Superstitiile – credintele care nu nasc razboaie

Stiinta le respinge, iar Biserica le considera blasfemii, dar superstitiile si-au facut mereu loc in viata noastra, influentandu-ne comportamentul. Cu origini precrestine, sau create de fiecare individ in parte, sunt studiate de etnologi si antropologi, care le descifreaza intelesurile si explica nevoia oamenilor de a crede in astfel de semne. Avand la baza obiceiuri pagane, superstitiile provin, indeobste, din mediile rurale, nedezvoltate, unde oamenii sunt mai putin educati si mai apropiati de traditiile ancestrale.

Drumul prin istorie

• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…
• Scriitoarea Ana Blandiana, invitată la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, a povestit despre „cea mai grea”…

Desi, astazi, superstitiile nu presupun mai mult decat o optiune individuala si sunt privite cu scepticism, cu secole in urma, in plin Ev Mediu, existenta cotidiana, spun marturiile istorice si literare, se desfasura intre semne si minuni.. Superstitiile construiau legile si incingeau rugurile, iar lupta Bisericii impotriva vrajitoriei, a ocultismului si a “Necuratului”, nastea adevarate atrocitati impotriva celor declarati “eretici”.

Pentru medievali, termenul de “superstitie” desemna credintele din afara Crestinismului, sau opuse acestuia. In conformitate cu etimologia latina a cuvantului, multi adepti religiosi au privit adesea alte religii doar ca pe niste superstitii. In Anglia, spre exemplu, primele referiri ale cuvantului vizau unele practici catolice, precum tamaierea si mataniile, pe care protestantii le considerau nefondate sau primitive, in lumina cunoasterii “moderne”. Ateii si agnosticii au tratat inca de la inceput, ca superstitii, toate confesiunile religioase. Ei au etichetat frecvent in acesti termini credinta in aspecte precum intamplarile miraculoase, interventia divina, viata de dupa moarte, aparitiile supranaturale, previziunile, sau eficienta rugaciunilor.

Unele superstitii, pastrate pana astazi, si-au depasit conditia si au “reusit” sa devina practici comune. Sunt cele cateva cazuri care le-au intrat oamenilor in obicei, mai degraba sub forma unor automatisme, decat a unor manifestari constiente. Ele isi au radacinile in episoade istorice, cu precadere in perioadele nefaste ale plagilor. Se spune ca, in timpul unei molime care a lovit Batranul Continent, Sfantul Grigore I cel Mare, papa al Romei in perioada secolelor VI-VII, a ordonat ca oamenii sa se “gratuleze” cu expresia “Noroc, sanatate!”, atunci cand unul dintre ei stranuta, din convingerea ca aceasta practica va preveni raspandirea bolii. Urme vizibile astazi ale superstitiilor din trecut se gasesc si in Orient. In Iran, termenul “Maah-gereftegi” inseamna atat “eclipsa”, cat si “semn din nastere”, deoarece, conform unei superstitii stravechi, daca o femeie gravida s-ar fi expus unei eclipse, copilul i s-ar fi nascut cu malformatii.

Putina lumina

Vineri, 13, pisica neagra, trecutul pe sub scara, intorsul din drum, martea celor trei ceasuri rele, asezarea in coltul mesei, amuletele norocoase, cosarii, potcoavele, trifoiul cu patru foi, toate superstitiile au la baza credinta ca exista spirite rele si spirite bune, care ne dau semne ale prezentei lor si care se cer respectate. O descoperire interesata insa, in incercarea de a le descifra, este ca superstitiile sunt, in esenta, un fel de marturii subtile ale unor obiceiuri sau credinte apuse, din epoci trecute.

•    “Poarta ghinion sa treci pe sub o scara” – aceasta convingere vine din credinta crestina ca o scara sprijinita formeaza un triunghi cu peretele si pamantul, care simbolizeaza “Sfanta Treime”. Patrunderea prin acest triunghi este considerata o violare a Trinitatii, atragand dupa sine, ghinioane.
•    “Fereste-te de vineri, 13” – intr-o zi de vineri Adam si Eva au fost alungati din Rai, a inceput Potopul lui Noe, Iisus Hristos a fost crucificat, iar Dumnezeu a amestecat limbile in Turnul lui Babel. Unii istorici propun ca origine a acestei superstitii momentul istoric “Vinerea Neagra”, cand, vineri 13 octombrie 1307, sute de Cavaleri Templieri au fost arestati, torturati si omorati ca eretici.
•    “Nu varsa sarea!” – se crede ca Iuda ar fi varsat sarea la Cina cea de Taina. Sarea era o marfa pretioasa in Evul Mediu, care se folosea si in scopuri medicale. Daca era varsata, trebuia imediat aruncata peste umar, pentru orbirea spiritelor rele.
•    “Pisicile negre sunt satanice” – in Egiptul Antic, zeita Bast era reprezentata de o pisica neagra, iar pentru ca preotii crestini doreau sa stearga orice urma a altor religii, si-au convins adeptii sa urasca pisicile negre, care, ziceau ei, ar fi reprezentat demoni. Din acelasi motiv, femeile care ingrijeau pisici negre, erau considerate vrajitoare.
•    “Daca spargi o oglinda, vei avea 7 ani de ghinion” – atunci cand a inceput producerea oglinzilor, ele erau atat de scumpe, incat cel care spargea una, trebuia sa slujeasca timp de 7 ani, ca servitor, proprietarului oglinzii; cei care isi permiteu sa achite pretul erau foarte putini.
•    “Daca bati in lemn, alungi raul” – grecii credeau, inca din Antichitate, ca arborii sunt insufletiti, astfel ca, daca ciocanea in tulpina unuia, spiritele bune care locuiau inauntru, veneau in ajutorul celui aflat la ananghie. Exista insa si ideea ca, batand in lemn, raul este preluat de acesta, copacul fiind mai trainic decat omul.
•    “Potcoavele sunt semne ale norocului” – tot grecii au fost cei care au realizat ca potcovirea cailor cu potcoave de fier, imbunatatea performantele armasarilor, astfel ca, se crede, inca de pe atunci, potcoava a devenit un simbol al norocului.
•    “Aduce noroc sa te intalnesti cu un cosar” – chiar daca acum nu il mai amintim decat sub forma martisoarelor, figura acestui om era asociata binelui, deoarece, daca, inainte, cosurile nu erau bine curatate, se iscau incendii sau asfixieri.
•    “Trifoiul cu patru foi este norocos” – aceasta credinta s-a nascut tocmai din pricina faptului ca, asa cum o spune si numele sau, trifoiul ar trebui sa aiba trei foi, iar intalnirea unuia cu patru, datorita raritatii lui, ar atrage dupa sine si norocul.
•    “Daca o musca iti cade in supa, scoate-o si mai da-i o data drumul inauntru” – superstitia este de origine musulmana; potrivit profetului Mohamed, musca poarta pe una din aripioare leacul bolii care se afla pe cealalta.
•    “Tine-ti respiratia cand treci pe langa un cimitir” – aceasta superstitie are la baza convingerea pagana ca, in preajma cimitirelor, sufletele oamenilor pot fi furate de spiritele rele, prin caile respiratorii.

Exemplele pot continua, pentru ca, in functie de regiune si de nivelul cultural, superstitiile sunt relationate cu cele mai diverse lucruri, de la cimitire, demoni, spirite si stramosi decedati, pana la fenomene naturale, jocuri de noroc, animale, plante si sarbatori. Mataniile, talismanele, obiceiurile “aducatoare de noroc”, abordarea unei vestimentatii considerate norocoase, sau arborarea culorii rosii, sunt tot atatea superstitii.

Psihologic vorbind…

Problematica superstitiilor i-a preocupat pe specialisti inca din faza de evolutie a psihologiei ca stiinta atestata. Desi nu exista definitii stricto sensu ale superstitiei, fiecare cercetator incearca sa fie cat mai riguros in tratarea subiectului. Emily Pronin, publicista si profesoara de psihologie la Princeton crede ca oamenii sunt superstitiosi pentru ca sunt expusi tot timplul gandurilor, dar si situatiilor din afara. Ca atare, straduindu-se sa le “impace”, incearca sa prevada ce se afla in afara persoanei lor, folosind resurse interne. Nevoia de control este propusa ca explicatie si de Daniel M. Wegner, profesor de psihologie la Harvard: “sentimentul ca gandurile tale pot, intr-un fel,  sa controleze evenimentele, este, de fapt, o nevoie de siguranta”.
 
Un factor important il reprezinta mediul de dezvoltare si cultura. Se pare ca exista corelatii superstitie-nivel de educatie. Cu cat sunt mai educati , oamenii sunt mai putin superstitiosi. Daca pana la o varsta, gandirea magica este normala, dupa aceea, ea trebuie corectata si majoritatea copiilor ar trebui sa  poata face diferenta intre real si imaginar.In 1948 s-a facut si un experiement, cand psihologul comportamental B.F. Skinner a publicat un articol in Jurnalul Psihologiei Experimentale, in care descrie cum porumbeii sai au afisat ceva ce parea sa fie un comportament superstitios. Conform insemnarilor psihologului, un porumbel se legana in colivie, altul isi rotea capul intr-o miscare de pendul, iar ceilalti pareau sa aiba manifestari repetitive similare. Supunandu-i mai multor teste, Skinner a conchis ca acest comportament era efectuat ritualic, de pasari, in incercarea de a primi mancare. Desi aceasta era eliberata de un dispozitiv automat la intervale de timp presetate, indiferent de actiunea lor, porumbeii pareau sa creada ca isi influenteaza ritmul de hranire prin adoptarea gesticulatiilor respective. Cercetatorul a extins constatarea ca o concluzie privitoare la natura comportamentului superstitios la oameni, incercand  sa sugereze ca tendinta este una instinctuala si cu radacini foarte adanc intiparite in subconstientul nostru.

Explicabile sau nu, superstitiile ne influenteaza, dar, urmarind criteriul evolutiei lor, putem deduce cateva dintre efectele pe care le aduc asupra comportamentului uman. Ce ramane de facut? Echilibru in toate, mai ales in mintea noastra, locul cel mai luminos, dar si cel mai tenebros, in care putem ajunge.