Top 10. Cele mai de succes jucarii din toate timpurile

Din ce in ce mai sofisticate, din ce in ce mai specializate –
uneori la limita absurdului, sau chiar trecand de ea – jucariile
contemporane implica munca de cercetare, tehnologii noi, procese de
fabricatie complexe, marketing agresiv si eficient.

Iar in spatele bucuriei simple, neprefacute si induiosatoare pe
care o jucarie i-o poate da unui copil, stau, adesea, cifre de
afaceri uriase.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Si, pentru ca se apropie sarbatorile – intalniri de familie,
cadouri, chestii… – iata, pentru amuzamentul dvs. si ca sa intram
in atmosfera specifica, un top de sezon: 10 jucarii de mare succes
din istoria recenta – secolele XX-XXI – a jucariilor.

Slinky

In 1943, un inginer naval, Richard James, care facea cercetari
asupra unor dispozitive menite sa stabilizeze navele, a construit
un obiect care avea sa devina, in chip destul de
surprinzator, o jucarie extrem de populara, reprezentand perfect
categoria „simplu, dar ingenios”.

Practic, a fost vorba despre un arc de sarma – 25 de
metri de sarma, infasurata intr-un arc spiral, cu diametrul de 8
cm. Pare ceva banal, dar… surpriza! Spirala de sarma putea
sa coboare singura scarile! Inginerul James si-a dat seama de
potentialul inventiei sale vazand felul in care s-a miscat un
astfel de arc spiral, pe care il daramase din gresela de pe un
raft.

Cu ajutorul sotiei sale (care i-a gasit jucariei numele), James
a pus la punct afacerea lansarii lui Slinky ca un obiect amuzant
pentru copii. Jucaria Slinky clasica a intrat pe piata in anii
1950, iar de atunci s-au vandut, in intrega lume, mai mult de 300
de milioane de exemplare.

De-a lungul vremii, Slinky a capatat si alte intrebuintari:
soldatii americani din Vietnam l-au folosit ca antena pentru
comunicatii, iar un compozitor a creat o piesa in care un Slinky e
folosit ca instrument muzical.

Play-Doh

Trebuia sa fie un produs pentru curatarea tapetului; asta au
intentionat sa obtina, in 1955, inventatorii Joseph and Noah
McVicker. Dar, pana la urma, a iesit altceva: pasta de
modelat Play-Doh, care a a inlocuit cu succes plastilina unsuroasa
cu care se jucasera (si se murdarisera) copiii americani pana
atunci.

Initial, noua plastilina a fost fabricata doar intr-o singura
culoare (alb) si vanduta in cutii de 680 grame. Dar succesul a fost
asa de mare, incat produsul merita sa fie imbunatatit, iar afacerea
– dezvoltata.

Play -Doh, non-toxica si usor de curatat, se gaseste azi intr-o
gama ametitoare de culori. Desi cele mai multe dintre componente
sunt cunoscute, se zvoneste ca firma Hasbro – producatorul actual –
pastreaza totusi secretul asupra compozitiei exacte. Succesul,
insa, e neindoienic: s-au vandut, pana acum, peste 300 de milioane
de kilograme din amestecul cu pricina.

Hula
Hoop

E vorba despre cercul acela care ne jucam in copilarie,
facandu-l sa se invarta in jurul taliei. Pare greu de
crezut ca asa ceva ar fi presupus existenta unui inventator
oficial; conceptul exista de multa vreme, dar trebuia, pesemne, sa
apara cineva care sa exploateze comercial ideea.

Si acel „cineva” a fost firma Wham-O, o companie
producatoare de jucarii din California care, la sfarsitul anilor
1950, a inceput sa fabrice cercuri din plastic colorat,
care au avut un succes nebun: 25 de milioane de bucati vandute in
primele 6 luni. De atunci, s-au fabricat si comercializat sute de
milioane; au avut mare succes mai peste tot in lume; mai putin,
zice-se, in Japonia si Uniunea Sovietica, unde, cica ar fi fost
considerate un simbol al „gaunoasei culturi americane”!

(In Romania, acum vreo 30 de ani, se gaseau astfel de cercuri
facute din lemn, ceea ce insemna, ca pe vremea aceea, noi eram la
fel de inventivi ca americanii, dar mai ecologisti decat ei.
Ha!)

Easy Bake
Oven

Lansata in 1963, aceasta adorabila jucarie s-a vandut,
de atunci, in peste de 16 milioane de exmplare. Era un
cuptoras de jucarie, dar nu unul inert; dimpotriva, era primul
cuptor de jucarie care chiar functiona (de-adevaratelea, cum spun
copiii).

Un bec electric (mai tarziu inlocuit de un element de incalzire
special) furniza caldura necesara pentru a coace niste prajiturele
miniaturale, spre incantarea fetitelor (dar si a baietilor, dintre
care s-au recrutat, mai tarziu, chiar bucatari faimosi) pentru care
joaca de-a gatitul devenea putin mai reala si cu atat mai
captivanta.

G. I.
Joe

Sa admiram mai intai originalitatea conceptiei, de-a dreptul
revolutionara: G.I. Joe este o papusa pentru
baieti! Firma Hasbro a scos pe piata „soldatul”
Joe in 1964, dand astfel si baietilor posibilitatea sa se
joace cu papusi fara ca tatii lor sa se scandalizeze si lansand,
astfel, si prima „action figure” din istoria jucariilor – o papusa
capabila de multe posturi si miscari, datorita celor 21 de
parti mobile.

G. I. Joe, in diversele sale variante, a devenit, de-a lungul
anilor, una dintre comorile cele mai indragite de colectionarii de
jucarii, mai ales ca, in 2004, cu prilejul celei de-a 40 aniversari
a crearii lui, Hasbro a lansat o colectie ce includea si o
reeditare a originalului – cu haine, accesorii si ambalaje identice
– care s-a vandut intr-o isterie veselie.

Cabbage Patch
Kids

O poveste draguta si o conceptie interesanta au stat la baza
crearii acestor jucarii. „Parintele” lor a fost un
artist/om de afaceri american, Xavier Roberts, inca un
adolescent pe vremea cand a lansat, in anii 1970, „maternitatea”
Babyland General Hospital (o fosta clinica, transformata in atelier
si magazin de jucarii), de unde copiii puteau „adopta un bebelus” –
un bebe-papusa, desigur.

In 1983, afacerea a fost preluata de firma Coleco, care a
inceput sa fabrice si sa comercializeze pe scara larga jucariile
Cabbage Patch Kids. Fiecare papusa avea un nume si
un set de acte de adoptie. Iar ideea de a adopta un copilas de
jucarie, impreuna cu mutrisoarele haioase ale acestora, i-au sedus
in asemenea masura pe copii, incat, in primul an, au fost „dati
spre adoptie” (pe bani, evident!) peste 3 milioane de
Cabbage Patch Kids.

Furbie

In 1998, nou-lansatii Furbies faceau furori:
niste jucarii animatronice cat pumnul, cu invelis de plus, care
„vorbeau” un limbaj propriu si care au avut un asemenea succes,
incat in primul an, numarul exemplarelor vandute a atins cifra
ametitoare de 27 de milioane!

Un Furbie nu costa mai mult de 30 de dolari, dar dispareau asa
de repede din magazine, incat parintii, disperati de insistentele
odraslelor, cautau pe internet oferte de la particulari si acceptau
sa plateasca si 100 de dolari pe un astfel de
animalut-robotel-vorbitor.

In 2005, a fost scoasa pe piata o versiune
imbunatatita, inzestrata si cu capacitate de a recunoaste
vocea umana si care poate sa raspunda la niste intrebari simple,
ducand astfel si mai departe capacitatea de a interactiona cu
utilizatorul si atenuand granita dintre jucarie si animalut de
casa, granita care, de atunci, se tot estompeaza, pana cand nu va
mai ramane mare lucru din ea.

Barbie

Fitoasa si faimoasa papusa Barbie a venit pe lume in
1959, ca o creatie a sotilor Ruth si Elliot Handler, fondatori –
impreuna cu Harold Matson – ai vestitei companii Mattel. Sotii
Handler si-au gasit inspiratia uitandu-se la fiica lor, Barbara
(Barbie) care, la vremea aceea, prefera sa se joace cu papusi
carora le atribuia roluri de adulti.

Mama ei s-a gandit, atunci, sa creeze o papusa cu aspect de
femeie adulta, o noutate pentru piata americana, unde existau doar
papusi traditionale,cu infatisare de fetite sau bebelusi.

In cursul unei calatorii in Elvetia, cei doi au gasit si modelul, o
papusa de fabricatie germana, numita Bild Lilli. Au cumparat
licenta si au inceput sa produca masiv faimoasele papusi Barbie, cu
infatisarea unor tinere femei elegante, „accesorizate” cu zeci de
toalete, animale de companie, masini, case si alte dotari la moda
pentru o tanara chic (dupa conceptia americana).

Un intreg univers a fost construit in jurul lui Barbie, o
intreaga poveste din care nu lipseste nici macar idila – cu Ken,
iubitul oficial, care a intrat in viata ei (si pe piata) in 1961.
(Cancanuri din lumea papusilor: firma Mattel a anuntat, in 2004, ca
Barbie si Ken s-au despartit, iar in 2006, ca s-au impacat. Ce
viata palpitanta duc astia doi!)

Desi, in ultimii ani, celebritatea si succesul de casa al lui
Barbie sunt amenintate de papusile Bratz – alta gaselnita de succes
– Barbie (despre care firma producatoare spune ca s-a
vandut in aproximativ un miliard de exemplare, in 150 de tari)
ramane, deocamdata, cea mai celebra papusa a tuturor
vremurilor, in egala masura admirata si criticata.

Pokemon

Ce nebunie a fost si cu astia! Monstrisorii de buzunar,
inspirati dintr-o jucarie japoneza numita Poketto Monstaa,
erau niste creaturi hibride capabile de tot felul de actiuni si
care se luptau unele cu altele sub indrumarea antrenorilor lor. In
afara de jucarii, s-au dezvoltat jocuri video, un serial de desene
animate si o serie de cartonase cu personajele respective, ca sa nu
mai vorbim de coperti de caiet, brelocuri, ornamente pentru pomul
de Craciun… da’ unde n-au ajuns Pokemonii astia!?

La noi, Pokemon-mania s-a manifestat, in forma ei cea
mai enervanta (pentru parinti) sub forma goanei disperate dupa
autocolante cu Pokemoni, care trebuiau lipite intr-un
album special.

In alte tari, cartonasele cu Pokemoni au declansat o adevarata
isterie a colectionarii: copiii, carora li se bagase in cap,
printr-un slogan parsiv, ca trebuie „sa-i aiba pe toti”, ajunserera
nu doar sa faca intre ei schimb de poze cu Pokemoni (ceea ce era
normal), dar si sa vanda/cumpere, pe sume mari – pana la 100 de
dolari – exemplarele mai rare, ajungandu-se pana la situatii in
care directorii unor scoli, pentru a pune capat acestor tranzactii,
au interzis copiilor sa mai vina la scoala cu Pokemoni la ei.

Cubul
Rubik

Multi dintre noi ne amintim inca nebunia creata de aceasta
jucarie; (eu, una, imi aduc aminte de „peisajul” din curtea scolii,
unde, la inceputul anilor ’80, peste jumatate dintre copiii si
adolescentii prezenti acolo invarteau in maini cate un cub
dintr-asta.)

Inventat de Erno Rubik, un arhitect maghiar,
cubul-puzzle a fost lansat pe piata in 1977, iar din 1978 pana in
1982 s-au vandut mai mult de 300 de milioane de exemplare
(din cele originale, ca sa nu mai vorbim de sutele de
milioane de imitatii fabricate clandestin, care circulau
in multe dintre tarile fostului bloc comunist, inclusiv la
noi).

Cubul Rubik a stat la originea unei intregi mode in domeniu,
inspirand crearea a mai multe jucarii bazate pe acelasi principiu,
dar de forme diferite: piramida, sfera… Iar azi, la peste trei
decenii de la nebunia de atunci, multi oameni inca mai indragesc si
pastreaza, pe birou sau intr-un sertar, cubul colorat care i-a
incantat in copilarie.

CITESTE SI:

• 
  Cea mai deprimanta jucarie construita
  vreodata
• 
  Statuetele preistorice nu erau mari zeite, ci
  jucarii
• 
  Jocurile copilariei intra in era
  hi-tech.
• 
  Formula jucariei perfecte
• 
  Gadgeturile anului 2010