Adio Ostriv Zminii, bine ai revenit Insula Serpilor!

Anul 2009, Luna Februarie, Ziua 3, Ora 13.40.

Comunicatele de presa curg fluviu. Romania este din nou in atentia lumii. De acesta data, din fericire, nu mai este vorba de cohorte de violatori sau de disolutia unei societati in care armele se fura cu camioanele, iar siguranta vietii zilnice incepe sa semene cu cea din tarile lumii a treia… Pentru prima data, Curtea internationala de la Haga repara partial drepturile legitime ale statului roman pus in fata reintrarii in drepturi asupra unuia dintre teritoriile sale istorice pur si simplu furate de conducatorii temutei Uniuni Sovietice la sfarsitul anilor ’40. Alaturi de Basarabia, sudul Basarabiei, Cadrilaterul, Storojinetul, Cernautiul si Tinutul Hertei, Insula Serpilor a apartinut dintotdeauna stramosilor nostri, fiind aparata cu sabia de insusi Stefan cel Mare. Odata cu marele rapt teritorial caruia tara noastra i-a cazut victima dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, mica insula din Marea Neagra a cazut sub stapanirea Marelui Frate de la Rasarit, care prin dreptul celui puternic a considerat ca antica Insula Leuke i se cuvine de la sine…

• Larry Clark, figură venerată în explorarea subculturilor tinerilor
• Atletul care a spart bariera de gen: Zdeněk Koubek

Restul este istorie. Acea istorie trist-amara pe care o cunosc putini romani. Astazi, in schimb, in urma unui absurd si indelungat proces international, statul roman intra in sfarsit in posesia apelor teritoriale ale platoului continental al Marii Negre, precum si al apelor din jurul Insulei Serpilor. Iar noua configurare teritoriala din viitoarele atlase geografice adauga Romaniei acces direct la un bazin submarin extrem de bogat in hidrocarburi. Despre Insula Serpilor, istoria din spatele tratatelor istorice si viitorul relatiilor Romaniei cu vecinii sai, Uniunea Europeana si Rusia, vom mai auzi cu siguranta. Aici ne propunem doar sa dezvaluie o parte dintre aspectele mai putin cunoscute, dar deosebit de interesante in noul context istoric.

Insula Serpilor este acea bucata de pamant ascunsa in mistere stravechi pe care o simteam cu ochii mintii atunci cand contemplam de fiecare data linia orizontului in care Cerul intra in Marea Neagra. Astazi este mai aproape, iar de administrarea inteleapta a bogatiilor naturale care o inconjoara depinde viitorul nostrul. Al tuturor.

O stanca din Marea cea Mare…

Stramosii nostri daco-geti i-au spus dintotdeauna Insula Alba. Desi este o bucata de pamant de dimensiuni mai mult decat modeste, Insula Serpilor este cea mai mare insula din Marea Neagra. In afara acesteia, Pontul Euxin mai are foarte putine insule cum ar fi de exemplu Insula Sacalin, aparuta din valuri in anul 1877 si aflata in dreptul gurii de varsare a Bratului Sfantul Gheorghe, apoi insula Kefken, la 55 km de Bosfor, cateva insulite si stanci emerse in Golful Burgas si limanul Berezan. Situata in fata gurilor Dunarii, mai exact in fata Bratului Sulina, insula Serpilor se afla la o distanta de aproximativ 45 km (mai exact 44.814 metri) de orasul-port Sulina. Astfel, acest petic de pamant este mai departat fata de terioriul ucrainean decat de cel romanesc, 50 de kilometri despartind-o de orasul Valkov. Navigatorii o gasesc intre coordonatele 45° 15’ 53’’ latitudine Nordica si 30° 14’ 41’’ longitudine Estica. Suprafata insulei este de doar 17 hectare, perimetrul ei neregulat, in lungime de 1943 metri, poate fi parcurs la pas in circa 40 de minute. Lungimea insulei de la N la S, este de 440 metri, iar de la E la V de 414 metri. Cel mai lung diametru al crampeiului de stanca este situat pe directia NE-SV, avand lungimea de 662 metri.

Privita in ansamblu, insula apare ca o stanca uriasa asezata in bataia necontenita a valurilor si vanturilor. Altitudinile sale cresc dinspre zonele de margine spre zona centrala unde se contureaza un platou relativ neted unde se inregistreaza cota maxima de 40 de metri inaltime. Regimul climatic este marcat de veri cu o caldura temperata de briza marii si de ierni blande, dar inasprite uneori de vanturi puternice, punctate de viscole. Ploile sunt rare, insa ceata este un fenomen frecvent primavera si iarna. In Insula Serpilor lipseste cu desavarsire apa potabila. Aduse de curentii marini, vanturi si pasari unele seminte de plante provenite din Delta Dunarii, au ajuns pe insula. Vegetatia este saracacioasa, compusa din 70 de specii de plante de stepa si buruieni pitice. Dintre cele 150 de speciii de pasari care poposesc pe insula, doar doua, pescarusul argintiu (Larus argentatus cachinnans) si cormoranul motat (Phalacrocorax aristotelis desmaresti) clocesc aici, celelalte fiind migratoare.

Sarpele de la care insula si-a tras numele actual este nimeni altul decat banalul sarpe de apa (Natrix tesselata Laur), intalnit in toate baltile din tara. Aceasta specie de sarpe populeaza zona litorala si centrala a insulei si este total lipsit de periculozitate la adresa omului.

Acasa la Ahile

Scriitorul antic Arktinos din Milet aminteste de Insula Leuke (Insula Alba) in lucrarea sa Aithiopis din anul 777 i. Hr. Cu acesta ocazie este mentionata in scris prima relatare in Istoria Lumii despre un pamant romanesc. Exista pe acesta cale o disproportie uriasa intre dimensiunile geografice ale insulei si indelunga sa celebritate din orizontul cunoasterii autorilor antici. Aceasta celelebritate este data de fericitul rol harazit de soarta insulei, acela de a fi locul unde s-a nascut si a fost adus apoi, dupa moartea sa, nimeni altul decat Ahile, cel mai popular si indragit erou al grecilor din Antichitate. Putini romani stiu ca pe o bucata de stanca din apropierea tarmului romanesc a vazut lumina zilei miticul erou care avea sa se impuna drept model personal al unor mari cuceritori din trecut precum Alexandru Macedon, Regele Leonidas din Sparta sau Cezar. In Aithiopis, Arktinos povesteste atat despre nasterea eroului de pe Insula Leuke, cat si despre momentul in care nimfa-zeita a marii, Thetis i-a luat de pe rug pe fiul sau Ahile si pe camaradul acestuia, Patrocles, pentru a le aduce trupurile neinsufletite acasa, pe Insula Alba din Pontul Euxin. Poetul grec Pindar aduce la randul sau o scurta evocare insulei: “In Pont, Ahile are o insula alba si stralucitoare”. In sfarsit, Lycophoron spulbera si ultimile indoieli legate de veridicitatea acestui loc, declarand in operele sale ca Insula Leuke se afla in fata gurilor fluviului Istros (Dunarea).

Informatiile si marturiile despre faimoasa insula a lui Ahile abunda, autori precum Strabon, Euripide, Pliniu cel Batran, Maximus din Tyr, Dionysos Perigetul, Ptolemeu, Stefan din Bizant, Pausanias aducand la randul lor marturii despre insula cea deosebita. Pe aceeasi insula, o expeditie rusa din anul 1823 condusa de locotenentul comandor Kritsky, a ridicat ramasitele impunatorului templu din marmura alba inchinat marelui erou grec. Surse neoficiale spun ca rusii ar fi luat inclusiv sarcofagul in care odihneste acesta. Ruinele templului se afla astazi la Academia de Stiinte din Sankt Petersburg.

Primul studiu romanesc asupra insulei apare inca din anul 1902, ocazie cu care este publicat inventarul botanic al acesteia. Cat de important este acest loc prin prisma initiatilor, ne demonstreaza inca odata Vasile Lovinescu, probabil cel mai mare ezoterist roman din epoca moderna. In valorosul sau manuscris intitulat Dacia Hiperboreana, Vasile Lovinescu aminteste si despre misteriosul templu al lui Apollo Hiperboreanul, constructie foarte veche apartinand tipului de arhitectura ciclopeana. De altfel toate asezarile din jurul Insulei Albe, poarte nume asemanatoare. Olbiopolis, Insula Apollonia, medievala Cetate Alba din apropiere de Nistru, Bolgrad (orasul alb). De asemena, se stie ca marea care inconjura mitica insula Tula se numea Marea Cronium, in timp ce Marea “Neagra” care cuprindea Insula Alba, germenele de aur, este o mare saturniana prin excelenta. Hecateu din Abdera relateaza ca din Insula Alba a Hiperborenilor se vede Luna (Selene), care este putin departata… In fata Insulei Serpilor din Pontul Euxin, pe bratul central al Deltei dunarene, se gaseste portul Sulina, care s-a numit de cand lumea Selina, cum il gasim in numeroase manuscrise vechi precum De administratione Imperii, de Constantin Porphirogenetul si in Periplul Catalan din 1375.

Exista in Romania un gen special de incantatii sacre, Colindele. Aceste colinde nu sunt, cum se asteapta unii, latine, ci urca la obarsia comuna proto-pelasgica, intr-un trecut abisal. Ele sunt tot ce este mai misterios in poezia populara a romanilor, dupa cum subliniaza Vasile Lovinescu. Toate colindele stravechi incep cu evocarea unei “Mari Manastiri Albe” cu noua altare care se gaseste intr-o insula a Marii Negre. Pana si in traditia ezoterica, misterioasa prin definitie, locul este indicat cu precizie…

Cum am ramas fara insula

Dupa stapanirea succesiva a getilor, grecilor, bastarnilor, persanilor, romanilor si bizantinilor, insula va ajunge in administratia Themei Paradunavon, apoi a genovezilor. Cneazul Dobrotita a avut la randul sau insula printre posesiunile sale, pentru ca voievodul Mircea cel Batran sa stapaneasca peste toata Dobrogea, inclusiv Insula Serpilor. Stefan cel Mare isi extinde stapanirea dincolo de tarmurile insulei, de unde indraznetul voievod captureaza corabii tatarasti care transportau robi si avutii pradate de tatari din colonia genoveza Caffa din Crimeea. In anul 1484 insula cade prada turcilor odata cu Cetatea Alba si Chilia. De-a lungul veacurilor urmatoare, insula a trecut succesiv cand sub administratie turceasca, cand sub cea ruseasca. Totul in functie de rezultatul numeroaselor confruntari intre cele doua mari puteri. Situatia se mentine pana in data de 13 iulie 1878, cand in cadrul Tratatului de la Berlin, atat Delta Dunarii cat si Insula Serpilor sunt restituite Regatului Roman. Soarta insulei se schimba in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, cand intre anii 1941-1944, intra in subordinea Comandamentului german. Drama se declanseaza in anul 1948, in ciuda Tratatului de Pace din 10 februarie 1947, semnat de U.R.S.S., care recunostea Insula Serpilor ca parte din Romania. Sovieticii insa nu se lasa.

Prin presiunile facute de Ana Pauker, agenta nr. 1 a Moscovei si Ministru de Externe al Romaniei la acea data, Petru Groza (“Rumanski Pervii Papugik”, cum il poreclise Stalin in batjocura), are o convorbire telefonica de cateva ore cu insusi Iosif Visarionovici Stalin. Din nefericire, detaliile acestei convorbiri telefonice au ramas necunoscute pana in zilele noastre. Pe data de 23 mai 1948 era semnat chiar pe Insula Serpilor procesul de predare-primire a acestui avanpost romanesc. Semnatari au fost reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe, Eduard Mezincescu (Mezinger, pe numele adevarat) si Nicolai Pavlovici Sutov din partea sovieticilor. Cu prilejul ceremoniei oficiale, temutul Molotov il felicita multumit pe Prim-Ministrul Petru Groza, care-i raspunde slugarnic ca ”In tara noastra toate lumea vede in acest pas un nou succes al politicii externe staliniste” Asa sa fie oare?

In august 1949, navete militare sovietice au atacat corpul granicerilor romani condusi de capitanul Copaciu, insarcinati cu paza farului, dupa care i-au arestat si debarcat in portul Sulina. Totusi, partea romana nu se impaca cu situatia, in cadrul rundelor de negocieri din anii 1967, 1975, 1976, 1978, 1980, 1986 si 1987, delegatia romana, la ordinele lui Nicolae Ceausescu personal, punand succesiv in discutie problema Insulei Serpilor in ciuda opozitiei constante a U.R.S.S. Sovieticii intre timp transformasera insula in puscarie, leprozerie si unitate militara de transmisiuni…

Prezentul, ucrainenii, gazele si petrolul

Dupa destramarea Monstrului Rosu petrecuta in 1991, Insula Serpilor si baza militara construita aici, cad din inertia politica a vremurilor in componenta Ucrainei, stat care detine cel mai mare potential militar nuclear din intreaga Europa, dupa Rusia. Ostriv Ziminii, cum o denumesc ucrainenii, este vizitata de presedintele ucrainean Leonid Kucima in 2003, ocazie cu care autoritatile de la Kiev stabilesc o expeditie stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa. Cum Ucraina era oficial capitalista, acestea deschid si o sucursala a bancii Aval.

In aceste conditii suntem martori directi la unul dintre putinele momente politice internationale gestionate cu bine de romani. De fapt este cel mai mare succes al statului si diplomatiei romane de dupa decembrie 1989. In urma unui lung si dificil proces international intentat de Romania Ucrainei, proces care avea la baza litigiul legat de posesiunea Insulei Serpilor, dar mai ales al platoului continental care o inconjoara, Romania a castigat mai mult decat a sperat initial. Conform comunicatului emis de MediaFax, decizia Curtii de la Haga acorda Romaniei 9.700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa.

Cu alte cuvinte, Ucraina a ramas in continuare in posesia Insulei lui Ahile, pe cand Romania a castigat o zona de platou continental foarte bogata in hidrocarburi. Zona in sine, contine nu mai putin de 70 miliarde de metri cubi de gaze naturale si 12 milioane tone de petrol. Aceasta inseamna nu doar ca Romania nu mai depinde de importul gazelor si petrolului, ci poate exporta la randul sau aceste materii prime catre tarile inconjuratoare. Cat de bine vom sti sa managerizam acesta noua bogatie naturala care ne revine de drept, depinde numai de noi.

Artizanul acestui succes colosal al Romaniei este un roman ilustru necunoscut, avocatul si agentul Romaniei la CIJ Haga, Bogdan Aurescu. Nu ati auzit de el, nu este un VIP mioritic, nu are tangente nici cu fotbalul, manelele sau talk-show-urile. Face insa parte din tagma romanilor cu care nu ne este rusine in lume! Acest om a facut Istorie pe data de 2 Februarie 2009. Dupa 40 de ani de negocieri cu Uniunea Sovietica si alti 20 ani comprimati in 34 de runde de discutii cu Ucraina, Romania a castigat accesul la un zacamant natural foarte valoros in contextul crizei economice actuale.

Restul depinde doar de noi. De noi toti…