Totul despre sex… extrem
Asadar, exista oameni bolnavi de sex sau doar „posesori” de fantezie bogata? Linia de demarcatie este destul de neclara. Iar sexologii, psihiatrii si chiar neurologii nu sunt deloc siguri cum pot fi clasificate fetisurile, practicile sado-maso si alte asemenea bizarerii, osciland intre a ceda tentatiei de a le defini drept comportamente deviante (si mergand pana la a descrie variatiile cerebrale induse de acestea) sau, la polul opus, a minimaliza elementul patologic ca si cum tocmai acest tip de comportamente ar reusi sa faca un pic de lumina in „tenebrosul” domeniu al sexualitatii.
Realitatea este ca fetisurile si practicile sado-maso – cu exceptia lumii islamice – par a fi fost deja acceptate de societatea actuala, mai curand fascinata decat dezgustata de excesele de acest soi: pe cat se pare, zeci de milioane de oameni in intreaga lume practica o forma sau alta de sado-masochism „soft”, cererea de pe aceasta piata fiind foarte elocvent ilustrata de oferta de pe net bogata in cursuri de „bondage” si tehnici „eficiente” de dominare, sau de magazinele de unde cei interesati isi pot achizitiona in deplin anonimat echipament din latex, biciuri si catusele aferente. Prin urmare, pe nimeni nu mai surprinde ca exista o sumedenie de adulti care de buna voie si nesiliti de nimeni se lasa biciuti sau se supun la tot soiul de alte practici bizare, aparent inofensive.
Dar daca vestimentatia din latex si catusele starnesc mai curand rasul, intrebarea pe care inca si-o pun cercetatorii este „de ce?” O imagine completa asupra „parafiliilor”, termen neutru cu care stiinta a inlocuit punitivul „perversiuni”, este aproape imposibil de obtinut, avand in vedere ca la medici ajung doar cazurile cele mai grave, tot acestea fiind si cele testate in putinele studii de imagistica cerebrala, care par a identifica unele anomalii in ariile cerebrale ale asa-numitilor „sex offenders”.