sony au
renuntat la ideea lor de de disc MultiMedia, pentru a fi de acord
cu SuperDensity. Dupa ce noului produs i s-au adus mici
imbunatatiri pentru protectie impotriva zgarieturilor, acesta a
fost lansat cu o capacitate de stocare de 4,7 GB, chiar daca
proiectul initial era de 5 GB.
Generatia
X
„Generatia X” este o sintagma care se refera la generatia
persoanelor nascute in intervalul aproximativ 1965-1982. Notiunea a
fost folosita in demografie, stiinte sociale, marketing si frecvent
pusa in legatura cu cultura de masa. Prima utilizare a sintagmei ii
apartine istoricului de arta american Paul Fussell. In cartea sa,
Class: A Guide Through the American Status System (1983),
„generatia X” reprezinta persoane care se retrag din societate,
respingand statutul oferit de aceasta (fara a se identifica cu o
generatie propriu-zisa). In 1991, scriitorul Douglas Coupland preia
sintagma in romanul cu acelasi nume, extinzand portretul facut de
Fussell asupra unei intregi generatii. Cartea, conceputa ca o
povestire in rama, prezinta amintirile a trei personaje de varste
apropiate, unite de dorinta de a se distanta de societate pentru
a-si intelege mai bine menirea. Este, cumva, trasatura definitorie
a celor care, in anii ’90, erau tineri de pana in 35 de ani.
Punct
com
Revolutia digitala a introdus
in limbajul comun o multime de termeni noi, de larga raspandire si
de mare uzanta: Internet, Web, spyware, mp3, net, blog etc.
Notiunea „punct com” evoca inceputurile erei internet – perioada de
debut a retelei internationale ce conecteaza in prezent aproape
toate calculatoarele din lume. Totusi, chiar daca dupa anul 2000
internetul a explodat atat ca notorietate, intrebuintare, utilitate
si succes in toata lumea, in anii ’90, pasii world wide web-ului
erau inca timizi si nesiguri, iar spatiul virtual abia incepea sa
fie populat de cateva site-uri sau pagini web. Unii au investit
ceva banii in noua afacere, in timp ce altii nu au crezut deloc in
sansa ei de supravietuire. Cine s-ar fi gandit oare, pe atunci, ca
Internetul va deveni, in foarte scurt timp, nu doar nelipsit din
vietile noastre, dar chiar indispensabil bunului mers al
lucrurilor, precum si un mediu extrem de fertil pentru unele dintre
cele mai de succes afaceri ale lumii?
Genomul
„Fara a exagera, tehnologia genetica ii va oferi umanitatii puterea
aproape dumnezeiasca de a-si imbunatati conditia”, spune un citat
extras dintr-un articol din 1992, aparut in revista Time,
despre Proiectul Genomul Uman, o
masiva colaborare internationala indreptata spre intelegerea
deplina a ADN-ului uman. Ca rezultat al proiectului derulat intre
1990 si 2003, aceasta perioada a avut de a face cu un interes
popular fara precedent in ce anume ne face ceea ce suntem –
materialul nostru genetic sau „genomul”. Precum internetul, si
studierea genomului uman si-a facut intrarea evaziv in lume, in
anii ’90, dar, descoperiri stiintifice importante s-au facut chiar
si in lipsa tehnologiei de care omenirea dispune azi. Se poate,
deci, considera, fara prea multa larghete, ca anii ’90 au fost si
raman solul din care pleaca radacinile viitorulului pe care il
traim astazi si care ni se desfasoara dinainte.
Realitatea
Virtuala
Jocuri video cu ecrane montate
pe cap si simulatoare sofisticate de antrenament pentru armata – in
anii ’90, realitatea virtuala a devenit,
ei bine, mai reala, mai stiintifica, si mai putin
stiintifico-fantastica. Aceastea fiind spuse, continuarea a fost
exprimata frumos, intr-unul dintre filmele decadei: „Daca ceea ce
numesti realitate este ceea ce poti simti, mirosi, gusta si vedea,
atunci „realul” se rezuma la semnalele electrice interpretate de
creierul tau” – Morpheus, Matrix. Altfel spus, aparitia realitatii
virtuala vine si ca un soi de metafora referitoare le perceptia pe
care omul o are asupra realitatii. Daca montandu-ti o casca pe cap
si conectandu-ti corpul la niste senzoni experimentezi intocmai
stari si imagini similare cu realitatea, dar imaginare, care sunt
sansele si ca ceea ce consideram realitate obiectiva sa fie o
simulare de care nu suntem constienti? Realitatea virtuala a nascut
o ramura a curentului filosofic new age care pune, din nou, la
indoiala realitate inconjuratoare.
DESCOPERA lumea in care traiesti!