Vasili Zaitsev – Moartea purta Luneta
Povestea iepurelui in copilarie
Sub lumina palida a soarelui de primavara siberiana a vazut
lumina zilei unul dintre cei mai temuti vanatori de
oameni care au insangerat condicile statistice ale
victimelor umane cazute in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Totul a
inceput intr-o primavara friguroasa cand, pe data de 23 martie
1915, in satucul Eleniskoe din districtul Celiabinsk, la poalelel
Muntilor Urali, a vazut lumina zilei un copil care la maturitate
avea sa indolieze numeroase familii si-asa lovite de napasta
razboiului.
Puiul de rus si-a petrecut copilaria si adolescenta in anii
crunti din perioada Revolutiei Bolsevice, ani presarati din belsug
cu crime, abuzuri, prigonirea crestinilor ortodocsi, ateism
militant si norii negri ai foametei.
Pentru a scapa de amenintarea omniprezenta a foamei zilnice,
micul Vasili ajunge sa lucreze ca ajutor de cioban. In schimbul
muncii sale primea lapte, branza sau, cateodata, chiar o bucata de
carne… Dar viata de la stana nu-l implineste pe Vasili, care inca
din copilarie dadea dovada de o inteligenta nativa dublata de
prezenta de spirit, calitati esentiale tintasului de elita de mai
tarziu.
Prin urmare, la fel ca alte milioane de tineri din necuprinsul
proaspetei Uniuni Sovietice, baiatul din catunul siberian decide
fara nicio urma de sovaiala sa se inroleze in Armata Rosie. Avea
acolo cazare, mancare si posibilitatea unei cariere de invidiat. Ce
isi putea dori mai mult un biet copil dintr-o familie de
mujici?
In aceasta atmosfera cazona sovietica, tanarul de pe acum
Vasili Grigorievici se alege cu porecla care i-a
umbrit definitiv numele de familie. Datorita vitezei si atentiei
sale deosebite, tovarasii sai de pluton il poreclesc
Zaitsev, adica Iepurele, in limba rusa.
Lunetist cu sange rece
Inainte de momentul de glorie de la Batalia
Stalingradului, Vasili a fost repartizat de politrucul
regional sa serveasca patria la Marina Militara. In scurt timp,
talentul sau de tintas desavarsit nu trece neobservat de cativa
ofiteri exigenti care intuiesc potentialul ascuns indaratul
privirii glaciale a recrutului venit din indepartata Siberie.
Evenimentele aveau sa se precipite brusc. Intr-o singura zi, Vasili
citeste in Pravda, oficiosul Partidului Comunist, despre
atrocitatite comise de armata germana in drumul ei spre Moscova.
Articolele din ziar, scrise evident intr-o exagerata nota
propagandist-patriotarda, desteapta o ura rece si sfasietoare in
sufletul proaspatului recrut.
Relatarile dramatice despre intensitatea luptelor din jurul
Stalingradului pun capac. Vasili (foto, sus) se prezinta a
doua zi, dis-de dimineata, in biroul capitanului navei, cerind
insistent se fie trimis voluntar la Stalingrad, groapa comuna
pentru sute de mii de soldati.
Comandantii aproba intr-o clipita toate actele necesare trimiterii
in lina intai a celui care avea sa devina unul dintre cei
mai remarcabili vanatori de capete din istorie. Astazi
este extrem de greu de trasat o linie de demarcatie intre fictiunea
propagandistica si realitatea actiunilor lui Zaitsev (stanga, foto
jos). Sunt surse care afirma ca acesta s-ar fi oferit de 5 ori
voluntar pentru a lupta contra ofensivei germane. Adevarul ramane
ascuns in fisierele Armatei Ruse, unde nu orice jurnalist are
acces.
Cert este ca, odata cu transformarea lui Vasili din marinar in
lunetist, se poate vorbi despre aparitia pe scena razboiului a
tintasului de elita modern.
Moartea vine cu Naganul
Astfel intra cu arma la ochi in panoplia personajelor de razboi
celebrul Vasili Zaitsev. De la furibunda
propaganda sovietica din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,
trecand prin memoriile sale si sfarsind in productiile
hollywoodiene care i-au redat faptele, sniperul sovietic a
devenit o legenda nu doar in Rusia de astazi, ci in toate brigazile
de tintasi de elita ale armatelor lumii, unde tacticile si
metodele sale sunt inca studiate si analizate de viitorii ucigasi
cu luneta.
Cu toate ca nu a fost cel mai prolific sau eficient tintas al
Armatei Rosii, responsabilii cu propaganda sovietica au adaugat
biografiei lui Zaitsev date apartinand unui alt mare lunetist rus,
Mihail Ilici Surkov, un vanator siberian considerat cel mai
eficient lunetist din istorie, cu peste 700 de victime pe rabojul
personal. Despre Surkov nu se stiu prea multe nici azi,
nicio alta referire la acest misterios soldat cu luneta nu a fost
gasita in registrele celui de-al Doilea Razboi Mondial, ceea ce i-a
facut pe multi istorici militari sa se intrebe daca mentorul lui
Zaitsev (foto jos) a existat cu adevarat sau a fost inventat de
masina de propaganda de la Kremlin.
Imediat ce a sosit la Stalingrad, orasul asediat de trupele Axei,
Iepurele a fost repartizat in Regimentul 1047 Puscasi din
cadrul Diviziei 248 de Infanterie din Corpul de Armata 62, locatie
unde a activat pana la pensionarea si retragerea sa din serviciul
militar. In timpul bataliei de la Stalingrad, era esential
ca fiecare armata sa incerce sa dizolve deciziile si comenzile
celeilalte prin lichidarea urgenta a ofiterilor, coordonatorii din
teren ai oricarei operatiuni militare. In aceasta directie
sovieticii au creat o scoala de tintasi de elita in interiorul
ruinelor fabricii Metiz, unde cateva sute de viitori lunetisti erau
instruit de Zaitsev in persoana.
Astfel, maestru si ucenici s-au slefuit unul pe celalalt in sumbra
arta de a ucide la distanta. Iepurele a fost un profesor excelent,
elevii sai eliminand peste 3.000 de germani, majoritatea
ofiteri, schimband definitiv sortii Bataliei de la
Stalingrad si ai intregului Razboi Mondial. Datorita abilitatilor
sale iesite din comun de a se camufla in camp deschis sau de a se
ascunde in locuri in care nimeni nu isi putea imagina ca poate sta
un om, Iepurele reusea sa trimita moarte victimelor care nu banuiau
nimic.
Palmaresul victimelor sale cuprinde pentru inceput 32 de soldati
inamici ai Axei, lichidati pana pe 10 noiembrie 1942, data
la care a inceput cea mai crancena batalie a Razboiului Mondial.
Iepurele era la incalzire si isi forma mana…
Pana pe 17 decembrie 1942, cand germanii s-au retras de la
Stalingrad, Zaitsev trimisese pe lumea cealalta nu mai
putin de 225 soldati si ofiteri ai Wermachtului si a celorlalte
armate aliate, desi unele surse afirma ca peste
500 de soldati au cazut sub gloantele sale. Printre acesti
nefericiti s-au numarat si 11 sniperi rivali care nu au avut timp
sa simta in ceafa ochiul rece al lunetei.
Vasili s-a folosit in decursul carierei sale de un singur tip de
arma. Pusca standard cu luneta a Armatei Rosii,
celebra Vintovka Mosina-Nagan era atat de simpla, durabila si
eficienta incat a fost adoptata nu doar de marele Ivan Sidorenko,
ci si de mandria Armatei Finlandeze, inamicul de moarte al tuturor
tintasilor rusi, Teroarea Alba, Simo Hayha (foto
jos).
Zaitsev a luat parte la lupte pana in luna ianuarie a anului 1943,
cand a fost ranit la un ochi in urma unui atac cu mortiere. A fost
tratat de urgenta de profesorul Vladimir Petrovici Filatov, cel mai
bun chirug oculist din U.R.S.S. Mana de maestru a oculistului rus a
facut un adevarat miracol reusind sa-i redea vederea tintasului
devenit erou pentru fostii mujici, deveniti „soldati
eliberatori”.
Zaitsev vs. Koning
Exasperati de pierderile de ofiteri valorosi, alaturi de
slabirea moralului soldatilor germani, comandantii germani decid
lichidarea cu orice pret a rusului devenit peste noapte o adevarata
celebritate a razboiului. Pentru acesta adevarata misiune de
onoare, menita sa ucida pentru totdeauna un „untermensch”
periculos, Reichul a decis sa-l trimita pe dibaciul
lunetist german Heinz Thorvald, cunoscut si sub numele de Erwin
Konig (foto jos).
Ce s-a intamplat cu adevarat in duelul dintre cei doi, ramane inca
o taina pe care Zaitsev a luat-o cu sine in mormant. Aceasta
deoarece o parte a istoricilor afirma ca duelul nu a avut loc
niciodata, pe cand alti cercetatori sunt de parere ca exista totusi
dovezi in sprijinul ipotezei confruntarii dintre cei doi asi ai
armei cu luneta. Totul ar fi fost, de fapt, o implinire a
razbunarii personale a lui Zaitsev ai carui buni prieteni, tintasii
de elita Sheikin si Moruzov, au cazut sub gloantele capitanului
Koning. Cei doi experimentati tintasi
fusesera doborati cu ajutorul unei lunete telescopice,
revolutionara la acea vreme, pe care ar fi detinut-o in mod
experimental tintasul Wermacht-ului.
Lupta dintre cei doi ar putea fi considerata aidoma unei inclestari
moderne intre doi samurai inarmati cu arme cu luneta. Primul care
ceda stresului si facea o singura greseala, dandu-se astfel de gol,
murea instantaneu. Zile in sir, cei doi si-au observat pozitiile
unul altuia cu ajutorul binoclurilor. Confruntarea nervilor a durat
aproape o saptamana, pana cand Koning a cedat
primul.
Zaitsev l-a pacalit folosind un truc ultracunoscut, dar eficient in
lumea lunetistilor de elita. Fostul copil de cioban l-a facut pe
disciplinatul ofiter prusac sa-si tradeze pozitie folosindu-se in
acest scop de o banala manusa. Iepurele cel viclean si-a scos una
dintre manusi punand-o in varful pusti si plimband-o la cativa
metri de locul sau de panda. Germanul a muscat momeala si a tras
vazand miscare in dreptul pozitiilor rusesti. Glontul i-a
tradat in schimb ascunzatoarea.
Abilul Vasili cu ajutorul memoriei sale vizuale formidabile a notat
in minte locul de unde a vazut impuscatura. A doua zi, Zaitsev s-a
intors linistit la postul sau si a asteptat ca soarele sa ajunga in
spatele sau pentru a nu se reflecta in luneta, apoi a plasat casca
sa unui manechin de carton pe care adjunctul sau a inceput sa-l
agite incet. Koning a crezut ca a dat lovitura. A
tras pe loc lovind manechinul. Cateva secunde mai tarziu, se
prabusea cu creierii imprastiati de glontul lui Zaitsev. Intrecerea
luase sfarsit.
Fara graba, locotenentul Zaitsev, acompaniat de adjunctul sau
Nikolai Kulikov s-a apropiat de locul unde zacea cadavrul lui
Koning, deposedandu-l de documente, arma si mai ales de luneta
telescopica, cel mai de pret trofeu al sau, care astazi este expus
cu mandrie in holul Muzeului Fortelor Armate din Moscova.
Inmormantat precum vechii sciti
In tabara Armatei Rosii, Zaitsev devenise un idol viu si un
subiect nesfarsit pentru necrutatorul aparat al propagandei
sovietice. Pe data de 22 februarie 1943, din ordinul
personal al lui Stalin, Iepurele este decorat cu ordinul de Eroul
al Uniunii Sovietice. Apoi, este trimis inapoi pe front,
sfarsitul razboilului prinzandu-l pe raul Nistru cu gradul de
capitan. In acele conditii, nu putem sa nu ne intrebam cati din
nefericitii soldati ucisi de Iepurele sovietic au fost romani,
ofiteri si soldati aflati in lupta cu Diavolului Rosu al
comunismului care acaparase in ghearele sale pamantul stravechi al
Basarabiei si Bucovinei?
Cat despre Zaitsev, dupa razboi, il gasim in functia de sef de
fabrica in Kiev, unde a ramas pana la momentul mortii sale survenit
in 1991, la varsta de 76 de ani, chiar inainte de momentul
prabusirii Uniunii Sovietice. Cum rusii nu-si uita eroii, capitanul
Vasili Zaitsev a fost reinhumat pe data de 31 ianuarie 2006 in
cadrul unei ceremonii impresionante care amintea de vechile
sarbatori funerare proto-crestine ale scitilor si slavilor.
Sicriul cu osemintele fostului cioban devenit erou national sunt
asezate intr-un kurgan. Kurganul lui Mamai de pe Volgograd
(foto sus), la picioarele statuii colosale inalte de 82 metri care
o reprezinta pe Mama Rusie. Monumentul comemoreaza batalia
de la Stalingrad si pe toti cei cazuti in lupta pentru Rusia.
Astfel, Zaitsev ajunge sa fie ingropat asa cum isi dorise, in
mausoleul aparatorilor Stalingradului. Epitaful sapat pe mormantul
sau nu este altceva decat replica celebra pe care o aruncase
propagandistilor germani in 1942: „Nu exista pamant pentru voi
dincolo de Volga!”
Viata sa a fost subiectul unui film celebru de la Hollywood.
Pelicula Enemy at the Gates, lansata in 2001, repune in
scena conflictul intre cei doi asi ai armei cu luneta, Heinz
Thorwald si Vasili Zaitsev.
Citeste Mafia din Caucaz, fratiile lupilor
sangerosi, episodul de astazi al maratonului Descopera Secretele
Mafiei.
CITESTE SI: