Cel mai mare faraon al Egiptului Antic
Cel preaiubit de Ra
Ramses II a urcat pe tronul Egiptului in anul 1279
i.Hr., imediat dupa moartea tatalui sau, Seti I. Era deja
un barbat de 29 de ani, indeajuns de intelept ca sa stie ca „pentru
a ajunge un mare faraon, trebuie sa fii un razboinic curajos, un
constructor maret, un scrib educat si un preot pios”, cum nota el
insusi pe un papirus. Pana sa devina un astfel de conducator,
Ramses avea insa de rezolvat o grava problema de legitimitate: mama
sa, Tuya, nu avea sange regal, fiind o simpla concubina din harem.
(Mai tarziu, Ramses o va descrie, denaturand adevarul, drept sotie
a lui Seti si regina). Pentru a compensa acest neajuns,
tanarul si-a construit reputatia unei fiinte extraordinare,
care urma sa aiba un destin divin. Acest deziderat existential si
dragostea obsedanta pentru sotia sa, Nefertari, au fost cele doua
coordonate majore care i-au marcat lunga viata.
Imediat dupa accederea la tron, Ramses II a intemeiat o noua
capitala – langa Avaris, palatul de vara al tatalui sau -, pe care
a numit-o Pi Ramesse Aa-nakhtu (Casa lui Ramses, cel prea iubit de
Amun si coplesit de victorii). Dincolo de alimentarea
cultului personalitatii, aceasta alegere a fost facuta in
primul rand din ratiuni politice si militare: la Avaris se afla un
oras-garnizona in care, pe timp de pace, stationa cea mai mare
parte a armatei. Spre deosebire de alti faraoni, pe campul de lupta
Ramses si-a asumat calitatea de conducator suprem,
astfel ca, de fiecare data cand asirienii, nubienii, libienii sau
hititii amenintau granitele imperiului, pleca la razboi in fruntea
supusilor sai.
Asa s-a intamplat si in celebra (si controversata)
batalie de la Kadesh, impotriva ostilor lui Muwattalish,
capetenia hititilor. Potrivit iconografiei oficiale, Ramses ar fi
repurtat o victorie zdrobitoare asupra dusmanilor sai traditionali.
Razboiul a fost evocat pe peretii a peste zece temple – printre
care Karnak, Abu Simbel si Ramesseum -, unde faraonul este descris
sau infatisat ucigand mii de hititi si omorandu-l pe regele
acestora. Ceea ce este, evident, propaganda oficiala, din moment ce
Ramses insusi a fost, cativa ani mai tarziu, primul conducator din
istorie care a conceput si semnat un tratat de pace, primul tratat
de pace din istoria cunoscuta. Celalalt semnatar era insusi… regele
hititilor.
Cel mai probabil, batalia de la Kadesh s-a incheiat cu
un armistitiu, cele doua armate decimandu-se reciproc. Se
banuieste ca, spre sfarsitul domniei lui Ramses, tratatul a jucat
si rol de alianta, faraonul insurandu-se si cu trei fiice si doua
nepoate ale regelui Muwattalish.
Desi si-a exagerat realizarile, Ramses a fost totusi cel
mai mare faraon egiptean – ca inaltime (196 cm), ca durata
a domniei (67 de ani), dar mai ales ca realizari. Pe timpul
domniei sale, imperiul egiptean a atins apogeul, incorporand Libia,
Egiptul, Sudanul, Iordania, o mare parte din Arabia Saudita,
Irakul, Siria si o buna parte a Turciei din zilele
noastre. Acest imens teritoriu a fost guvernat de Ramses
in traditia vechilor faraoni. „Alesul si egalul lui Ra” nu statea
niciodata prea mult timp intr-un loc. Se plimba neincetat pe
pamanturile sale, facandu-si aparitia pe nepusa masa la evenimente
marunte (ca de pilda nunta unui muncitor) sau importante (ca
ridicarea unui templu) de pe intregul teritoriu al imperiului si
reamintind supusilor sai ca, indiferent cat de departe traiesc de
capitala, nimic nu se intampla in tara Egiptului fara stirea si
voia lui.
Prosperitatea indiscutabila a populatiei, victoriile care au
facut din Egipt cel mai mare imperiu al momentului, monumentalele
constructii ridicate – toate acestea, dublate de propaganda, au
facut ca spre sfarsitul vietii Ramses cel Mare sa fie privit ca un
zeu.
Exodul
Pana nu demult, Ramses cel Mare era identificat cu faraonul
biblic care i-a persecutat pe evrei. Ipoteza se baza pe faptul ca
in Biblie este mentionat episodul construirii capitalei lui Ramses
II cu robi proveniti din aceasta semintie. Totusi, cercetatorii
contemporani au stabilit ca domnia lui Ramses II a acoperit
doar perioada captivitatii evreilor.
