Neintelesul HAMAS: de la caritate la terorism

Filantropia, cealalta fata a Hamasului

„Un musulman care isi duce viata impreuna cu ceilalti musulmani, ajutandu-i si impartindu-si bunurile cu ei, este mai bun decat unul care traieste in izolare si contemplare.” Profetul Mahommed

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Popularitatea uriasa, respectul si devotamentul fanatic de care se bucura Hamas in randul palestinienilor si a liderilor unor tari arabe se explica si prin foarte consistentul program de actiuni caritabile si non-profit pe care organizatia l-a initiat inca de la formarea sa. Un calcul economic arata ca, in medie, din 1987 pana in prezent, Hamas a investit in fiecare an aproximativ 50 de milioane de dolari (adica peste jumatate din bugetul sau anual de 70 mil. USD) in serviciile sociale din Fasia Gaza si West Bank, construind numeroase scoli, orfelinate, moschei, spitale, clinici, gradinite, centre sportive si biblioteci. De altfel, cercetatorul israelian Reuven Paz, lector la Universitatea Haifa si Director academic al Institutului israelian de Anti-terorism, recunoaste ca „de la infiintare pana in zilele noastre, aproximativ 90% din intreaga activitate Hamas a fost concentrata in programe sociale, educationale si culturale”.

Varful de lance al acestor programe este reprezentat de Centrul Islamic Mujamma (organizatie infiintata in 1973, dar care a fost integrata in Hamas la sfarsitul anilor ’80), gratie caruia o multime de refugiati si oameni ramasi fara adapost au avut sansa de-a accede la o viata normala, primind case, ajutor social si indrumare pentru a fi reintegrati in societate. Prin intermediul Centrului, s-a pus la punct un intreg sistem caritabil – in abolut toate scolile palestiniene, copiii sunt hraniti si in afara orelor de curs, primind gratuit cele trei mese; iar in fiecare cartier din Gaza City exista un centru de alimentare a celor saraci. De asemenea, Hamas a oferit numeroase burse tinerilor palestinieni, pe care i-a incurajat sa plece la studii la marile universitati arabe din Egipt sau Arabia Saudita, precum si la universitati prestigioase din Europa Occidentala si Statele Unite. Nu in ultimul rand, organizatia a construit, practic, in teritoriile ocupate, primele spitale si clinici moderne, cu aparatura performanta, unde a permis accesul populatiei fie gratuit, fie la niste preturi simbolice. 

In aproape 20 de ani, Hamas si-a construit imaginea unei organizatii caritabile, oneste, eficiente si incoruptibile, cu o adevarata aversiune fata de coruptie (in contrapartida cu Fatah, ai caror lideri au fost perceputi de populatie precum niste „seici locali”, pentru a adapta celebra sintagma din spatiul mioritic), iar Autoritatea Palestiniana nu a fost niciodata capabila sa ofere servicii sociale similare; astfel, se explica si mai bine victoria democratica a Hamasului din ceea ce a fost supranumita „Batalia pentru Gaza”, cu 44,45%, la alegerile din ianuarie 2006. Odata cu castigarea alegerilor parlamentare si formarea guvernului, Hamas are la dispozitie fondurile publice din Autoritatea Palestiniana – desi organizatiile financiare mondiale, precum Banca Mondiala, FMI sau alte institutii bancare din SUA si Europa, au refuzat sa acorde imprumuturi Palestinei, motivand ca Hamas este, totusi, o organizatie terorista dupa toate standardele internationale. Cum se explica insa uriasa bogatie care i-a permis Hamasului sa intreprinda programul de actiuni umanitare? Istoric, diversi seici si organizatii din Arabia Saudita au potentat financiar Miscarea de Rezistenta Islamica, aproximativ 50% din veniturile organizatiei provenind din acest regat. De asemenea, un puternic sustinator al Hamasului a fost Iranul, care anual a varsat in visteria organizatiei intre 20 si 30 de milioane de dolari. Totodata, societati caritabile musulmane si finantatori privati din celelalte tari arabe, dar si din SUA, Canada si Europa, au avut o contributie semnificativa la dezvoltarea organizatiei si la implementarea programelor sociale. Desi, oficial, faptul nu a fost (si probabil nu va fi niciodata) confirmat, trebuie spus ca exista o multime de speculatii conform carora in anii de inceput ai Hamasului, organizatia a avut o ampla sustinere din partea CIA si Mossad, serviciile secrete americane si israeliene dorind sa creeze in Hamas o contrapondere si un adversar al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei a lui Yasser Arafat, iar apoi al Fatah-ului. Cum s-a intamplat si in Afghanistan, Irak sau Liban, in diverse tari din America Centrala si de Sud, precum si in alte colturi din lume, pe termen lung, aceste operatiuni au avut un rezultat dezastruos, fostii protejati intorcandu-se in cele din urma impotriva „baietilor cu ochi albastri” carora, pentru o perioada, le-au facut jocul.

Viata costa 3.000 de dolari, teroarea este priceless

„Stiti ce e mai buna decat filantropia, postul si rugaciunea? Este mentinerea pacii si a bunelor relatii dintre oameni. Certurile si sentimentele rele distrug omenirea. Sa infrangi raul prin bine este foarte bine. Sa rezisti raului prin rau este si mai rau.” Profetul Mahommed

Intr-o regiune extrem de saraca si zguduita de numeroase conflicte, prin actiunile umanitare pe care le-a intreprins, Hamasul s-a constituit intr-o foarte luminoasa raza de speranta; numarul adeptilor sai, crescand exponential de la an la an. Cu peste 2.000 de membri activi si zeci de mii de sustinatori, daca ne raportam la teritoriul si la populatia totala a Fasiei Gaza de 1,4 milioane de locuitori, Hamas este una dintre cele mai iubite organizatii din lume. La cinci ani de la infiintare, in 1992, unul dintre lideri, Yahya Ayyash, infiinteaza aripa militara a Hamasului, Brigazile Izz ad-Din al-Qassam (dupa invatatul sunnit cu acelasi nume, care in 1930 a creat „Mana Neagra”, una dintre primele miscari paramilitare palestiniene). Scopul declarat al Brigazilor a fost acela de construi o organizatie militara care sa spijine obiectivele Hamas – practic, insa, tocmai se faurise un nou grup terorist. In jurul acestuia s-au coagulat toti nationalistii si fundamentalistii palestinieni care, desi il sustineau si pe Yasser Arafat, credeau ca liderul OEP facea excesiv de multe concesii in fata lui Yitzhak Rabin, in negocierile care se duceau pentru semnarea Acordului de la Oslo, prin care Palestina capata dreptul de a se autoguverna. Structura Brigazilor Izz ad-Din al-Qassam respecta toate rigorile unei organizatii teroriste: identitatea membrilor precum si pozitia pe care acestia o ocupa ramane un secret pe care-l iau in mormant; modelul operativ este identic cu cel al Al-Qaeda – celule care nu au cunostinta una de cealalta si care actioneaza independent, numai liderul suprem stiind cu exactitate cine sunt comandatii celulelor si ce face fiecare. Acest model permite gruparii sa se regenereze in mod constant, de fiecare data cand luptatorii sai se prapadesc. In 2004, Mossad-ul a identificat doi comandanti de celula, Adnan al-Ghoul si Salah Shahade, iar fortele speciale i-au asasinat dimpreuna cu toti membrii celulelor. Mohammed Deif, liderul actual al Brigazilor a scapat cu viata in urma a cinci tentantive de asasinat, iar in prezent, desi e cautat cu ardoare de armata israeliana, este de negasit.

Vreme de un an de la infiintare, Izz ad-Din al-Qassam a facut prozelitism si s-a organizat logistic. Apoi, incepand cu aprilie 1993, a trecut fulgerator la actiune, raliindu-se Jihadului si devenind una dintre cele mai active si mai sangeroase grupari teroriste din lume. Intre 1993 si 2008, gruparea – si, implicit, Hamasul – au organizat aproximativ 360 de atacuri teroriste, in care si-au pierdut viata nu mai putin de 6.000 de oameni. (Pentru comparatie, in aceeasi perioada, celebra Al-Queda are la activ sub 4.500 de victime, incluzand oamenii care si-au pierdut viata pe 11 septembrie 2001.) Arsenalul de atac al Hamasului este compus din mortiere, rachete si mitraliere, iar tinta tuturor atacurilor a fost statul Israel. La fel ca si in prezent, si in anii de inceput ai gruparii teroriste, abilitatile rationale si diplomatice ale Hamasului sunt mai mult decat discutabile; de multe ori, organizatia parand ca joaca impotriva intereselor Autoritatii Palestiniene, a cetatenilor si chiar a propriilor aspiratii. In 1996, bombardamentele repetate ale Hamasului asupra statului evreu au jucat un rol central in campania electorala din Israel: Shimon Peres, succesorul lui Yitzhak Rabin si continuator al politicii de pace al acestuia, a pierdut alegerile parlamentare in fata lui Benyamin Netanyahu, care a candidat arborand un program in care infiera Acordul de la Oslo si Autoritatea Palestiniana. 

Desi folosite si de numeroase alte organizatii teroriste, atacurile sinucigase cu bomba au fost „specialitatea” cea mai devastatoare a Hamasului. Pentru acestea, organizatia recruteaza oameni tineri si foarte religiosi care, desi sunt indivizi bine instruiti, cu slujba stabila si familie, au in comun o ura fara margini fata de Israel. Recrutii trec printr-un foarte atent studiat program de spalare a creierului si indoctrinare religioasa, inoculandu-se ideea ca prin sacrificiu vor ajunge direct „in Rai, unde sunt asteptati de 72 de fecioare”. Potrivit dizidentului palestinian Nasra Hassan, cu o saptamana inainte de atentat, sinucigasii sunt supravegheati 24 de ore din 24 de catre doi activisti Hamas care le repeta intr-una versete din Coran, ii asigura ca vor deveni martiri, ca moartea lor va fi lipsita de dureri si ii supravegheaza pentru orice semn care ar denota o eventuala razgandire. Cu foarte putin timp inainte de „explozia sacra”, cum o numeste Hamasul, sinucigasul inregistreaza un testament video, pe care apoi este obligat sa-l vizioneze de zeci de ori, dimpreuna cu alte astfel de videotestamente ale predecesorilor sai, pentru a prinde curaj si inspiratie. In cele din urma, sinucigasul performeaza o ultima baie ritualica, se imbraca cu straie albe, noi si curate sub care sunt bine ascunsi explozibilii mortali. Apoi, porneste spre obiectivul sau. Confectionarea unei bombe nu costa mai mult de 150 de dolari. Dupa atentat, Hamasul ia legatura cu familia sinucigasului, o felicita, asigurand-o ca acesta a murit ca un martir in Jihadul Sfant si o recompenseaza cu o suma cuprinsa intre 3.000 si 5.000 de dolari, in functie de importanta atacului sau de numarul victimelor pe care acesta le-a produs.

Creatorul Hamas: „Impacarea cu evreii este o crima!”

„Allah nu va arata mila nimanui, cu exceptia celor care sunt milosi fata de ceilalti.” Profetul Mahommed

Ahmed Ismael Yassin s-a nascut in 1938 in al-Jura, un satuc de langa orasul palestinian Ashkelon. In 1948, impreuna cu familia se refugiaza la Gaza, dupa ce satul sau este distrus in totalitate, in urma Razboiului Israelian de Independenta. La varsta de 12 ani, in urma unui accident survenit intr-o sala de sport, Yassin se raneste grav la coloana si la cap; isi va petrece intreaga viata intr-un carucior cu rotile, aproape orb si paralizat. Studiile liceale si universitare si le savarseste la Cairo, la Universitatea Al-Azhar, unde exista o adevarata fervoare de miscari islamiste si pan-arabe. Aici, Yassin intra in Fratia Musulmana, o organizatie religioasa si politica fondata in Egipt, in 1928, care are reprezentante in toate tarile arabe. Spre sfarsitul anilor ’60, seicul Ahmed Yassin si-a inceput opera caritabila in West Bank si Fasia Gaza, ambele teritorii fiind ocupate de Israel in timpul Razboiului de Sase Zile din 1967. In 1973, Yassin infiinteaza al-Muamma’ al-Islami (Centrul Islamic) prin care coordoneaza activitatile politice ale Fratiei Musulmane in Gaza. Intrucat Centrul devine pivot al actiunilor sociale si filantropice ale lui Yassin, acesta infiinteaza Hamas, bratul politic al Fratiei, in 1987, la cateva zile dupa izbucnirea primei Intifada, in urma careia Israelul preia controlul regiunilor West Bank si Fasia Gaza. Un an mai tarziu, Hamas isi publica statutul, prin care se desprinde de Fratia Musulmana. Arestat de doua ori de autoritatile israeliene, liderul spiritual si fondatorul Hamas este eliberat in urma unor schimburi cu agenti Mossad capturati de palestinieni. Incepand cu a doua jumatate a anilor ’90, Yassin devine din ce in ce mai radical, instigand tinerii la Jihad si la sacrificiu. Opozant feroce al procesului de pace dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, seicul militeaza pentru razboiul total cu statul evreu, declarand in numeroase dati ca „Impacarea cu evreii este o crima” si ca „Noi alegem aceasta cale care se va sfarsi prin martiriu si victorie.” In 2003, supravietuieste unui atentat, dar un an mai tarziu, pe 22 martie 2004, este asasinat, in urma unui atac cu rachete Hellfire declansat de un elicopter israelian. 200.000 de palestinieni participa la funerariile sale.

Nu putem trai cu dusmanul!

„Nimeni nu va ajunge in Paradis, daca nu va avea credinta. Nimeni nu poate avea credinta, decat cei care-i iubesc si respecta pe toti ceilalti oameni.” Profetul Mahommed

Dupa moartea liderului palestinian Yasser Arafat, survenita in noiembrie 2004, succesorul acestuia in fruntea Fatah, Mahmud Abbas, candideaza la presedinitia Autoritatii Palestiniene, pe care o si castiga in ianuarie 2005. O luna mai tarziu, reprezentantii Israelului si cei ai Autoritatii Palestiniane se intalnesc la Sharm el-Sheikh si cad de acord asupra continuarii procesului de pace: incepand cu septembrie 2005, Israelul isi retrage toti locuitorii si soldatii din Fasia Gaza si din regiunea West Bank, desi continua sa pastreze controlul asupra spatiului maritim si aerian al acestora. O luna mai tarziu, cele doua state cad de acord asupra redeschiderii granitei Palestinei cu Egiptul, la Rafah – culoar prin care, in regiune, ajung ajutoare umanitare si se pot intreprinde schimburi comerciale. Din nefericire, incompetenta Fatah-ului pacifist de a guverna tara eficient, alaturi de coruptia devastatoare si institutionalizata care a devorat Palestina dupa moartea lui Arafat, fac ca alegerile legislative, libere, din ianuarie 2006, sa fie castigate de Miscarea de Rezistenta Islamica, Harakat al-Muqāwamat al-Islāmiyyah, adica Hamas.

Doctrina politica a Hamas combina nationalismul palestinian cu fundamentalismul islamic. Scopul final al miscarii este distrugerea definitiva a Israelului, stat pe care Hamas nu il recunoaste, si inlocuirea Autoritatii Palestiniene cu un califat islamist organizat dupa toate rigorile talibane. De altfel, unul dintre liderii Hamas, Abd al-Aziz Rantisi, declara dupa victoria din alegeri, in fata jurnalistilor internationali siderati: „Pacea nu este buna. Nu credem ca putem trai cu dusmanul”. Refuzul repetat de a recunoaste oficial statul Israel, instigarea la violenta colectiva si denuntarea tuturor acordurilor precedente dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, au izolat Fasia Gaza de restul lumii, comunitatea internationala refuzand la randu-i sa accepte guvernul Hamas. Din martie 2006, de cand a preluat efectiv puterea, Hamas nu a reusit sa unifice tara in jurul unui program coerent de guvernare, exacerband si tensiunile interne dintre palestinieni. Prim-ministrul si liderul Hamas din Gaza City, Ismail Haniyeh, a intrat in conflict cu Khaled Meshal, liderul suprem al organizatiei, care traieste in exil, in Siria, iar presedintele Abbas nu a avut nici un succes in negocierile cu acestia, prin care urmarea nasterea unei platforme politice acceptabile pentru comunitatea internationala, astfel incat asprele sanctiuni economice instaurate imediat dupa alegeri sa fie ridicate. 

Din a doua jumatate a anului 2006, ciocniri din ce in ce mai violente au inceput sa aiba loc intre membrii Fatah, miscarea politica a defunctului Arafat, cu convingeri mai seculare si care acceptase existenta Israelului, si membrii radicali din Hamas; ciocniri in urma carora si-au pierdut viata zeci de palestinieni.  In ciuda unui acord moderat de Arabia Saudita si semnat, la Mecca, intre presedintele Fatah Mahmud Abbas si prim-ministrul Ismail Haniyeh, prin care se forma un guvern de uniune nationala, violentele au erupt in vara lui 2007. Peste 60 de sustinatori Fatah au fost ucisi si aproximativ 300 raniti, membrii Hamas obligandu-i pe rivalii lor sa fuga din Fasia Gaza si sa se refugieze in West Bank. De asemenea, soldatii Hamas din Izz ad-Din al-Qassam au preluat toate institutiile guvernamentale si militare din Fasia Gaza, moment culminant al razboiului civil si al puciului mesterit de Hamas. Printr-o serie de decrete prezidentiale, Abbas a desfiintat guvernul lui Haniyeh si a investit un nou guvern, in West Bank, condus de independentul Salam Fayyad la Ramallah, in Cisiordania. Hamas nu a recunoscut demiterea propriului guvern si a insistat sa negocieze cu Fatah, insa presedintele Abbas a refuzat orice acord, pana cand Hamas nu preda controlul Fasiei Gaza Autoritatii Palestiniene si nu recunoaste guvernul lui Fayyad. In ciuda eforturilor Egiptului de a media conflictul, cele doua parti nu au ajuns la o intelegere nici pana in prezent, iar rezultatul de facto al intregului conflict este ca, de peste un an jumatate, Palestina este divizata in doua entitati: Gaza, condusa de Hamas, si West Bank, condusa de Abbas si Fayyad. Acesta din urma a initiat o serie de reforme economice care au imbunatatit situatia din West Bank; de asemenea, Abbas a participat la mai multe negocieri cu prim-ministrul israelian, Ehud Olmert, in urma carora Israelul a aratat o oarecare relaxare vizavi de Autoritatea Palestiniana si a eliberat o serie de detinuti politici palestinieni. Scopul celor doi era incheiarea unui acord final de pace pana la sfarsitul lui 2008. Poate tocmai pentru a impedica acest lucru, Hamas a reluat atacul sistematic cu rachete si mortiere asupra Israelului, actiune care a declansat actualul conflict din Fasia Gaza. Paradoxal, dar poate de inteles, in urma atacurilor aeriene si terestre ale Israelului din Fasia Gaza, popularitatea Hamas, care de la inceputul lui 2007 era in cadere libera, a inceput din nou sa creasca printre palestinieni…

Surse: CIA.gov, PressTV, CNN, wikipedia, indybay, Mediafax

Alte articole pe aceeasi tema: Mujahedinii – Luptatorii Profetului