Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Un simplu cioban analfabet?

„A venit la voi un trimis chiar dintre voi, caruia-i sunt grele necazurile ce va lovesc, care este plin de grija pentru voi, iar cu dreptcredinciosii este el milostiv si indurator” – Coranul, (Sura At Tawba: 128)

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Destinul ultimului mare profet al omeniri nu parea sa prefigureze dimensiunea social-spirituala pe care o va deschide umanitatii cel care la prima vedere parea a fi un doar pastor aparut in anonimatul total al Desertului Arabiei. Cu toata originea sa sociala modesta, copilul nascut in cort avea sa schimbe, la propriu, lumea. Lider suprem, personalitate geniala, profet inspirat de Dumnezeu, conducator providential, razboinic redutabil, cap de familie ireprosabil, Muhammad a fost caracterizat in fel si chip de istorici, analisti politici, psihologi sau credinciosi musulmani, fara ca cineva sa se aproprie cu adevarat de personalitatea covarsitoare a celui care a fondat Islamul, una dintre cele mai mari si mai interesante religii revelate vreodata omenirii.

Conform multor istorici, Muhammad a excelat in mai multe directii, comparativ cu alte mari personalitati ale istoriei iniversale. O descriere in acest sens este facuta de istoricul Michael H. Hart in prestigioasa sa lucrare -„Cei 100 – O ierarhizare a celor mai influente personalitati din istorie” :
„Decizia mea de a-l pune pe Muhammad pe primul loc al clasamentului celor mai influente personalitati i-ar putea surprinde pe unii cititori si ar putea fi atacata de catre altii. Insa el a fost singura personalitate din istorie care a excelat deopotriva in planul religios, politic, social si militar”.

Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah asupra sa, dupa cum spun de fiecare data musulmanii cand se refera la numele profetului lor), are o prima parte a biografiei invaluita in ceata. Datele despre copilaria si adolescenta Celui Laudat (acesta este sensul cuvantului Muhammad in limba araba), ne parvin in primul rand din Coran, restul de fapte si informatii povenind din Hadith (Traditiile orale). Se stie ca fiul lui Abdallah din clanul Quraysitilor care se ocupau cu negustoria, s-a nascut in preajma anului 570, dupa moartea violenta a tatalui sau. Micul Muhammad ramane orfan si de mama la frageda varsta de 6 ani, fiind crescut apoi de bunicul sau. La scurt timp, Muhammad este infiat si crescut de Abu Talib, unchiul sau dupa mama. In prima parte a tineretii, viitorul profet a fost nevoit sa devina pastor de oi si capre, spre a se putea intretine. La varsta de 25 de ani, printr-o conjunctura favorabila, intra in slujba unei vaduve bogate, cu 15 ani mai mare decat el, denumita Khadige. Ajunge in scurt timp conducator al caravanelor vaduvei care faceau comert in Siria. Cucerita de caracterul integru si de forta interioara a tanarului, Khadige, care pana atunci respinsese numerosi pretendenti bogati la casatorie, accepta sa-i devina sotie. In traditiile islamice, lui Khadige i se acorda un respect deosebit, deoarece este prima fiinta convertita la Islam, musulmanii pastrand-o si astazi in suflete ca pe una dintre cele „patru femei pure” ale Islamului, alaturi de Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, Fatima, una din ficele profetului si fiica faraonului care l-a salvat pe micul Moise din apele involburate ale Nilului.

Khadige a avut un loc important in sufletul Profetului, deoarece l-a incurajat mereu in cautarile sale religioase. Muhammad nu a avut alta sotie cat timp a trait Khadige, care i-a daruit 7 copii (trei dintre ei murind la varsta frageda). Conform traditiei musulmane, niciuna dintre cele 9 sotii ale lui Muhhamad, care i-au succedat Khadigei, nu s-a apropiat atat de mult de inima Profetului. Desi nu a fost si nu este considerat de catre credinciosii sai o fiinta divina, precum cred crestinii despre Iisus Christos sau budistii despre Buddha Sakyamuni, Muhammad este, in acceptiunea musulmanilor, o fiinta umana cu comportament exemplar, dar lipsita de vreun atribut dumnezeiesc. Pentru musulmani, ramane cel mai mare si iubit om care a trait vreodata, nu doar pentru revelarea Coranului si fondarea Islamului, ci si pentru calitatile sale moral-spirituale pentru care este onorat si astazi. Conform acelorasi traditii Hadith, Muhammad nu s-a razbunat niciodata, nu s-a infuriat din motive personale, nu a lovit niciodata o femeie, nu a mintit sau a tradat pe cineva, si-a respectat mereu toate promisiunile.

Monoteism absolut

„In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator, Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor, Cel Milostiv, Indurator, In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor, Pe Tine Te adoram , La Tine cerem ajutor, Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor, Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor.” – Coranul, (Sura Al Fatiha: 1-7)

La acea vreme, fondul religios al locuitorilor din Peninsula Arabica era unul preponderent politeist. Ilustrul istoric Mircea Eliade, alaturi de alti cercetatori in istoria religiilor, este de parere ca triburile arabe aveau o credinta pre-islamica asemanatoare cu religia populara din Palestina. Astfel, panteonul arab era populat de o serie de zeitati locale precum Bethel, Harambethel, zeitele Anat, Uzza, Manat si un zeu obscur al vegetatiei. Intermediar intre lumea oamenilor si ce a zeilor era Kahin-ul, un vrajitor sau ghicitor cu atribute samanice, care intra in starea de transa pentru a fi stapanit de un Djinn (spirit al desertului), cu ajutorul caruia prezicea viitorul. Pentru musulmani, perioada de dinaintea Islamului este denumita Jahiliya (Ignoranta). Femeile nu aveau atunci niciun drept de mostenire sau proprietate, mai grav este ca nasterea unei fete era considerata in general o nenorocire, practica ingroparii de vii a fetitelor fiind foarte raspandita inaintea adoptarii Islamului si inainte ca Muhammad sa o interzica cu desavarsire.

Centrul religios era templul Ka’aba, unde idolatria era omniprezenta prin cele 360 de statui care infatisau zeitati, spirite si demoni. Pe langa acest fond religios local, Arabia adapostea si unele triburi trecute la crestinism sau la iudaism. Unii cercetatori istorici sau biografi considera ca, in felul acesta, este posibil ca Muhammad sa fi luat contact cu invataturi din Tora sau Evangheliile crestine. Ei isi bazeaza supozitiile pe baza faptului ca la inceputul predicilor sale prin desert, Muhammad cheama pe toti detinatorii Scripturilor, evrei si crestini deopotriva, sa autentifice mesajul si predicile sale. Proclamand deschis ca „Nu exista alt Dumnezeu in afara lui Dumnezeu!”, Muhammad nu dorea neaparat sa infiinteze o noua religie, pe cat vroia sa-i „trezeasca ” pe semenii sai arabi, sa-i convinga ca trebuie sa-l venereze pe Allah, singurul creator al Cerului si Pamantului. Acelasi mesaj l-a propavaduit fara prea mare succes si primelor comunitati de evrei si crestini cu care a intrat in contact, militand pentru un monoteism sobru si absolut, fara intermediari, sfinti, iluminati sau lideri spirituali care sa mijloceasca intre om si Dumnezeul sau. Nu a facut minuni, nu a pretins miracole, nu a cerut jertfe, bani sau rugaciuni pentru sine. A fost un profet simplu in acceptiunea completa a termenului.

Iqra! – A spus Ingerul Gibrail!

„Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam noi oamenilor pentru ca ei sa cugete „ – Coranul, (Sura Al Hasr : 21)

Centrul misticii islamice este reprezentat de Calatoria extatica nocturna ( Mi’raj in araba), pe care Muhammad o savarseste imediat dupa moartea Khadigei, pentru a demonstra necredinciosilor autenticitatea chemarii sale profetice. Cu alte cuvinte, profetul arabilor trebuie sa se conformeze traditiei religioase semitice ilustrata de Moise, Enoch, Daniel si altii, care au calatorit in Ceruri in timpul vietii pentru a-l intalni pe Dumnezeu si a primi astfel Cartea Revelatiei Divine. Evenimentul este plasat de Traditii undeva intre anii 617-619 d. Hr. Atunci, in timpul somnului, Muhammad a intreprins o calatorie extatica, calare pe Buraq, un animal mitic inaripat. In timpul acestei experiente spirituale, Profetul a calatorit intr-o singura noapte din Mecca la Templul lui Solomon din Ierusalim, de unde Muhammad ascensioneaza prin cele 7 Ceruri spre „Prezenta lui Dumnezeu”. Calatoria este atemporala, ulciorul pe care Profetul l-a rasturnat accidental la plecare nu-si golise continutul de apa cand Muhammad s-a intors in incapere.

Calatoria extatica a fost precedata de revelatia Coranului, petrecuta pe cand Muhammad avea varsta de 40 de ani. Misiunea sa profetica s-a declansat in decursul uneia dintre sesiunile de rugaciuni si meditatii dintr-o pestera in apropiere de Mecca. Atunci, lui Muhammad i se arata insasi Arhanghelul Gabriel (Gibrail in araba) din traditia religioasa iudeo-crestina. Gibrail l-a trezit din somn, venind la el cu o carte in maini, poruncindu-i – Iqra! (Citeste, Recita cu glas tare – in dialectul arab din Hejaz). Cum Muhammad era coplesit de aparitie, scuzandu-se ca este analfabet, Ingerul i-a repetat de patru ori indemnul divin de a citi in numele lui Allah Atotcreatorul, Profetul citind instantaneu cu voce tare. „Apoi m-am trezit, si eram ca si cum cineva ar fi scris in inima mea”, aminteste Muhammad in Coran. Cartea sfanta a Islamului este sursa primordiala al legii religioase, Sharia, care cuprinde toate aspectele umane. Conform istoricului Yves Thoraval, Coranul ese centrat pe celebrarea unicitatii lui Dumnezeu, a actiunilor sale si a supunerii oamenilor fata de vointa divina, precum si pe amintirea misiunii Profetului.

Coranul este compus din 114 capitole (Sure in limba araba) si cuprinde evolutia vietii lui Muhammad, persecutiile, controversele ridicate de partizanii si adversarii sai, conducerea comunitatii musulmane si conflictele armate. In timpul sederii la Mecca, tonul Coranului este cumva vizionar si prevestitor. In perioada de la Medina are loc condamnarea totala a politeismului, ruptura cu evreii si evidentierea misiunii politice a lui Muhammad. Revelat in limba araba, Coranul are un caracter sfant pentru orice musulman, fie el siit sau sunnit. Cartea sfanta a Islamului este considerata de acestia ca fiind perfecta, intangibila, inimitabila si absoluta, deoarece a fost trimisa credinciosilor prin revelatie divina.

Mecca! Medina! Intreaga lume?

„In ziua acesta, am desavarsit religia voastra si am implinit harul Meu asupra voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi” – (Sura Al-Ma’ida: 3)

Predicile si mesajul monoteist al lui Muhammad incepusera sa ameninte prosperitatea economica a Meccai, care era pe atunci centrul spiritual de pelerinaj al arabilor politeisti. Acestia dominau cetatea si se aratau deranjati de activitatea spirituala a Profetului. Cum singura protectie sociala a unui arab venea din partea tribului sau, conducatorii Quraysiti hotarasc sa anuleze drepturile pe care Muhammad si primii sai discipoli le aveau ca membri ai propriilor triburi. Situatia degenereaza intr-atat incat in anul 622 d.Hr. Muhammad si partizanii sai sunt obligati sa fuga (moment cunoscut sub numele de Hegira) la 400 de kilometri, in orasul Yathrib, care va deveni viitoarea Medina. Ajuns acolo, Muhammad declara Razboi Sfant tuturor politeistilor din peninsula, intentie bine primita de locuitorii Medinei care doreau o unificare a arabilor sub un singur crez. In acest oras, Muhammad decide sa schimbe directia rugaciunilor musulmane (Qibla) de la Ierusalim, unde se orientau musulmanii cand se rugau pana la acel moment, la Mecca, in sensul careia se aseaza toti musulmanii cand se roaga in prezent. Din acel moment, sub conducerea geniului militar al lui Muhammad, Islamul incepe sa se raspandeasca in toata Arabia.

Cu toate urmarile infrangerii musulmanilor in batalia de la Uhud (unde Muhammad in persoana este ranit), aplombul luat de militantii noii religii nu isi pierde din elan. In urma victoriei initiale de la Bedr, care deschide calea confruntarilor militare de la Khandaq, Al-Ifk, Mu’ta, Khaibar, Mecca, Hunayn si Tabluk, fervoarea musulmanilor patrunde in toata Arabia. La finalul campaniei militare, majoritatea arabilor imbratiseaza noua religie perceputa in acele timpuri si ca un liant de unificare in fata amenintarilor care veneau din partea marilor puteri vecine reprezentate de Imperiul Bizantin si Persia. Muhammad proclama pelerinajul la Mecca si cere ginerelui sau Ali sa interzica prin lege politeismul si sa declare interdictia nemusulmanilor de a vizita locurile sacre din Mecca. Batran si bolnav, Profetul intreprinde in anul 632 d.Hr. ultimul sau pelerinaj la Mecca. Starea i se agraveaza, Muhammad suferind de dureri atroce de cap si slabiciune fizica. In ziua de 8 iunie 632, in orasul Medina, Profetul pleaca la Allah in suspinele credinciosilor sai. Este ingropat de acestia exact in locul in care a murit, adica in incinta casei sotiei sale Aisa, unde in zilele noastre se inalta Moschea Profetului din Medina. La doar 10 ani de la moartea sa, musulmanii cucerisera deja Mesopotamia, Persia, Siria si Egiptul detinute de bizantini, stabilind astfel primul califat.

Printr-un paradox neinteles complet de nici un analist politic modern, extinderea Islamului continua intr-un ritm accelerat si in era supertehnologizata din prezent, preponderent in Europa Occidentala si…Statele Unite ale Americii. Numai timpul poate spune cu certitudine daca pe viitor intreaga omenire va imbratisa religia ultimului Profet!

CITESTE SI:

• Va deveni Finlanda un stat islamic?
• Islamul va deveni religia predominanta in Rusia
• Cecenii, ultimii rebeli
• Neintelesul HAMAS: de la caritate la terorism
• Mujahedinii – Luptatorii Profetului