Unii autori moderni il identifica pe faraonul din timpul
exodului cu fiul si succesorul lui Ramses II, Meneptah, iar altii
cu Ahmose (Amosis) I, intemeietorul celei de-a 18-a dinastii. Fuga
evreilor din Egipt nu este confirmata insa de nici o sursa
egipteana; in plus, nici un faraon nu a murit inecat impreuna cu
armata sa.
Nevestele Faraonului
Ramses cel Mare a avut 200 de neveste si concubine,
femei care i-au zamislit 96 de fii si 60 de fiice. Dintre
numeroasele sale consoarte, patru au jucat roluri importante in
viata lui.
Nefertari
A fost prima sotie a faraonului, favorita acestuia si regina.
Ramses a luat-o de soata (desi ii era sora vitrega) pe vremea cand
aveau amandoi 15 ani, iar Nefertari l-a adus pe lume pe
Amun-her-khepseshef, primul lor nascut, caruia i-au urmat trei
baieti si doua fete. Frumusetea lui Nefertari era renumita,
faraonul notand intr-un papirus: „Pentru ea rasare Soarele. Este
cea mai frumoasa femeie de pe Pamant.” Se pare ca Nefertari a
guvernat imperiul alaturi de sotul ei. In cinstea sa, Ramses a
ridicat marele templu Hathor de la Abu Simbel. In plus, mormantul
lui Nefertari este cel mai frumos din Valea Reginelor.
Istnofret
Dupa moartea lui Nefertari, survenita in cel de-al 25-lea an de
domnie a lui Ramses, Istnofret a fost incoronata regina – pozitie
din care a jucat un rol crucial la curtea faraonului, administrand
practic nordul imperiului. Istnofret (sau Isisnofret) i-a nascut
lui Ramses cei mai importanti fii: Meneptah, succesorul faraonului,
si Khamwese, Marele Preot al templului Ptah de la Memphis.
Mormantul ei nu a fost descoperit pana astazi.
Bent’anta
A devenit concubina si apoi nevasta a tatalui ei dupa moartea mamei
sale, Istnofret. Foarte curios, numele ei nu este egiptean, ci
sirian, si se talmaceste prin Fiica a lui Anath (o zeitate pagana
pentru egipteni). Cea mai cunoscuta reprezentare a Bent’antei este
statuia din curtea principala a templului Karnak. Bent’anta fost
inmormantata in Valea Reginelor, cu toate onorurile cuvenite unei
suverane.
Merit-Amun
Dupa moartea lui Nefertari, Ramses a luat-o de nevasta si pe cea
mai in varsta dintre fiicele sale, Merit-amun, care se spune ca ii
semana la infatisare lui Nefertari. Aparent, unicul merit al
printesei a fost aceasta asemanare cu mama sa (prin urmare, era
de-o frumusete uimitoare). A detinut titlurile de Superioara si
Maestra Haremului lui Amun-Ra, Fiica cu Fata Splendida si
Fragezimea Curtii.
Constructiile Faraonului
Pe parcursul lungii sale domnii, Ramses II a ridicat
numeroase edificii – temple, palate, statui gigantice, gradini. O
parte dintre acestea s-au pierdut, insa cele mai importante sunt si
astazi in picioare.
Templele de la Abu
Simbel
Cele doua temple inrudite de la Abu Simbel, descoperite intamplator
de J.L. Burckhardt in 1813, sunt considerate nu doar niste
monumente magnifice ale Egiptului Antic, ci si adevarate comori ale
patrimoniului mondial. Re-Harakhte a fost dedicat principalilor
trei zei din panteonul egiptean, iar Hathor – sotiei favorite a lui
Ramses, Nefertari. Primul templu are 32 de metri inaltime si 38
latime, iar fatada ii este decorata cu patru statui inalte de 20 de
metri, care ii reprezinta pe Ptah, Re-Harakhte, Amun-Ra si pe
Ramses II insusi. Templul Hathor are aceleasi coordonate, numai ca
cele patru statui ii infatiseaza pe Amon-Ra, pe soata sa Hathor, pe
Ramses II si pe Nefertari. Atat in statuile din acest templu, cat
si in celelalte reprezentari (statui sau picturi) ale cuplului
faraonic, Ramses II si Nefertari au aceeasi inaltime – fapt unic in
toata arta egipteana antica (faraonii obisnuiau sa-si infatiseze
sotiile cu doua-trei capete mai scunde decat ei). Aceasta este o
dovada in plus a iubirii patimase pe care Ramses i-a purtat-o
primei sale sotii.
