Lunetistii – Razboinicii din umbra

Istoria razboinicilor ascunsi, antrenati sa ucida de la distanta, incepe, practic, odata cu aparitia armelor de foc. In fapt, chiar si inaintea acestora, arcasi si arbaletieri de elita, erau pregatiti special pentru a elimina comandantii armatelor inamice, aducand panica asupra soldatilor si, mai ales, a superiorilor militari, primii vizati in astfel de infruntari. Inca de la aparitia temutilor ninja sau shinobi din secolele XV-XVI, al caror scop era scoaterea din lupta a liderilor inamici, si pana la elaboratele arme de lupta din zilele noastre, impactul psihologic si numarul mare de victime aduse de asemenea razboinici pe campul de lupta s-au dovedit, nu odata, hotaratoare in soarta razboaielor. Departe de a aduce un elogiu razboiului si crimelor care il insotesc inevitabil, Descopera va invita sa aflati cine au fost cei mai renumiti si mai temuti lunetisti din istorie si care a fost modul in care acestia reuseau, mai mult decat o intreaga armata, sa schimbe cursul istoriei.

Simo Hayha – Moartea alba finlandeza

• Larry Clark, figură venerată în explorarea subculturilor tinerilor
• Atletul care a spart bariera de gen: Zdeněk Koubek

Razboiul care a izbucnit in 1939 intre Uniunea Sovietica si Finlanda, numit si Razboiul de Iarna, s-a vrut, cel putin in planurile generalilor rusi, o expeditie de scurta durata prin care trupele sovietice sa creeze o bariera nordica in cale armatei naziste si, de ce nu, sa readuca mica tara scandinava sub obladuirea liderilor de la Moscova. Astfel, Stalin mobiliza o armata imensa, de aproape 1 milion de oameni, insotiti de aproape 7000 de tancuri si circa 4000 de avioane de lupta, impotriva minusculei, prin comparatie, armate finlandeze care nu numara mai mult de 250.000 de soldati, 30 de tancuri si 130 de avioane.

Planurile de pe hartie ale strategilor moscoviti aveau sa fie contrazise, insa, cat de curand, de realitatea de pe campul de lupta. Intr-o rezistenta eroica, care a durat din noiembrie 1939 pana in luna martie 1940, armata finlandeza producea pierderi imense adversarilor siguri de o victorie rapida. Aproape un sfert din efectivele rusilor piereau in peisajul alb al zapezilor Finlandei, tragand un semnal de alarma asupra Marelui Razboi care deja batea la portile Europei. Era momentul in care isi facea aparitia pe scena istoriei un barbat ale carui fapte de arme nimeni nu le putuse anticipa si care, prin actiunile sale, modifica radical, tacticile de lupta ale vremii – finlandezul Simo Hayha.

Simo se nascuse in 1905, in mica localitate Rautjarvi, la granita cu Rusia, intr-o modesta familie de fermieri. Obisnuit de mic sa mearga la vanatoare, la temperaturi care ajungeau deseori la -40 de grade Celsius, finlandezul dovedise capacitati uimitoare in manuirea armelor, lucru remarcat si de catre superiorii sai odata cu efectuarea stagiului militar in 1925. Razboiul de Iarna il gaseste pe micutul finlandez (Simo Hayha nu masura decat 1,60 de metri) in postura de lunetist desi, lunetist este impropriu spus, atata vreme cat Simo refuzase clasica luneta a carabinei, alegand sa isi ocheasca victimele prin catarea de fier a armei, asa cum facea pe vremea cand era un simplu vanator. Mai mult, Hayha se dovedise un tintas atipic, sfidand lucrurile pe care le invatase in armata si preferand sa traga din adaposturile improvizate in timp ce statea asezat ca pe un scaun.

Statura sa mica si faptul ca nu era nevoit sa isi ridice capul pentru a privi prin luneta, au facut din Simo Hayha un adversar aproape invizibil pentru invadatorii rusi. In cele 100 de zile in care si-a servit tara, finlandezul a inregistrat nu mai putin de 542 de victime, cu o medie de peste 5 tinte doborate pe zi, ceea ce i-a determinat pe multi istorici sa il considere cel mai eficient lunetist din istorie. Mai mult, folosind modelul finlandez al pustii rusesti Mosin-Nagant, Simo elimina intr-o singura zi 25 de inamici, aproape 5 pe ora, in scurtele zile finlandeze.

Hayha era deja o legenda atunci cand comandantii rusi hotarasera sa il elimine si sa redea soldatilor increderea in propriile forte. Cu toate acestea, modul atipic de a lupta al finlandezului i-a permis acestuia sa se descotoroseasca de aproape toti contra-lunetistii sovietici, ceea ce ii aduce porecla de Belaya Smert – Moartea alba.

In martie 1940, Simo Hayha era, insa, atins de un glont exploziv intr-o lupta de aproape, glont care, asa cum au declarat camarazii sai, ii retezase jumatate din craniu. Eroul finlandez supravietuia totusi si, dupa mai multi ani de refacere, se intorcea la vechea sa ocupatie, aceea de vanator. Simo avea sa se stinga din viata la aproape 98 de ani, in 2002, intr-un micut sat finlandez fara a-si mai vedea localitatea natala, devenita parte a Rusiei pana in zilele noastre.

Vasily Grigoryevich Zaytsev

Poate cel mai mediatizat lunetist al tuturor timpurilor a fost nimeni altul decat celebrul soldat rus, Vasily Zaytsev. De la puternica propaganda sovietica din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, la memoriile sale si pana la cartile si productiile hollywoodiene care i-au redat faptele, razboinicul rus a devenit, practic, o legenda nu numai in Rusia, ci in toate colturile lumii.

Astazi este greu de trasat o linie de demarcatie intre fictiunea propagandistica si realitatea actiunilor lui Zaytev. Se spune ca acesta s-ar fi oferit de 5 ori voluntar pentru a lupta impotriva germanilor la Stalingrad, pana sa ii fie acceptata cererea de catre superiori. Mai mult, oficialitatile ruse il prezentau in razboi ca pe un vajnic vanator din taigaua siberiana, lucru total neadevarat, Zaytsev fiind nascut in Rusia, in Yeleninskoye, oras situat in sudul Uniunii Sovietice. Se pare ca in dorinta de a crea imaginea unui erou care sa impulsioneze Armata Rosie, responsabilii cu propaganda au adaugat biografiei acestuia date apartinand unui alt lunetist rus, Mikhail Ilyich Surkov (vanatorul siberian considerat cel mai prolific lunetist din istorie, cu peste 700 de victime). Orice alta informatie legata de acest Surkov nu a fost gasita, insa, in registrele din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, ceea ce i-a facut pe multi sa se intrebe daca si el este doar o nascocire a serviciilor propagandistice ruse.

Zaytsev a existat, insa, in realitate si, datorita abilitatilor sale iesite din comun de a se camufla si de a se ascunde in locuri in care nimeni nu isi putea imagina, reusea sa doboare intre 1942-1943 (anii luptelor de la Stalingrad) 254 de inamici, multi dintre ei fiind ofiteri Wehrmacht sau contra-lunetisti trimisi in cautarea sa. Marele merit al lui Vasily Zaytsev este pregatirea lunetistilor rusi pentru razboiul de pe frontul de est. Porecliti „iepurasii” dupa numele lui Vasily (Zayats inseamna iepure), ucenicii sai doborau peste 3000 de soldati germani, schimband definitiv sortii bataliei de la Stalingrad si ai intregului razboi.

In schimb, celebrul duel dintre Vasily Zaytsev si lunetistul german Heinz Thorvald, cunoscut si ca Erwin Koning, duel puternic mediatizat de rusi in timpul razboiului, pare sa nu fie decat o fictiune. Chiar daca la Muzeul National de Istorie din Moscova, un loc aparte il ocupa luneta ofiterului nazist, cel mai de pret trofeu al lui Zaytsev, registrele germane din anii razboiului nu mentioneaza pe nimeni care sa fi purtat macar unul dintre cele doua nume.

Odata cu incheierea razboiului, Vasily Zaytsev era deja un erou national. Decorat cu Ordinul Lenin, Ordinul Steagul Rosu, Medalia de Erou al Uniunii Sovietice, Ordinul Razboiului Patriotic, Medalia pentru apararea Stalingradului si Medalia pentru victoria in fata Germaniei, lunetistul rus devenea unul dintre cei mai galonati luptatori din toata istoria Uniunii Sovietice.

Vasily Zaytsev se stingea din viata la varsta de 76 de ani, in 1991, fiind inmormantat, asa cum o ceruse, in mausoleul aparatorilor Stalingradului. Epitaful sau nu este nimic altceva decat replica celebra pe care o aruncase propagandistilor germani in 1942: „Nu exista pamant pentru voi dincolo de Volga!”.

Citeste continuarea in pagina a 2a