Pe urmele tribului “nedescoperit” din Amazonia
Imaginile captate la mijlocul lui 2008 infatisau 15 oameni, barbati, femei si copii, dintre care, unii erau vopsiti pe trup in nuante de rosu si negru. Pareau agitati, iar barbatii indreptau amenintator arcuri si sageti spre elicopterul ce le survolau satul, alcatuit aparent din sase colibe cu acoperisuri confectionate din paie si frunze de palmier.
Un echipaj format din jurnalisti si cercetatori a survolat asezarea tribala, aflata la granita dintre Brazilia si Peru, timp de 20 de ore, in intervalul 28 aprilie – 2 mai 2008, documentandu-se referitor la oamenii locului. Fotografiile au fost publicate intr-o stire care a facut inconjurul lumii dupa mai putin de o luna, in zilele de 29 si 30 mai. La scurt timp, s-a aflat ca tribul monitorizat aerian se afla in realitate in atentia guvernelor brazilian si peruan inca de acum 20 de ani, fiind doar un grup salbatic necontactat.
Observarea de la distanta a salbaticilor, in ciuda sesizarii lor, nu a fost catalogata de antropologi ca fiind un “prim contact”. Ei consemneaza acest fenomen numai atunci cand un trib izolat este abordat fizic din exterior si se realizeaza o oarecare forma de comunicare cu acesta. In general, primul contact este stabilit de antropologii care vor sa studieze etnia si cultura unei populatii, dar sunt imprejurari cand misionarii sau chiar exploatatorii de paduri si resurse naturale ajung la triburi primii. Niciuna dintre aceste variante nu s-a consumat in raport cu grupul recent mediatizat.
Conform organizatiei Survival International, care sustine protejarea oamenilor din triburi si promoveaza constientizarea existentei lor, aproximativ 100 de grupuri necontactate de acest fel exista raspandite peste tot in lume. Aproape 50 la suta din ele traiesc pe teritoriile Braziliei si ale Peru-ului. Acest lucru se intampla, cred antropologii, pentru ca padurea tropicala deasa ofera un adapost suficient de protector si de discret acestor oameni, care isi pretuiesc mult existenta salbatica. Totusi, despaduririle in forta ameninta sa expuna grupurile indelung izolate.
Momentan, nu sunt multe lucruri de dezbatut cu privire la indivizii amazonieni. Antropologii suspecteaza ca ei ar putea fi inruditi cu triburi ca Amahuaca, Aruak sau Tano si interpreteaza pictarea trupurilor lor ca pe un semn al agresiunii impotriva obiectelor zburatoare ce le-au invadat intimitatea.
Eliberarea in presa de catre guvernul brazilian a imaginilor ce infatiseaza tribul tropical poate parea la prima vedere sa le aduca un mare prejudiciu localnicilor padurilor. Jose Carlos dos Reis Meirelles, expert tribal la Fundatia Indiana Nationala a Braziliei, face insa lumina asupra faptului si declara scopul real al unei asemenea initiative. El sustine ca motivul prezentarii fotografiilor a fost acela de a arata scepticilor ca exista intr-adevar triburi necontactate care se dezvolta si traiesc separate de civilizatia umana si ca diversele activitati moderne, precum agricultura, defrisarile si extraxtiile petroliere reprezinta o amenintare la adresa lor..
In timp ce padurea amazoniana se traduce astazi printr-o mare afacere, in termenii valorificarii lemnului si a zacamintelor de petrol (se crede ca aproximativ 75% din solul padurii tropicale peruane adaposteste astfel de resurse), ea este de asemenea si unul dintre ultimele locuri sacre ale oamenilor care doresc sa ramana izolati si adapostiti de restul lumii.
Organizatia Survival International explica faptul ca aceste triburi raman voluntar necontactate. Membrii triburilor sunt constienti de existenta omului modern, iar impresia pe care cei mai multi dintre ei o au despre cei din afara nu este cea mai favorabila. Exploatatorii padurilor isi extind teritoriile si caminele, fortandu-i sa se retraga tot mai adanc in padure si chiar intrusii cu ganduri de pace le provoaca pagube nemasurate, fara a-si da seama. Misionarii, spre exemplu, sunt o amenintare pentru triburi, din punct de vedere al virusurilor transmise, boli comune ca varicela, gripa sau banala raceala fiind capabile sa omoare un astfel de localnic al padurilor. Miriam Ross, un reprezentant al Survival International sustine ca orice prim contact cu un trib salbatic se soldeaza de cele mai multe ori cu decesul a jumatate din membrii grupului in numai cateva luni.
In timp ce guvernul brazilian si cel peruan depun numeroase eforturi pentru a pastra neatinse teritoriile de bastina ale triburilor ce le populeaza tarile, multi intrusi patrund ilegal in luxuriantele paduri tropicale si declanseaza nestingheriti mici apocalipse. O mare problema in stavilirea acestor dezastre naturale o reprezinta posibilitatea exploatarii abundentei rezerve de petrol din Peru. In timp ce aceasta tara s-a straduit sa-i tina pe prospectorii de petrol departe de pamanturile unde triburi izolate isi duc existenta, compania franceza Perenco planuieste sa sondeze dupa petrol in nordul Peru-ului, acolo unde se stie ca traiesc doua triburi necontactate. Cel mai grav insa este ca aceasta companie va actiona in mod legal, deoarece a obtinut acces in regiunea nordica a tarii atunci cand a cumparat actiunile detinute de SUA ale companiei petroliere Barrett Resources, la inceputul lui 2008. Eforturile sustinute ale diverselor organizatii ecologiste de a proteja nu numai triburile, dar chiar fauna si flora autohtone sunt serios amenintate de viziunea presedintelui Alan Garcia ca Peru sa devina un producator gigant de petrol pana in 2011.
In marea schema istorica, acestea nu este un conflict nou. Conservarea s-a interpus adeseori in calea progresului si viceversa. Conflictul are, pur si simplu, o noua fata. Dovada fotografica a existentei unui astfel de trib ne forteaza pe toti sa acceptam ca fiecare doborare a unui copac face ca acesti oameni sa fie impinsi cu un pas mai departe in padurea aflata in declin. Si daca intr-adevar mai exista alte 99 de triburi necontactate in lume, dintre care, jumatate in padurile tropicale, am putea descoperi multe alte imagini surprinzatoare pe viitor.