Sala Coloanelor de la
Karnak
Karnak este cel mai mare complex religios construit vreodata si
reprezinta chintesenta geniului a 13 generatii de arhitecti
egipteni. Compus din 3 temple uriase, 10 temple de dimensiuni mai
modeste, numeroase asezaminte si gradini, Ipet-isut (numele antic
al complexului, insemnand Cel mai sacru loc din lume) se intindea
pe o suprafata de 100 de hectare. Contributia lui Ramses II la
Ipet-isut (in mare parte construit dupa ce faraonul a ajuns la
tron) este semnificativa: al doilea pilon al Marelui Templu al lui
Ra, hala templului lui Abydos si celebra Sala a Coloanelor.
Colosul
Ramses
Este o enorma statuie de calcar, inalta de 10 metri. In 1820, cand
a fost descoperit de catre italianul Giovanni Caviglia, colosul era
deja deteliorat, nemaiavand maini si picioare, dar se crede ca in
momentul in care a fost construit, avea cel putin 30 de metri
inaltime. Cel mai probabil, statuia era amplasata langa templul
Ptah.
Ramesseum
Ramses II si-a construit fabulosul templu mortuar langa mormantul
tatalui sau, Seti I. Din nefericire, arhitectii nu au luat prea
bine in calcul locatia asezamantului: aflat prea aproape de Nil,
templul a platit tribut apelor, doar cateva colonade pastrandu-se
pana astazi din ceea ce se banuieste a fi fost cel mai mare si mai
fastuos mausoleu al tuturor timpurilor.
1881: Mumiile regale de la Deir El-Bahri
„Membrii familiei Abd el-Rassoul au trait la vest de Theba, in
apropiere de Valea Regilor, din cele mai vechi timpuri. Se spune
ca, in vechime, stramosii lor au fost muncitori, preoti si hoti –
oameni care au sapat, au pictat si au jefuit mormintele regale.
Potrivit legendei, intr-o zi de vara a anului 1871, Ahmed
el-Rassoul isi pastorea caprele pe pietroasele dealurile thebane,
cand unul dintre animalele sale a luat-o la fuga.
Urmarindu-l, Ahmed a dat peste o crapatura ingusta in pamant, care
ducea spre o catacomba. Barbatul a coborat cei treizeci de metri ai
haului cu ajutorul unei funii si a gasit un coridor ticsit
cu sicrie si comori. Scotocind prin cripte, Ahmed a realizat ca
tocmai descoperise locul de veci al mai multor faraoni importanti
din Noul Regat, ale caror mumii fusesera deshumate din mormintele
lor originale situate in Valea Regilor de catre preotii celei de’a
21-a dinastii si reingropate in aceast loc indepartat din ratiuni
de securitate.
Foarte precauti, Ahmed si ai sai au intrat in catacomba de numai
trei ori in urmatorii zece ani. Totusi, de fiecare data, ei au scos
de acolo artefacte fabuloase, pe care le-au varsat pe piata
internationala de antichitati. Insa, odata ajunse pe piata,
diversele obiecte cu inscrisuri regale nu le puteau ramane
necunoscute egiptologilor de buna-credinta pentru prea mult
timp.
In 1881, douasprezece sculpturi in lemn, vandute la Paris, au atras
atentia lui Gascon Maspero, directorul de atunci
al Serviciului de Antichitati din Egipt. In acelasi an, Maspero a
inceput o ampla investigatie pentru a afla originea lor. Astfel a
ajuns la Theba si a dat peste familia el-Rassoul. Ahmed a fost
prins si bagat pentru cateva luni la inchisoare, insa, in ciuda
faptului ca a fost interogat (si probabil torturat), el a refuzat
sa dezvaluie locatia mormantului. In lipsa de probe, barbatul a
fost eliberat si, odata ajuns acasa, a cerut familiei 70% din
comoara drept recompensa pentru tacerea sa. Familia i-a refuzat
cererea, iar fratele sau, Mahommed, temandu-se ca Ahmed ii va
trada, s-a dus la politie si a dezvaluit unde se afla catacomba
secreta.
Serviciul de Antichitati a descins imediat acolo,
excavarile fiind conduse de doi egiptologi de renume mondial, Emile
Brugsch si Ahmed Kamal. Mumiile si comorile care se mai
aflau in mormant au fost inregistrate, extrase si incarcate pe un
vapor cu directia Cairo. Cand vasul a ajuns in capitala egipteana,
ofiterul vamal, nestiind cum sa clasifice mumiile regale, le-a
trecut in registru ca „peste uscat si sarat”. Printre mumiile
respective, se aflau si cele a doi dintre marii faraoni pe care i-a
avut Egiptul: Seti I si fiul sau, Ramses II (foto,
jos). In prezent, cei doi se odihnesc intr-o camera
speciala a Muzeului de Antichitati din Cairo.”
Zahi Hawass, secretar general al Consiliului Suprem pentru
Antichitati al Egiptului
CITESTE SI: