Somalezii – piratii secolului XXI
2010, anul piratilor
Potrivit expertilor, 2010 va fi anul piratilor.
Datele vorbesc de la sine, in ultimii patru ani, „trendul”
pirateriei in marile de pe intreg globul aflandu-se intr-o crestere
constanta. Dupa cum arata datele furnizate de
International Maritime Organization (IMO), au existat 239 asalturi
in 2006, 263 in 2007, 293 in 2008 si 406 in 2009. Anul trecut au
fost atacate 153 nave, 1052 marinari au fost rapiti, 68 raniti si 8
ucisi. De altfel, in ultimii 25 de ani doar in apele din sud-estul
Asiei au fost atacate peste 17.000 de unitati cu o medie de 700 pe
an.
„Cine stapaneste marile, stapaneste comertul; cine stapaneste
comertul lumii ii stapaneste si bogatiile, si in consecinta,
stapaneste lumea intreaga”, scria pe la 1610, Sir Walter
Raleigh, mare capitan de marina si corsar la ordinele Elisabetei I
a Angliei.
Potrivit specialistilor, rutele maritime reprezinta un element
deosebit al vulnerabilitatii actualului sistem politico-economic
global tocmai pentru ca marea constituie contextul ideal
pentru doua fenomene ilicite, diferite, dar tot mai des asimilate:
pirateria si terorismul.
Ele sunt totusi caracterizate de cauze profund diferite:
terorismul are
scopul principal de a raspandi teroarea pentru a pune in evidenta o
vulnerabilitate si a rasturna ordinea
politico-institutionala a unei tari; pirateria, dimpotriva, este cu
prioritate exercitata in vederea luarii in posesie a unor bunuri
publice sau private, vizand prin urmare, in principal profitul.
Traficul comercial pe mare inseamna la ora actuala circa
90% din totalul comertului mondial. Rutele maritime
internationale (vezi harta) sunt localizate intre zonele cele mai
industrializate de pe glob: Europa occidentala, America de Nord si
Asia de est, in mod deosebit Japonia si China. Acestea sunt
predeterminate, mai ales din cauza unor impedimente de ordin
geografic care implica trecerea obligatorie prin asa-numitele
„chokepoints”, stramtori sau canale importante din punct de vedere
strategic, usor de blocat pentru a impiedica sau ingreuna comertul
maritim si in mod deosebit cel al petrolului.
Unde ataca somalezii?
In general, in ultimii anii, actele de piraterie s-au concentrat
in urmatoarele zone:
-
Malaga: cu o lungime de 800 km si un tranzit de
circa 50.000 de nave pe an, are o relevanta strategica ridicata,
fiind punctul de contact comercial intre Europa, Africa si
Asia.
-
Stramtoarea Bab-el-Mandeb; leaga Marea Rosie de
Oceanul Indian prin Golful Aden si separa continentul african de
cel asiatic. Prin Bab-el-Mandeb este transportata cea mai mare
parte din petrolul destinat Europei. Pe aici trec circa 30.000 de
nave pe an.
-
Pirateria in largul coastelor Somaliei este
considerata de specialisti un caz specific; tocmai acest al doilea
„chokepoint” constituind in ultima vreme cadrul geografic de
referinta pentru numeroase acte de piraterie, tot mai dese si tot
mai temerare din punct de vedere al modalitatilor.
Pe 16 ianuarie 2009, Piracy Reporting Centre punea in circulatie
un raport alarmant din cauza escaladarii atacurilor pe intreg
globul si in mod special in largul coastelor somaleze. Centrul
identifica o crestere cu 11% a atacurilor corsare in lume
si in mod deosebit, o „escalation” concentrata in Golful Aden si in
largul coastelor somaleze.
Din cele 293 luari cu asalt din 2008, au fost identificate 111 doar
pe ruta maritima care leaga Marea Rosie de Oceanul Indian, ceea ce
reprezinta o crestere a actiunilor de piraterie de circa 200% in
respectiva zona geografica.
Somalia de-acum este o tara considerata
falimentara. Din 1991 s-a afundat intr-un razboi civil,
caruia comunitatea internationala a incercat in zadar sa-i puna
capat. Dupa Conferinta de la Nairobi, din 2004, a fost adoptat
Transitional Federal Charte, care a semnat in mod oficial nasterea
unui guvern federal de tranzitie (Transitional Federal Government).
Desi acest nou guvern a fost recunoscut de buna parte din membrii
comunitatii internationale, nu are inca si controlul teritoriului,
existand multiple forte care se pun de-a curmezisul procesului de
pacificare a tarii, precum entitatile separatiste din Somaliland si
Puntland.
IMB a calculat ca in ultimul an, numarul piratilor a
crescut de la o suta la 1.600, capabili sa duca la „bun
sfarsit” actiuni rasunatoare precum sechestrarea petrolierului
saudit Sirius Star (capturat pe 10 noiembrie 2008 si eliberat pe 9
ianuarie 2009, dupa plata unei sume de trei milioane de dolari),
sau cea a capturarii cargoului ucrainean Faina
(ucrainienii transportau ilegal arme de foc, mortiere
si rachete care trebuiau sa ajunga undeva in sudul Sudanului)
capturat pe 8 septembrie 2008 si pus in libertate pe 5 februarie
2009, dupa plata a 3.5 milioane de dolari.
Somalezii vs piratii de moda veche
Pirateria pe mare are origini antice. Primul care ne-a lasat o
descriere a ceea ce era deja o adevarata profesie pentru anumite
populatii asezate pe litoralurile mediteraneene (locuitorii
peninsulei Anatoliei si fenicienii) a fost poetul grec Homer.
Ulterior, in anul 229 i.Hr., romanii i-au atribuit
fenomenului un cadru juridic ad-hoc in tentativa de a combate
samavolniciile temutilor iliri. Dreptul roman furniza oricui
legitimitatea de a-i infrunta si extermina pe pirati.
De-a lungul secolelor, literatura i-a investit cu o aura
romantica care a cucerit generatii intregi de copii si de
adolescenti; mai in zilele noastre, cinematograful i-a consacrat
definitiv prin aventurile lui Jack Sparrow. Dar piratii de astazi
nu seamana nici pe departe cu Johnny Deep.
In opinia lui Nicoló Carnimeo, profesor de Drept al Navigatiei
si Transporturilor la Facultatea de Economie din Bari, Italia si
autor al mai multor carti pe tema pirateriei, spre
deosebire de ilustrii lor predecesori, piratii din zilele noastre
cu marea nu prea au mare legatura. „Ei au invatat arta navigatiei
din necesitate. Este vorba despre o adunatura pestrita de pastori
sau de mercenari aflati in solda baronilor locali ai
razboiului. Locuiesc in case de paie si beau lapte de
camila, dar sefii lor stiu sa foloseasca internetul si sa faca
tranzactii bancare, recicland banii proveniti din sechestrarea
navelor”. In jurul figurilor lor nu pluteste asadar nicio legenda
sau istorie fantastica, ci doar realitatea trista a violentei si
criminalitatii moderne.
Realitatea este ca, in prezent, piratii somalezi nu au o viata
usoara nici pe mare, nici pe uscat intrucat de ceva timp incoace
comunitatile musulmane au initiat un adevarat razboi
impotriva pirateriei, acuzandu-i pe ”jini” (diavolii) ca au adus
in zona droguri, alcool, batai de strada, SIDA, si incercand sa
puna capat fenomenului cu ajutorul militiilor armate. Exista insa
cauza primara a nasterii acestei practici ilegale de-a lungul
coastelor somaleze: rebeliunea marinarilor si pescarilor locali
contra autoritatilor, care au favorizat comertul de peste din
exterior in dauna producatorilor locali. De asemenea, se spune ca
pirateria in zona ar mai fi fost alimentata si de nemultumirea
locuitorilor coastei, satuli sa vada ambarcatiunile straine
descarcand in apele somaleze cantitati enorme de reziduuri toxice
si deseuri poluante.
Proscrisii si vanatorii lor
Piratii somalezi par a dispune in present de o schema
organizatorica foarte asemanatoare cu cea a unei companii
private, cu finantatori, baze logistice bine dotate si
tehnologie de avangarda; in plus, pentru a-si largi propria raza de
actiune, unii utilizeaza asa-numite nave-mama, unitati navale de
mare tonaj, utilizate ca niste platforme, de pe acestea
detasandu-se barcile, mult mai usor de manevrat in timpul
asalturilor.
In baza putinelor arestari, si a anchetelor, se stie ca este
vorba despre tineri, cu varsta intre 20 si 35 de ani, care
isi fac „cumparaturile” de arme mai ales la Mogadiscio.
Cum pot acestia sa starneasca atata teroare la nivelul marilor
puteri comerciale nu este insa prea clar. Abdel Rahman,
editorialist la ziarul arab Asharq al Awsat, dezmintind znonurile
potrivit carora piratii ar fi „infiltrati” de serviciile secrete
israeliene sau iraniene (potrivit preferintelor), considera in
orice caz, „ne neinteles cum bande de amarati, cel mai probabil
analfabeti, reusesc sa conduca batalii navale impotriva unor
ambarcatiuni atat de mari, intr-o zona de mare patrulata de flote
militare internationale”.
In prezent, Golful Aden este monitorizat si patrulat de una
dintre cele mai vaste flote anti-piraterie desfasurate
vreodata.
