Asii tancurilor

Otto Carius

O alta legenda a tanchistilor din cel de al doilea Razboi Mondial este tot un german, locotenentul Otto Carius. Cu cele peste 150 de tancuri distruse, Otto este considerat cel de al doilea mare comandant de tancuri din istorie, fiind depasit doar de Kurt Knispel.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Povestea sa este una cel putin neobisnuita, atata vreme cat lui Carius ii fusese respins de doua ori accederea in randul armatei, dupa ce picase de fiecare data examenul medical. Pur si simplu, germanul era prea slab pentru a putea fi considerat apt pentru serviciul militar. Razboiul ii ofera, insa, sansa de a se afirma. Inrolat ca infanterist, Otto Carius trimite superiorilor mai multe cereri prin care solicita sa fie repartizat la o divizie de tancuri, cerere acceptata intr-un final de comandantii sai. Si nimeni nu avea sa regrete, decat poate inamicii sai, pentru ca germanul isi demonstra din plin abilitatile de razboinic inca din 1941, odata cu lansarea Operatiunii Barbarossa.

Peste 150 de tancuri rusesti si aliate aveau sa cada in fata Tiger-ului condus de Otto Carius, in batalii care s-au intins din Estonia, pana la Leningrad, Kursk si apoi pe frontul de vest, in Franta si, intr-un final, in Germania.

Carius este, de altfel, unul dintre putinii germani din elita tanchistilor din cel de al doilea Razboi Mondial, care au supravietuit razboiului. Fostul razboinic isi deschidea, imediat dupa razboi, o farmacie in orasul Herschweiler-Pettersheim, care avea sa se numeasca Tiger. El avea, de altfel, sa scrie si o carte de succes, intitulata „Tigrii in noroi”. Otto Carius, azi in varsta de 86 de ani, inca mai conduce mica afacere din sudul Germaniei.

Dmitri Fiodorovich Lavrinenko

Incapabila sa arunce in lupta o tehnologie superioara celei germane, Uniunea Sovietica isi suplinea lipsurile prin mobilizarea unui numar imens de soldati si prin construirea in serie a tancurilor T-34, spaima oricarui infanterist german. Cu toate acestea, pe frontul de est, dincolo de exemplele germane date de tanchisti ca Otto Carius, Kurt Knispel sau Michael Wittmann, armata rusa isi desemna proprii eroi din randul conducatorilor de tancuri.

Poate cel mai cunoscut si mai apreciat dintre toti tanchistii rusi a fost Dmitri Fiodorovich Lavrinenko. Acesta s-a nascut in octombrie 1914, intr-o modesta familie de tarani din regiunea Krasnodar. Desi aptitudinile sale il recomandau pentru meseria de profesor, cea pe care o exercita intr-un marunt sat rusesc, razboiul avea sa ii ofere un destin la care nimeni nu se astepta.

Desi botezul razboiului il primeste in Basarabia, faptele sale de arme vor fi recunoscute in Uniunea Sovietica abia dupa declansarea atacului Germaniei naziste. Tactica adoptata de Lavrinenko, chiar daca era una atipica, s-a dovedit extrem de agresiva si de eficienta. Ignorand orice pericol, tanchistul rus se arunca in lupta cat mai aproape de blindatele inamice, derutand conducatorii tancurilor germane, neobisnuiti cu astfel de manevre tactice. De altfel, agresivitatea avea sa fie punctul forte al rusului care va ramane neinvins pana la sfarsitul razboiului.

Poate cea mai cunoscuta victorie a lui Lavrinenko a venit in apropierea Moscovei, atunci cand se parea ca nimic nu mai poate opri armata nazista din a ocupa capitala Uniunii Sovietice. Intr-un atac salbatic, Dmitri Fiodorovich Lavrinenko distrugea singur opt tancuri germane cu tot atatea proiectile trase. In luptele de o ferocitate rar intalnita, aproape toti soldatii rusi, aflati sub comanda generalului Ivan Panfilov, cadeau la datorie. Cu toate acestea, germanii nu reusisera sa treaca de rezistenta tanchistilor rusi. Era prima mare infrangere a lui Hitler.

De-a lungul razboiului, Lavrinenko a distrus 52 de tancuri germane, o performanta remarcabila pentru acele vremuri. In 1990, tanchistul rus era decorat post-mortem cu Medalia de Erou al Uniunii Sovietice, distinctie pe care nu o primise, din motive necunoscute, in timpul razboiului.

Dmitri Malahovich Tsirubin

Prin exemplul pe care l-a dat in nenumarate randuri soldatilor aflati in subordinea sa, Dmitri Tsirubin a fost considerat de catre contemporanii sai, drept cel mai bun comandant de tancuri din toata istoria Uniunii Sovietice.

Tsirubin se nastea in mai 1916, in satul Titovka, pe actualul teritoriu al Bielorusiei. Dupa terminarea celor 8 clase primare, acesta se angajeaza ca bibliotecar intr-un mic oras din apropiere. Cariera militara era insa mult prea tentanta pentru tanarul rus, cel care se inrola in 1937 si lupta, ulterior, in Razboiul de Iarna impotriva Finlandei.

La declansarea celui de al doilea Razboi Mondial, Tsirubin era deja ofiter, desi primele confruntari cu tancurile germane nu le va avea decat in 1944. Luptele in care isi va dovedi pe deplin curajul porneau, la acea vreme, din Bielorusia, tara sa natala, si nu se incheiau decat odata cu ocuparea Berlinului. Numarul de tancuri distruse de Dmitri Tsirubin este necunoscut, desi se estimeaza ca acesta ar fi reusit sa scoata din lupta peste 50 de blindate si un numar aproape egal de baterii antitanc. Nu odata s-a intamplat ca din cauza defectiunilor care apareau la tancurile T-34, Tsirubin sa isi paraseasca pozitia de conducator de tanc si sa lupte alaturi de infanteristi pe campul de lupta. In fapt, numarul inamicilor ucisi de acesta este estimat la peste 500.

Dupa razboi, Dmitri Malahovich Tsirubin isi continua cariera militara pana in 1956, an in care era trecut in rezerva cu gradul de locotenent-colonel.