Insulte & injurii – un elogiu al vulgaritatii

Cele mai vechi cuvinte din istorie

Nu exista om sa nu fi cedat macar o data tentatiei de a spune vorbe “grele”. Insulte, injuraturi, sudalme se spun de 4.000 de ani incoace, pe Pamant ca si in spatiu (umbla vorba ca astronautii le-ar fi “exportat” pe Luna in cadrul misiunii Apollo 10). Navigand printre milenii de cuvinte “murdare”, gasim injurii in Biblie, dar si in Shakespeare, la Aristofan, Dante si Da Vinci; de altfel, blestemul cel mai lung din literatura este considerat poemul Ibis al lui Ovidiu si numara 4.038 de cuvinte.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

E clar: insulta, injuratura, vorba triviala a existat dintotdeauna. Dar care este legatura dintre stiinta si vorba “murdara”?  “Pentru a intelege pe deplin sistemele de tabu-uri trebuie sa deranjezi foarte multe discipline; nu le poti descifra pe de-a intregul fara a le analiza din punct de vedere lingvistic, sociologic, religios, juridic”, considera Vito Tartamella, redactorul-sef al revistei italiene Focus. El este autorul unei carti intitulata Parolacce, un eseu inedit, analiza a 4.000 de ani de imprecatii, obscenitati si insulte, una dintre putinele lucrari aflate in circulatie in intreaga lume atat de “specializata” in domeniu.

Iar daca lingvistii spun ca injuraturile se numara printre cele mai vechi cuvinte din istorie, neurologii au facut o descoperire si mai si: in creier exista un soi de aparat specializat in producerea de invective. O masinarie sofisticata, dedicata atat productiei de cuvinte urate, cat si arhivarii lor, capabila sa supravietuiasca chiar si unor boli ce afecteaza limbajul, precum Alzheimer. “Ne putem pierde capacitatea de a vorbi coerent, dar nu si pe aceea de a injura”, a aflat  Tartamella. In carte, autorul traseaza o schema a felului in care creierul uman trateaza tema insultelor, "utilizand emisfera stanga, cea a gandirii analitice, pentru a le intelege semnificatia prin intermediul functiilor scoartei cerebrale, evaluand contextul corect prin activitatea lobului frontal si controland nivelul de agresivitate a gandirii constiente prin functiile amigdalei stangi”.

Gura injura, creierul doarme. Sau nu?

In eventualitatea in care emisfera cerebrala stanga ne-ar fi afectata, nicio grija: tot vom mai putea spune “mascara”, intrucat acestea sunt expresii ale emotiilor noastre, guvernate de emisfera cerebrala dreapta, cea a gandirii emotionale. 

Pe la 1800, filosoful Arthur Schopenhauer spunea ca insulta este o judecata abreviata facuta la adresa unei persoane, ce sare peste introducere direct la concluzie. Dar ce se intampla in creier cand insultam sau cand suntem insultati? Greu de dat un raspuns univoc la aceasta intrebare intrucat depinde foarte mult de tipul de injurie ales, de cum e ea formulata si in ultima instanta, atat de temperamentul celui care o profereaza, cat si de cel al “adrisantului”, in egala masura. Tocmai de aceea, multe studii pe aceasta tema au pornit de la persoane care, din cauza unor traume sau alte patologii au devenit afazice, adica si-au pierdut capacitatea de a vorbi, dar nu si pe aceea de a injura. 

Ca atare, studiile pe tema insultelor sunt de-abia la inceput si multe mecanisme neurofiziologice aflate in spatele lor raman inca de clarificat. Una din dificultatile principale deriva din faptul – spun specialistii – ca este dificil de supus unui examen de brain imaging un om care tocmai injura de mama focului pe cineva. 

Abuzul lingvistic, expresie a culturii

Fiecare tara utilizeaza termeni diferiti pentru a ofensa; in fiecare cultura, o insulta reflecta un sistem de valori, judecati, tabu-uri. Pentru a da acestui fapt o explicatie, in perioada in care s-a documentat pentru carte, Tartamella a cautat in van un studiu care sa faca astfel de comparatii interculturale. De-abia anul trecut, o echipa de cercetatori condusa de profesorul Jan Pieter van Oudenhoven, specialist in psihologie interculturala la Universitatea din Groningen (Olanda) a facut un astfel de demers, menit a verifica diferentele culturale in alegerea termenilor insultatori intr-o situatie data: atunci cand  oamenii sunt manati de furia generata de-o ofensa.

Studiul publicat in Intercultural Journal of Intercultural Relations s-a intitulat “Terms of abuse as expression and reinforcement of cultures” si a fost realizat pe un esantion format din 2.994 studenti (41% barbati, 59% femei), cu varsta medie de 22 de ani, din 11 tari (Croatia,  Olanda, SUA, Polonia, Germania, Spania, Grecia, Marea Britanie, Norvegia, Italia si Franta).
 
“Imagineaza-ti ca un barbat/femeie sau un prieten/prietena te loveste in mod grosolan, se uita la tine, dar fara a arata niciun semn de remuscare. Esti furios: ce-i spui?”.  Cam asa a sunat intrebarea sondajului la care au fost supusi voluntarii, recrutati in campus, din cafenele sau de pe coridoarele universitatii. Ei au avut de numit primele 5 insulte ce le-au venit in minte in situatia respectiva, evaluandu-le pe o scara a ofensivitatii, de la 1 – nu foarte jignitor, la 5 – foarte jignitor.

Interviurile au generat 12.000 de raspunsuri, din analiza fiind excluse blestemele, iar autorii studiului au luat drept referinta teoriile sociologului olandez Geert Hofstede, cel care a identificat 5 categorii culturale sau dimensiuni (valori ce inspira comportamente) la popoarele occidentale:

• individualismul/colectivismul
  
• masculinitatea/feminitatea
  
• distanta de putere
  
• evitarea incertitudinii
  
• orientarea pe termen lung/pe termen scurt

Din punctul de vedere al cercetatorilor din echipa lui van Oudenhoven, insultele se inscriu in primele 2 dimensiuni: cea a individualismului (= fiecare gandeste pentru sine) sau colectivismului (=individul valoreaza in masura in care colaboreaza cu un grup sau o familie) si cea a masculinitatii (= a fi dominator, decis si de succes) sau feminitatii (= a da valoare emotiilor, raporturilor sociale, calitatii vietii). Studiind insultele cele mai uzitate, autorii au intentionat sa verifice validitatea acestei clasificari culturale.
  
Cantitatea de date generata de cercetare a fost una semnificativa: un total de 9.528 de termeni, reuniti de cercetatori in 16 categorii in functie de semnificatie: genitala, anomalii psihice, actiuni sexuale, prostie, inadecvare sociala, excremente si anal, animale, prostituata, familie si relatii, proasta crestere, inadecvare sexuala masculina, handicapuri fizice, diavol, provenienta rurala, boli, murdarie.

Cine si cum injura?

In ceea ce priveste categoriile lui Hofstede, studiul a confirmat Croatia si Spania drept culturi colective: aici persoanele se insulta intre ele in primul rand calificandu-se drept adulterine, fii sau fiice de mame de moravuri usoare. Contrar asteptarilor cercetatorilor, Grecia a reiesit a fi mai individualista decat colectivista la capitolul insulte: mare parte din termenii utilizati de greci faceau referire la categoria prostiei. 

Germania, alaturi de Italia si Marea Britanie, s-au confirmat drept culturi masculine, orientate catre succes. Si, in pofida faptului ca cercetatorii o catalogasera drept feminina, la fel si Olanda. In ceea ce priveste virilitatea, sau prestanta sexuala masculina, a reiesit a fi o valoare (de fapt o non-valoare intrucat lipseste) doar in Spania, unde e foarte raspandit apelativul “carbon” (incornorat).

Norvegia este specializata in termeni evocativi ai diavolului, ce exprima nelinistea legata de ceea ce s-ar putea intampla dupa moarte. Unicitatea Norvegiei din acest punct de vedere este judecata drept efect al relativei ei izolari ca si comunitate protestanta intr-un bazin mitologic nordic.

Spania se distinge prin folosirea (mai degraba obsesia) de termeni ce fac referire la virilitate, si alaturi de Croatia, la onoarea familiei. Probabil influentei catolicismului i se datoreaza valoarea inalta atribuita familiei.

In Grecia sunt folositi adeseori termeni cu referire la handicapuri fizice; in Olanda, termeni referitori la boli.

Cat despre termenii cu conotatie sexuala, acestia sunt raspanditi pretutindeni. Olanda si Franta ii prefera mai ales pe cei referitori la organele genitale si promiscuitatea sexuala feminina, in timp ce Italia, Marea Britanie si Statele Unite utilizeaza frecvent actiuni sexuale, la fel si  Croatia focalizata tot pe acest soi de “intreprinderi”, dar si pe organele genitale.

Criticile legate de lipsa inteligentei sunt raspandite in toate culturile. In acest domeniu, femeile sunt criticate prin termeni mai blanzi decat barbatii. Iar femeile, la randul lor, profereaza mai des decat barbatii insulte la adresa lipsei de inteligenta (cretin, idiot, etc); semn ca pentru ele aceasta reprezinta o caracteristica importanta. Barbatii sunt comparati cel mai frecvent cu organele genitale, in timp ce femeile cu animale. In aproape toate tarile studiate femeile primesc mai putine insulte decat barbatii: doar in Germania si in Croatia mai multe. Desigur, doar femeile sunt calificate drept “curve”.

Vocabularul "anal" este foarte utilizat in Germania si in Italia, dar este comun si in Grecia, Statele Unite si Franta; acest tip de imprecatii fiind, insa, aproape absent in Polonia, Olanda si Croatia.

Termenii ce evoca animale sunt frecvent uzitati in Germania si Croatia, rar in Statele Unite.

Lipsa educatiei este un aspect considerat relevant in Italia, Spania, Franta si Grecia.

In general, Polonia si Statele Unite utilizeaza mai putin termeni jignitori fata de celelalte tari studiate.

"Cretin/a" este insulta cea mai utilizata potrivit rezultatelor studiului olandez, in vreme ce, utilizarea triviala a organului sexual masculin este un adevarat joker lingvistic, exprimand, dupa caz, ofensa, supriza, enervare, elogiu.

Campionii sudalmelor

Dar exista oare o natiune care sa mandreasca cu recordul mondial in materie de insulte si injuraturi? Multi atribuie acest record Italiei, altii Spaniei. Unul dintre pionierii acestui domeniu de studiu, antropologul englez Ashley Montagu, spunea in urma cu 40 de ani ca injuraturile reprezinta o tema atat de vasta incat orice tentativa de a-i studia toate fatetele ar fi imposibila.

La ora actuala, gratie netului, ne putem face totusi o idee, fie ea si aproximativa. Pe web exista multe dictionare interlingvistice de injuraturi, iar cel mai complet este considerat Alternative dictionary al norvegianului Christian Holm: cuprinde 2740 de expresii licentioase in 162 de limbi (cele mai bogate in injurii rezulta a fi, in ordine descrescatoare, engleza, spaniola, franceza si italiana). O opera “titanica” in toata puterea cuvantului, din care poti  descoperi ca locuitorii tarilor nordice au o adevarata obsesie pentru excremente, latinii pentru sex, iar orientalii… pentru stramosii lor.

CITESTE SI:

• Babel 2008
• Agresivitatea este asociata cu dezvoltarea in exces a unei zone din creier, in cazul adolescentilor
• Efectul placebo – miracolele mintii