-
Combined Task Force
151 – este o task-force anti-piraterie
instituita in august 2008 si operativa din ianuarie 2009, care
cuprinde unitatile navale ale 20 marine de razboi. A fost initial
condusa de Statele Unite, printr-o echipa de comanda dislocata in
Bahrein. Pe 3 mai 2009, flota americana a transferat comanda
operatiunilor de razboi impotriva piratilor somalezi fregatei
turcesti „TGC Giresun”. Amiralul Caner Baner dirijeaza Combined
Task Force (CTF) 151, flota aereonavala multinationala activata in
ianuarie 2009 de Comando-ul US Navy din Bahrein, la care participa
50 de unitati de razboi provenite din circa 15 natiuni, Africa,
Asia, Europa si America de Nord. CTF-151 opereaza intr-o arie
geografica extrem de extinsa, cuprinsa intre Cornul Africii si
Oceanul Indian, impreuna cu flotele navale ale UE („EUNAVFOR
Atalanta”) si NATO („Standing Naval Maritime Group One –
SNMG1”).
-
Standing NATO Maritime
Group 2 – Operatiunea Allied Provider (23 octombrie
2008-12 decembrie 2008); SNMG2 a condus o operatiune de 8 saptamani
activata de Consiliul Atlantic dupa summit-ul de la Budapesta, ca
urmare a apelului facut de ONU secretarului NATO, pentru protejarea
convoaielor din cadrul World Food Program (WFP) impotriva
atacurilor piratilor. Astfel s-a reusit evitarea a doua tentative
de sechestru si livrarea a 30.000 tone de ajutoare in Somalia.
-
EU NAVFOR
Somalia – Operatiunea Atalanta – Operatiunea
euroepana a fost lansata dupa o decizie a Consiliului European
adoptata pe 8 decembrie 2008, cu scopul de a escorta navele (WFP)
si a contribui la protejarea libertatii traficului maritim in zona.
Din forta fac parte unitati navale din Marea Britanie, Franta,
Germania, Grecia, Spania si Italia.
Cornul Africii, Cornul abundentei
In opinia lui Carnimeo, acum problema care se pune nu este atat
daca va exista o crestere a atacurilor, ipoteza cat se poate de
probabila, ci care va fi evolutia pirateriei maritime, avand in
vedere ca aceasta infractiune isi schimba formele si modalitatile
in baza latitudinii si evolueaza rapid in functie de
oportunitati.
Astazi in centrul atentiei se afla Cornul Africii,
dar deja in decursul lui 2009 atacurile s-au deplasat tot mai adanc
in largul coastelor somaleze (pana la 1000 de mile), care nu mai
sunt considerate un refugiu sigur. Zona operativa a
piratilor este un sector de mare care cuprinde parte din Golful
Oman, Insulele Seychelles, Maldive si orice alt avanpost
poate servi drept baza temporara pentru a extinde asalturile in
arii vaste din Oceanul Indian, considerat urmatorul teatru de
operatiuni al pirateriei maritime. Iar gastile de pirati somalezi
stiu bine ca pe masura ce scenariul se largeste, si masurile de
combatere luate de flotele internationale devin tot mai putin
eficiente.
FACTS. Pirateria in
cifre
-
La fiecare 36 de ore o nava este atacata de pirati.
-
Din 1984, an in care International Maritime Organization a
infiintat banca de date a actelor de piraterie, si pana in
septembrie 2008 au fost inregistrate 4.730 de atacuri. -
Trei atacuri ale piratilor din patru izbandesc, iar fenomenul
inregistreaza o crestere constanta. -
Potrivit datelor IMO, actele de piraterie finalizate sau doar
incercate pana la finele lunii septembrie 2008 sunt in numar de
4.730. Circa 30 de atacuri in 1984, o suta in 1991, 250 in
1997. -
2007 este anul pentru care exista cel mai complet raport: 282 de
cazuri cu o crestere de 14% fata de anul anterior. Vizate in mod
deosebit au fost navele comerciale: 262, o cifra egala cu 10% in
plus fata de 2006. -
In medie, mai putin de un sfert din atacuri au esuat, iar apele
cu cel mai ridicat grad de risc au fost cele din emisfera
meridionala. Datele cu privire la 2008 au permis trasarea unui
tablou similar cu cel din 2007, cu o concentrare de episoade in
largul coastelor Africii Orientale. In 86 % din cazuri, atacurile
au fost realizate in apele teritoriale sau chiar in interiorul
acelorasi arii portuare. -
A avut loc si o escaladare a sumelor cerute drept rascumparare.
S-a trecut de la cateva zeci de mii de dolari la sume cu 6 zerouri,
precum cele 3,5 milioane de dolari pretinse de piratii somalezi
pentru eliberarea navei Stella Maris (2008). Iar piratii somalezi
care au capturat la inceputul acestui an nava britanica „Asian
Glory” (la bordul careia se afla si doi marinari romani), au cerut
o recompensa record, de 15 milioane de dolari.
CITESTE SI: