Miss cocaina – femeile-lider din cartelurile de droguri
Femeia, pericol public
In ceea ce priveste prezenta femeilor in lumea criminalitatii, din anii ’80, lucrurile nu mai stau ca pe vremuri. Potrivit sociologilor, in ton cu societatea, noua criminalitate este din ce in ce mai “deschisa”, oferind “oportunitati” tot mai mari femeilor. Delicte tipice barbatilor in trecut, sunt de-acum comise de tot mai multe femei, iar statisticile, elocvente, definesc amploarea fenomenului: intr-o crestere exponentiala, mai ales in tarile Americii de Sud. "Femeile nu sunt implicate in treburile mafiei”, spunea Tommaso Buscetta, primul mare “ciripitor” din istoria mafiei siciliene, rapus de cancer in 2000, la New York. Barbatii, doar ei, detineau exclusivitatea traficului de arme si de narcotice. Nevestele, fiicele, mamele de cele mai multe ori ignorau activitatea reala a “barbatului casei”; iar atunci cand erau la curent, inchideau ochii, isi acopereau urechile si gura pentru a nu vedea, a nu auzi si a nu vorbi. O tacere cu un caracter aproape religios. Alte timpuri, demult apuse.
La inceputul anilor ’60, o batranica teribila soca intreaga Italie. Supranumita Marage, era prima femeie siciliana trimisa la zdup, cu nu mai putin de 43 de condamnari. Pe numele ei adevarat Maria Grazia Genova, avea 72 de ani si era sora lui Diego, om de onoare din Sicilia. Si inca n-am ajuns la mafia pura, la Cosa Nostra, la maceluri si torturi. Prima femeie cu adevarat celebra din interiorul Mafiei siciliene a fost Antonietta Bagarella, invatatoare, sora killerului Leoluca din clanul Corleonesilor si nevasta lui Toto Riina. Si ea autoare a unei “premiere” in anii ’70, fiind prima femeie din Italia condamnata la 4 ani de arest la domiciliu. “Eu mafiota? Nu sunt decat o femeie indragostita. Am ales sa-l iubesc pe Toto Riina”, declara ea la vremea respectiva. Iar Marage si Bagarella nu sunt decat pionierele unei “dinastii” de femei care in anii ce vor urma isi vor revendica roluri de prima marime in cadrul marii criminalitati. Italienii inca si-o mai amintesc pe Angela Russo, si aceasta o bunicuta sarita de 70 de ani care se plimba prin peninsula cu trenul, distribuind droguri.
Antonietta Bagarella (stanga) si Toto Riina
La Napoli, Ketty facea trotuarul, dar nu de nevoie. Nu avea nevoie de bani, avea destui: cu traficul de droguri si un clan de mafioti aflat practic la ordinele ei, facuse o avere pe care n-ar fi facut-o nici daca s-ar fi prostituat intreaga viata. In buletin, Ketty se numea insa Ugo. Ugo Gabriele, 27 ani, transsexual si camorrist. Camorrist-sef. Ce-i drept, desi ca transsexual cu greu ar fi putut sa-si gaseasca de lucru intr-o brutarie, a reusit totusi performanta de a ajunge la varf in Mafie, organizatie patriahala prin excelenta. Pe cand Ugo Gabriele era doar Ketty, iesea seara in zona garii centrale din Napoli si-si astepta clientii in masina. Nu i-au lipsit niciodata, clientii. Oferea sex si cocaina, iar cand era vorba de ea, amatorii stateau cuminti la coada, asteptand sa le vina randul. Intamplarea dateaza din 2006 si a fost prima oara cand la capatul unei anchete a iesit la suprafata o situatie de acest gen. Semn ca pana si in interiorul Camorrei regulile se schimbasera: si nu numai regulile de onoare, cele potrivit carora pe vremuri era interzis sa omori copii si femei. E drept, si pana atunci existasera numeroase femei care preluasera fraiele clanurilor inlocuindu-si sotii aflati la inchisoare, dar in ceea ce-i priveste pe “trans”, acestia nu puteau aspira la o alta pozitie decat aceea de “carne de tun” sau de dealeri de droguri, in cel mai bun caz. In felul ei/lui Ketty a facut asadar o revolutie, anuland una dintre cele mai vechi reguli ale Camorrei, aceea conform careia seful este intotdeauna un barbat, iar femeia ii poate lua locul doar in cazuri speciale, cu procura. Totusi, pana la urma, arestat/a fiind de carabinieri la finele unei anchete conduse de procurorii Directiei districtuale antimafia din Napoli, Ketty a redevenit Ugo Gabriele si nu mai da ordine nimanui.
Ugo Gabriele, primul transexual din Camorra
Femei si cocaina
Pe fostele regine ale concursurilor de frumusete sangerosii sefi ai cartelurilor din centrul si sudul Americii si le doresc alaturi ca emblema vizibila a puterii lor. Iar ele, desi femei frumoase, nu se mai multumesc de-acum cu simplul rol de amante ale boss-ilor. DEA, agentia antidrog americana, are o lista adusa la zi in 2008, unde apar numele a peste 36 femei mexicane puse sub urmarire pentru trafic de narcotice. In fruntea listei se afla Enedina Arellano Felix, considerata una dintre sefele cartelului din Tijuana, experta in spalarea de bani murdari, si surorile Patricia, Martha si Emma Amezcua Contreras (din cartelul Colima), specializate in comertul cu amfetamine.
Anul trecut, pentru delicte asociate traficului de droguri, au fost arestate o sumedenie de “nume grele”, printre care Paleth Monserrat Barragon Sevilla, zisa “La Flaca” (Slabanoaga), Cintia Marisol Novelo de la Cruz, Rosa Isela Martinez Guzman, Erica Cruz Garcia; toate acuzate ca exercita o asemenea influenta in cartelurile drogurilor incat ajung sa traseze planuri operative si strategice. In arborele genealogic al traficantelor, “ascendenta” e ilustra: “La Nacha”, careia nu i se cunoaste numele adevarat, a fost cea care in 1920 a intemeiat primul cartel al drogurilor in orasul Juarez. De asemenea, in urma cu circa 20 de ani, in municipiul Baderaguato, statul Sinaloa, se puneau bazele uneia dintre primele bande de trafic de narcotice, condusa de Manuela Caro, considerata si ea una dintre pionierele traficului de droguri pe calea aerului. (Manuela a fost cea care a dispus construirea mai multor piste de aterizare pentru asociatul american Mayer Lansky).
Inalta, bruneta, de o frumusete rapitoare, in varsta de 24 de ani. Sunt semnalmentele Miss Mexic 2008, Laura Zuniga. Sau mai bine spus, erau: cu greu mai poate fi recunoscuta ea acum, dupa mai bine de doua luni petrecute in inchisorile mexicane, acuzata de trafic de droguri. Povestea ei? Unul dintre acele basme de povestit fetitelor, daca n-ar lipsi finalul fericit: s-a nascut intr-una dintre multele familii nu prea avute din provincia mexicana, dar a fost crescuta ca o printesa. Parintii ei aveau o singura dorinta, aceea ca fiica lor sa devina o miss; ca atare, Laura va frecventa mai mult concursurile de frumusete decat scoala si-si va adjudeca coroana dupa coroana: Miss Sinaloa, Miss Hispano-americana, din ce in ce mai sus pana la Miss Mexic in 2008, cheia menita a-i deschide portile concursului Miss Univers de anul acesta. Intre timp, nu sta degeaba: se uita in jur in cautarea unei partide. Dar bogatasii din Sinaloa, orasul de unde provine, apartin unei singure categorii: cea a traficantilor de droguri, la fel de “curtati”de femei precum fotbalistii in alte parti ale lumii.
Laura Zuniga, Miss Mexic 2008, traficanta de droguri
Si-atunci nu-i de mirare ca viata in “jet set”-ul mexican a Laurei Zuniga a fost de scurta durata: in data de 23 decembrie 2008, in cadrul unei razii la Zapopan a fost arestata in compania a 6 barbati, printre care si logodnicul ei, toti fiind acuzati de posesie ilegala de arme de foc si 53.000 de dolari bani gheata. Zuniga a declarat ca nu era la curent cu activitatile iubitului ei Angel Orlando Garcia Urquiza, boss-ul cartelului Juarez, de care ar fi fost rapita. Ancheta se afla inca in curs, dar ea ramane in arest. Fara a avea macar palida consolare pe care i-ar putea-o aduce coroana de Miss Mexic: i-a fost retrasa de catre organizatori.
Cu un an inainte, aceeasi soarta a avut-o si Emma Coronel, si ea posesoare a unui titlu de Miss a orasului Durango: cel mai probabil urmare a faptului ca la varsta de 15 ani s-a casatorit cu “El Chapo”Guzman, bossul cartelului din Sinaloa. In urma cu 10 ani, tot in inchisoare pentru trafic de droguri a ajuns si Irma Lizzete Ibarra, miss Jalisco (foto) in 1972. A fost asasinata in iulie 1997, la 42 de ani, in timp ce se indrepta catre Universitatea din Guadalajara pentru a asista la un curs al Facultatii de Drept. Se spune ca era amanta unui general mexican si fusese condamnata la moarte pentru ca “juca la doua capete”.
Vaduva neagra
Intorcandu-ne in zilele noastre, o alta Miss, cea supranumita “regina din Pacific”, a ajuns si ea tot “la racoare”. Sandra Beltran: trei soti la activ si un fler pentru afaceri gratie carora a devenit numarul 1. "N-am cerut eu sa duc aceasta viata, dar o am in sange”, declara cu ceva timp in urma “regina din Pacific”, devenita una dintre cele mai puternice femei din industria drogurilor, data in urmarire generala ani de-a randul si arestata de-abia in urma cu doi ani. In realitate, cu greu ar fi putut Sandra sa-si aleaga o alta “cariera”, avand in vedere ca s-a nascut in 1960 chiar in mijlocul traficului de droguri; fiica a unui agricultor, cel putin in acte, si originara din Mexicali, California, o zona de frontiera unde multe familii din statul Sinaloa s-au stabilit pentru a lucra la plantatiile de bumbac. De mica, Sandra si-a petrecut mult timp la rudele din partea mamei, o familie care controla traficul de marijuana (unchiul ei, numit “il Padrino”’, organizase in anii ’70 cea mai mare recolta de marijuana din istoria Mexicului). Mama Sandrei, caraus de droguri in Statele Unite, se nascuse in acelasi sat cu asociatul unchiului si era verisoara lui Felix Gullardo, unul dintre fondatorii cartelului mexican din Guadalajara.
Sandra visa sa devina jurnalista, dar ulterior, la universitate, a ales sa studieze contabilitate. Nu intentiona insa sa-si croiasca un drum in viata cu ajutorul diplomei, ci prin intermediul unei serii de relatii cu barbati aflati la varf in organizatiile criminale. La 21 de ani s-a maritat cu comandantul politiei judiciare a Statului Sinaloa, asasinat in 1992. Aceeasi soarta a avut-o si cel de-al doilea sot, un politist corupt, comandantul Institutului national pentru Lupta impotriva drogurilor. A urmat Tigrul, cum era supranumit Juan Diego Espinoza, descendentul unei familii de traficanti de droguri columbieni. Relatia dintre cei doi avea sa consfinteasca si alianta dintre cele doua familii, prin mainile carora au trecut mai multi bani decat a avut Pablo Escobar in momentul lui de maxima putere.
Sandra Beltran, famme fatale a traficului de droguri, a facut milioane de dolari din afacerile cu narcotice
In cadrul organizatiei, Sandra era director financiar. Persoana de incredere a sefilor cartelului columbian Valle del Norte, din care facea parte Tigrul, Sandra se ocupa de toate operatiunile de spalare de bani, cumparand terenuri, finantand constructia de centre comerciale, de magazine de bijuterii sau saloane de infrumusetare. In 2002 i-a fost rapit fiul, inapoiat dupa plata unei sume de ordinul milioanelor de dolari. Pentru ca in urma cu doi ani, in cazul unei nave ce transporta 9 tone de droguri (sechestrata cu un an inainte in portul Manzanillo din Pacific), politia mexicana sa reuseasca sa obtina probe incontestabile cu privire la implicarea Sandrei. In prezent, fosta regina a frumusetii se afla in Mexic, in cea mai violenta inchisoare de femei din aceasta tara. Tovarase de celula ii sunt “asasina de batrane”, o femeie acuzata de 11 omucideri si Chichita, insarcinata de “familie” sa o protejeze si sa-i procure cele necesare. "Sunt doar o femeie casnica care a castigat cativa banuti vanzand haine si case”, declara ea intr-un interogatoriu. Viata dupa gratii nu ii place, recent ea inaintand un denunt Comisiei pentru Drepturile Omului in care aducea ca argument faptul ca celula ei este plina de insecte si ca interdictia de a comanda mancare la restaurant ii violeaza drepturile.
Daca Mexicul ramane, mai mult decat alte tari, sub lumina reflectoarelor ca noul paradis al traficantilor de droguri “in fusta”, mai sunt si alte locuri sub soare unde se inregistreaza aceeasi tendinta. Panama, de exemplu, unde statisticile PTJ (Polizia Tecnica Judicial) indica o crestere a numarului asa-numitelor “narcomulas” (carausi-femei). De altfel, si in Costa Rica, in 2008 s-a inregistrat o crestere cu 50% a femeilor inchise pentru delicte corelate traficului de stupefiante, in timp ce in Nicaragua actioneaza Maria Gema Aviles, una dintre principalele traficante pe ruta catre Guatemala. La fel stau lucrurile si in Argentina, unde potrivit Serviciului penitenciar federal, in luna iulie a anului trecut, numarul femeilor aflate in inchisoare se ridica la 1.025, adica 11% din numarul total al detinutilor. O crestere si in Uruguay, a femeilor condamnate pentru delicte legate de droguri: de la 4,8 % in 2003 la 6 % in 2007.
Cu cocaina in poseta
In panorama narcotraficantilor bolivieni se distinge intreprinzatoarea Maysa Ardaya Andelo (foto). Impreuna cu surorile Marta si Rosario, ea a condus un grup de traficanti care actiona sub acoperirea unor magazine de telefoane mobile in zona La Paz. Miss Bolivia ’93, Roxana Arias Becerra a fost arestata in urma cu doi ani, fiind gasita cu 800 grame de cocaina in geanta in timp ce urca intr-un avion cu fetita ei, cu destinatia Brazilia.
In Chile, la San Antonio, in august 2008, in timpul unei operatiuni a politiei impotriva bandei Los Guatones, au fost arestate alte trei femei, printre care Patricia Albornoz, data deja in urmarire pentru trafic de substante stupefiante. Si in Chile, in ultimii ani s-a inregistrat o crestere a criminalitatii feminine, in mod deosebit in ceea ce priveste delictele impotriva proprietatii si comertul ilegal cu droguri. In Columbia, cresterea delincventei feminine a fost una dramatica in ultimii 10 ani, concomitent cu inmultirea transferurilor fortate ale persoanelor dintr-un loc in altul pe teritoriul tarii, pentru a se sustrage violentei organizatiilor paramilitare si a unitatilor de gherila. In zona, majoritatea “desplazados” sunt femei ai caror soti si fii au fost asasinati.
In imaginarul colectiv, traficantii de droguri sunt niste fiinte mizerabile, fara scrupule daca nu chiar asasini in toata regula. Traiesc in vile de prost gust, se insotesc cu femei frumoase dar vulgare care uneori, si o descoperim din ce in ce mai des in ultima vreme, le iau locul la varful “piramidei”, atunci cand acestia sfarsesc dupa gratii. Acest stereotip a fost consolidat de cinema-ul hollywoodian, dar risca sa fie minat sau partial revazut. Recent, in Italia, un fost jurnalist de la cotidianul La Repubblica a publicat cartea “Eu sunt piata” (“Io sono il mercato”), unde inca de la subtitlu este anticipata tema abordata: “Cum sa transporti tone de cocaina si sa traiesti fericit. Teorii, metode si stilul de viata al traficantului perfect de stupefiante”. Iata cum suna prezentarea volumului:
“Un respectabil sot burghez paraseste Italia cu destinatia America de Sud si devine traficant de droguri. Unul de calibru greu, dintre aceia care nici nu inghit ovule si nici nu transporta cocaina in fundul dublu al valizei, ci cu cargo-ul, in containere, cu tonele. Din inchisoare, istoria parabolei existentiale a acestuia arunca o privire inedita asupra universului traficului de droguri. O privire din interior, menita a dezvalui atat viclesugurile, cat si modul de viata si obiceiurile marilor negutatori de cocaina. O noua perspectiva pentru a intelege felul in care economia ilegala reuseste sa se infiltreze in economia legala si s-o conditioneze. Intrucat cocaina, dincolo de cliseele hollywoodiene si stirile difuzate de televiziuni si de ziare, este o afacere care finanteaza razboaie, confera putere si redeseneaza relatiile internationale.”
De altfel, volumul de afaceri generat de cocaina “transportata cu tonele” este similar sau chiar superior Produsului Intern Brut al multor natiuni importante; prin intermediul cocainei se determina “gloria” sau “decaderea” unor guverne, si tot prin intermediul ei se redefineste perimetrul bogatiei. La varf, in cartelurile drogurilor pot fi recunoscute personaje a caror gandire de business nu difera prea mult de cea a managerilor unor companii multinationale. Studiaza legile cererii si ofertei si deplaseaza traseele drogurilor in functie de profit, inventeaza sisteme sofisticate pentru a eluda legea. Lor insa nu le este permis sa faca greseli pentru ca pedeapsa in acest caz nu este concedierea, ci sfarsitul vietii.
Baltagul. Pe plaiuri mioritice
In Romania, in 2007, in “centrele de cazare” aflate in subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se aflau 1590 de femei dintre care 124 arestate preventiv, 69 condamnate in prima instanta si 1397 condamnate definitiv. 1557 majore si 33 minore.
Penitenciarul de femei Targsor este singurul penitenciar de femei din Romania si se incadreaza in categoria penitenciarelor speciale, conform Legii 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in procesul penal. Tot pana in urma cu doi ani, la Targsor erau incarcerate:
- 29 femei condamnate la pedeapsa privativa de libertate in regim deschis;
- 200 femei condamnate la pedeapsa privativa de libertate in regim semideschis;
- 228 femei condamnate la pedeapsa privativa de libertate in regim inchis;
- 4 femei condamnate la pedeapsa privativa de libertate in regim de maximă siguranţa;
- 70 femei arestate preventiv.
Prin Decizia Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor nr. 331/20.02.2007 au fost infiintate sectii de femei la penitenciarele de barbati din Arad, Craiova şi Giurgiu. In restul penitenciarelor din tara, cu exceptia Penitenciarului Margineni, Penitenciarului Bucuresti Jilava, Penitenciarului de minori si tineri Tichilesti si la Scoala de Formare si Perfectionare a Pregatirii Agentilor din Targu Ocna, prin aceeasi decizie au fost infiintate sectii speciale de arest preventiv in cadrul carora s-au organizat separat camere pentru detinute.
Din totalul femeilor condamnate aflate in penitenciarele din Romania la 1 iunie 2007, 334 (20,88%) au comis infractiuni soldate cu moartea victimei din care: 120 (35,92%) au fost incadrate la infractiunea de omor, 164 (49,10%) omor calificat, 38 (11,38%) omor deosebit de grav, 4 (1,20%) pruncucidere si 8 (2,40%) loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
In marea majoritate a cazurilor victima a fost sotul, amantul sau concubinul.
CITESTE SI: