Uriasul Pier Donia – un razboinic la superlativ

Cei care au avut ocazia sa viziteze Muzeul de Istorie din Leeuwarden, capitala provinciei olandeze Friesland, au fost probabil uimiti de unul dintre principalele puncte de atractie ale institutiei muzeale, o sabie uriasa, cu o lungime de 2,15 metri si o greutate de aproape 7 kilograme. Putini ii stiu povestea si, in special pentru cei care nu sunt nascuti in Olanda, ea ar putea parea doar o copie exagerata a unei arme medievale. Cine oare ar fi putut manui un asemenea monstru pe campul de lupta si, daca posesorul ei ar fi existat in realitate, cine s-ar fi putut razboi cu un asemenea urias? Ei bine, el a existat si, mai mult decat atat, a fost unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai independentei Friziei, stravechea provincie care se intindea din nord-vestul Olandei si Germaniei pana in Danemarca. Aici incepe povestea ultimului frizian liber, povestea lui Pier Gerlofs Donia.

• Larry Clark, figură venerată în explorarea subculturilor tinerilor
• Atletul care a spart bariera de gen: Zdeněk Koubek

Bruta

Pier s-a nascut in jurul anului 1480, in Kimswerd, un satuc frizian, ca al patrulea fiu al cuplului de fermieri, Gerlofs Pier si Fokel Bonga. Menit sa devina la randul sau un fermier, Pier nu trada nimic din ceea ce urma sa devina in scurt timp. Analfabet, incapabil sa poata discuta intr-un limbaj cat de cat accesibil nobililor vremii, el prefera sa isi mascheze lipsurile prin glume mucalite care sa starneasca rasul celor din jur. Era, in schimb, un urias in adevaratul sens al cuvantului, un urias care, la 2,20 metri inaltime si o greutate pe masura, aproape 150 de kilograme, impunea respectul chiar si barbatilor frizieni, recunoscuti pentru statura lor impunatoare. E suficient sa amintim ca in Europa acelor vremuri, media de inaltime a barbatilor se situa undeva in jurul a 1,60-1,70 metri, ca sa ne putem da seama de impresia pe care o putea lasa un om de statura lui Pier Donia.

Legendele tesute in jurul primei parti a vietii sale il descriu drept un barbat cu puteri exagerate, care putea ridica un cal deasupra capului si care putea tine intr-o singura mana plugul de lemn cu care isi ara micuta proprietate, fapte care starneau deliciul frizienilor ce se inghesuiau sa ii admire forta herculeana. Istoria avea sa il schimbe insa cat de curand.

Tarile de Jos erau cuprinse la finalul secolului a XV-lea de un sangeros razboi civil intre doua factiuni: Schieringer, care lupta pentru instaurarea Habsburgilor la putere, si Vetkoper, ce milita pentru indepartarea acestora. Atat de amplu devenise conflictul incat a fost necesara interventia influentului duce George de Saxonia si a temutei organizatii de mercenari saxoni, Banda Neagra, pentru a pune odata pentru totdeauna capat ostilitatilor. Extrem de violenta si de sangeroasa, Banda Negra isi crease in timp o reputatie de temut nu numai in randul adversarilor, dar si in randul civililor nevinovati de la care isi suplimenta veniturile prin jafuri si crime. Iar de aceasta data mercenarii se indreptau direct catre Kimswerd.

Atacul asupra satenilor a avut loc in seara de 29 ianurie 1515, iar cruzimea mercenarilor nu a cunoscut limite. Satul a fost ars din temelii, multi dintre ocupantii sai fiind ucisi. Pier, printr-un capriciu al atacatorilor, a fost lasat in viata, nu inainte de a-si vedea sotia violata si ucisa de catre acestia. Cat de curand, cu totii aveau sa regrete. Bruta fusese dezlantuita. Ravasit de cele intamplate, cu o ura viscerala fata de tot ceea ce insemna dominatie straina in Frizia, Pier Gerlofs Donia pornea sa isi faca singur dreptate.

„Mai bine mort decat sclav”

Sprijinit de putinii supravietuitori ai masacrului, Pier cauta atunci ajutorul lui Charles, duce de Geldern, unul dintre cei mai aprigi opozanti ai Casei de Habsburg din acele vremuri. Si il primea. Finantati de influentul nobil, taranii frizieni puteau porni de acum la lupta impotriva opresorilor.

Prima tinta au constituit-o vasele care transportau trupe sau provizii catre saxonii campati in Friesland. Rand pe rand, navele de provenienta engleza, olandeza sau burgunda au inceput sa cada in mainile taranilor condusi de Pier Donia, iar ceea ce parea initial doar un foc de paie tindea sa cuprinda intreaga Frizie. Oamenii veneau de pretutindeni pentru a se alatura rebelilor si, in mai putin de un an, numarul acestora ajunsese la aproape 4000. In acelasi an care ii schimbase viata, 1515, Pier dadea inca o grea lovitura inamicilor sai, capturand nu mai putin de 28 de nave olandeze in Batalia din Golful IJssel, o fapta demna mai degraba de un mare general decat de un biet fermier analfabet. Si totusi, nu era decat inceputul.

Rebelii vroiau inca sa razbune cu orice pret atrocitatile saxonilor si, sub conducerea aceluiasi Donia, porneau catre orasul Medemblick in care reprezentantii factiunii Schieringer cerusera ajutorul nordicilor impotriva Vetkoper-ilor, actiune soldata cu ocuparea intregii Frizii de catre saxoni. Si nu mica le-a fost mirarea locuitorilor din Medemblick atunci cand si-au vazut propriile nave intesate de rebeli, indreptandu-se amenintatoare catre ei. Pier Donia reusise din nou sa ii suprinda pe toti, capturand vasele adverse si folosindu-le impotriva dusmanilor sai. In acea zi de 24 iunie 1517, orasul era transformat intr-o ruina si multi dintre ocupantii sai isi gaseau sfarsitul in fata rebelilor dornici de razbunare. Singurii care reuseau sa scape cu viata erau putinii saxoni care se putusera refugia in castelul din apropiere, castel pe care rebelii frizieni, lipsiti de cunostiintele necesare unui atac de asemenea proportii, nu il putusera cuceri.

Nu la fel se intampla si cu celelalte fortificatii intalnite de tarani in calea lor. Nieuwburg si Middleburg, castele aflate in apropiere de Alkmaar, erau reduse la o gramada de ruine fumegande, si asta in timp ce in orasele Asperen si Alkmaar, aproape toti locuitorii erau ucisi. In fata fermierului inarmat cu o sabie uriasa cazusera nu mai putin de trei generali, iar Tarile de Jos isi dadeau seama ca acesta nu va putea fi oprit decat printr-o mobilizare exemplara. Era momentul in care intra in scena comandantul suprem al flotei olandeze, Anthonius van der Houte, alaturi de o mare parte a navelor sale de razboi.

Si totusi, in locul victoriei care trebuia sa fie una facila, nobilii olandezi primeau o veste socanta… Pier Gerlofs Donia invinsese din nou. In batalia navala din apropierea municipalitatii Hoorn, rebelul nu numai ca scufundase o mare parte a vaselor de razboi si capturase inca 11 dintre acestea dar, la scurt timp, decimase si elita luptatorilor olandezi in lupta de la Hindelopen. Mitul invincibilitatii sale era mai puternic decat orice armata.

Nu poti ucide o legenda

Victorios in toate luptele pe care le purtase, cu un mit care incepuse sa se nasca inca din timpul vietii sale, Pier Donia parea ca va reusi imposibilul… crearea unei Frizii independente. Din nefericire pentru el, toate incercarile de a gasi sprijin in inlaturarea Habsburgilor se soldasera cu esecuri. Cine s-ar fi aliat cu un fermier rebel? Iar cea mai grea lovitura avea sa o primeasca in 1519, atunci cand afla ca pe urmele sale nu se afla altcineva decat Charles, ducele de Geldern. Acesta, simtind ca revolta mersese prea departe si ca sortii de izbanda sunt nefavorabili, intorsese armele chiar impotriva protejatului sau. Satul de lupte si de tradari, Pier Donia renunta sa-si mai conduca armatele si se retragea in oraselul frizian, Sneek, acolo unde avea sa si moara un an mai tarziu. Era 18 octombrie 1520.

Legenda frizianului neinfricat si neinvins era insa pe buzele tuturor, iar visul unei tari libere ii anima inca pe multi dintre sustinatorii sai. In fruntea armatei de rebeli era numit atunci Wierd Jelckama, chiar nepotului lui Pier, un razboinic din acelasi aluat ca si unchiul sau. Lipsiti insa de geniul lui Donia, taranii erau infranti trei ani mai tarziu, iar Jelckama era decapitat. Odata cu el se stingeau si ultimele sperante de eliberare a Friziei.

FACTS

• Legendele sustinute de cronicile vremii marturisesc ca locul numit Fivefal (Cele cinci caderi), din satul natal al lui Pier Donia, Kimswerd, si-a capatat numele in urma unei lupte in care rebelul a fost nevoit sa infrunte cinci mercenari saxoni trimisi sa il ucida. Cu mainile goale, frizianul i-a infrant pe toti, iar caderile lor la pamant dadeau ulterior numele colinei cu pricina.
• In Leeuwarden, echipa locala de rugby poarta numele eroului frizian, Greate Pier (Marele Pier). De asemenea, in Friesland, este organizata anual o competitie de iahturi care ii poarta numele. In aceeasi regiune olandeza, mai multe cluburi sportive si nave de agrement poarta numele lui Pier Donia.
• Coiful urias care i-ar fi apartinut frizianului este expus in primaria orasului Sneek, oras in care acesta s-a stins din viata.
• Se spune ca Pier Gerlofs Donia nu a putut incaleca niciodata un cal, atat din cauza inaltimii sale, cat si din cauza greutatii. Imbracat in armurile grele ale acelor vremuri, eroul ar fi cantarit cu totul peste 200 de kilograme.
• Pier Donia este singurul personaj istoric despre care exista mentiuni ca ar fi putut despica in lupta mai multi adversari dintr-o singura lovitura, argument sustinut atat de lungimea armei sale cat si de forta extraordinara de care dadea dovada.
• Deviza care l-a facut celebru pe Donia a fost rostita inaintea marii batalii din 1515, in care rebelii au reusit capturarea celor 28 de nave olandeze. Aceasta a fost: "Mai bine mort decat sclav!"

SPUNE-TI PAREREA! Crezi ca Pier Gerlofs Donia poate fi considerat un erou? Spune-ti aici parerea in legatura cu legenda razboinicului frizian! Povestea caror alte personaje istorice ai vrea sa o citesti pe www.descopera.ro?

CITESTE SI:

• William Wallace – inima neinfricata a Scotiei
• Egill Vikingul – razboiul si poezia in metru nordic
• Despre berserkeri si alte mituri vikinge
• Istoria – intre pasiune, vocatie si destin