Razboaiele de sub cearceaf

237 motive bune (sau rele) pentru a face sex

Un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea din Texas si dat publicitatii anul trecut a demonstrat ca, atunci cand vine vorba despre ceea ce-i indeamna pe oameni sa faca sex, lucrurile nu stau tocmai simplu. Exista o infinitate de motivatii care-i imping unul catre celalalt si nu toate sunt usor de inteles.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

De ce fac oamenii sex? Primele raspunsuri par la mintea cocosului: din dragoste, pentru a face copii, pentru ca „au chef“. Nu neaparat in aceasta ordine, dar surprinzator este ca, potrivit studiului (cel mai detaliat de pana in prezent) condus de David Buss si Cindy Meston, profesori de psihologie la Universitatea din Texas, motivele sunt de fapt neasteptat de multe. Dintr-o perspectiva istorica, arata studiul, „ratiunile pentru care persoanele intretin raporturi sexuale au fost dintotdeauna considerate putine si simple, dar sunt in schimb foarte multe si complexe din punct de vedere psihologic“. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, oamenii de stiinta au realizat doua analize. In prima, un esantion de 203 barbati si 241 de femei a pus pe hartie, unul cate unul, toate „motivele bune pentru a…“, in final peste 700! Lista a fost ulterior sintetizata si redusa la 237. In cel de-al doilea studiu (503 barbati si 1.046 de femei), s-a ajuns la un top in toata regula, evidentiindu-se patru categorii de raspunsuri (in functie de tipul de impuls aflat la baza: nevoia fiziologica, dorinta de a urmari un obiectiv, un factor emotional sau nesiguranta) si 13 motivatii principale.

La acest soi de indicator au fost raportate mai apoi toate cele 237 de motivatii, pentru ca oamenii de stiinta sa obtina un tablou cat se poate de clar nu numai asupra motivelor cele mai banale sau cele mai stranii pentru care oamenii se angajeaza in raporturi sexuale, ci si asupra diferentelor la acest capitol dintre barbati si femei. La cele doua sexe, clasicele Topuri 5 se aseamana, cu exceptia catorva „detalii“: pe locul 5 femeile pun dragostea fata de partener, in timp ce, la barbati, acelasi motiv nu se califica decat pe locul 8. O alta diferenta: pe locul 8 al topului feminin se afla „Fac sex pentru ca e distractiv“, raspuns situat in topul masculin pe locul 4. Potrivit lui David Buss si Cindy Meston, barbatii dau dovada de o tendinta clara de a corela sexul unor motivatii cu caracter fizic („avea un corp frumos“, „era supersexy“) sau pur si simplu unor oportunitati („era disponibila“, „bause si am profitat de ocazie“). Cand spun „motive neobisnuite“, cercetatorii se refera la cele mai putin votate din numarul celor 237 cuprinse in top. Avand in vedere procentul acestora in cadrul raspunsurilor, faptul pare o binecuvantare. Dar asta nu inseamna ca ele  trebuie subevaluate, avertizeaza oamenii de stiinta.

Asadar, dincolo de motivatiile mai mult sau mai putin atipice pentru care ajungem in pat cu cineva, ce ne impinge sa facem sex atunci cand nu procreerea este scopul final? Care este „motorul“ dorintei sexuale? Adeseori, spun psihologii, in spatele unei motivatii chiar banale sau deconcertante exista un cumul de ratiuni profunde, pe care persoana in cauza le constientizeaza cu greutate sau, atunci cand se intampla sa o faca, nu prea vorbeste despre ele. Potrivit psihologiei moderne, dorinta sexuala este o componenta individuala ce se naste dintr-o alchimie unica in orice individ, dintr-un amestec de elemente biologice, psihice, educationale si sociale. Pentru sexologi, sexul este inainte de toate un foarte bun „adeziv“, ce tine unite psihicul si fizicul.

Iar daca pulsiunile care ne imping sa facem sex variaza de-a lungul vietii, si mai evidente sunt diferentele dintre barbati si femei. De altfel, unele dintre concluziile la care au ajuns Meston si Buss le confirma: masculii, potrivit cercetatorilor texani, au tendinta de a intra in actiune impinsi de cauze fizice, in timp ce femeile sunt mai sensibile la emotiile pe care le incearca. Lasand la o parte stereotipurile exigentelor sexuale diferite ale femeilor si barbatilor, nivelurile ridicate de testosteron ale celor din urma stau la originea unei mai mari reactivitati, mai ales la stimulii vizuali. De aceea reactia/raspunsul sexual masculin este in general mai rapid decat cel feminin. Dimpotriva, excitatia sexuala feminina – conditionata printre altele si de alternanta hormonala la care e supusa femeia in decursul unui ciclu menstrual – este mai filtrata de factori relationali, de cuplu, femeia fiind in mod cultural obisnuita sa asocieze sexualitatea reproducerii si posibilitatii de a instaura o relatie amoroasa stabila si de durata.

Cele mai insolite motive (dar si mai rare, din fericire)

PENTRU BARBATI
1. mi-a oferit droguri
2. am vrut sa-i dau o boala venerica
3. am vrut sa ma pedepsesc
4. am vrut sa pun capat relatiei pe care o aveam
5. din plictiseala

PENTRU FEMEI
1. am vrut sa-i dau o boala venerica
2. pentru bani
3. pentru o marire de salariu
4. pentru a fi acceptata de grup (initiere)
5. din plictiseala

Creierul, organ sexual

Dorinta poate parea esenta comportamentului sexual uman, dar este doar actul central intr-o lunga piesa de teatru al carei text e scris in buna parte in gene. Mai multe descoperiri facute in ultimii zece ani au ridicat creierul la „rang“ de organ sexual cu acte in regula, scotand in evidenta si o „bizarerie“: cele doua sexe dispun de versiuni profund diferite ale acestuia. Totul gratie activitatii „desantate“ a testosteronului, hormon capabil sa masculinizeze creierul la fel cum face cu trupul. Este o opinie falsa ca diferentele dintre creierul barbatului si cel al femeii sunt mici si insignifiante, afirma cu tarie Larry Cahill, de la Universitatea Irvine din California. Regiuni intinse ale cortexului, unde au loc multe dintre cele mai sofisticate procese ale gandirii, sunt mai dense la femei. Hipocampul, unde se formeaza primele amintiri, ocupa o portiune mult mai mare in creierul feminin. Ba mai mult, tehnicile de imagistica cerebrala au inceput sa arate ca barbatii si femeile isi folosesc creierul in moduri diferite chiar si atunci cand fac acelasi lucru, ca versiunile masculine si feminine ale creierului opereaza dupa scheme diferite, in pofida puternicei influente culturale.

Amorul, ce stres!

Barbati si femei: universuri indepartate, apropiate nu de dragoste, ci de  hormoni. Aceasta este concluzia ultimelor cercetari in materie ale psihiatrului Donatella Marazziti, de la Universitatea din Pisa. Ea a studiat fenomenul indragostirii din punct de vedere biologic, demonstrand ca, in faza de inceput a unei relatii amoroase, nivelul hormonului masculin, testosteronul, scade la barbati si creste la femei. Cu alte cuvinte, se asista la un soi de convergenta hormonala care reduce – cel putin la acest nivel – diferentele dintre cele doua sexe. Intr-un anumit sens, barbatul devine un pic mai femeie, iar femeia un pic mai barbat, explica Marazziti, in opinia careia variatiile nivelului de testosteron par a constitui operatia prin care natura apropie cele doua sexe. Indragostiti si dezechilibrati: 12 femei si tot atatia barbati care au declarat pe propria raspundere ca se simt indragostiti au fost comparati cu 24 de persoane singure sau implicate in relatii stabile, asadar, fara „simptomele“ tipice dragostei.

Notabile s-au dovedit a fi diferentele hormonale dintre cele doua grupuri: atat de evidente, incat Andreas Bartels, de la University College din Londra, a avansat ipoteza ca dezechilibrele hormonale ar putea fi legate in realitate de ritmurile accelerate ale activitatii sexuale la debutul pasiunii. Teoria insa nu o convinge pe Marazziti, intrucat este un fapt dovedit ca, la barbat, intensificarea activitatii sexuale comporta mai degraba o crestere a nivelului de testosteron, decat o diminuare. Amorul, ce stres! Alaturi de rezultatele privitoare la nivelurile de testosteron, interesante sunt si cele ce se refera la hormonul stresului, cortizolul, al carui nivel este foarte ridicat la indragostiti. Studiile asupra componentei biochimice a indragostirii i-au adus deja psihiatrei din Pisa premiul alternativ lgNobel pentru chimie in 2000.O recunoastere ironica acordata in fiecare an celor mai improbabile studii in diferite domenii ale stiintei. Lui Marazziti premiul i-a fost atribuit pentru descoperirea faptului ca a te indragosti este identic, din punct de vedere biochimic, cu declansarea unei tulburari compulsiv-obsesive.

Oameni si soareci

Femela de soarece nu da dovada de prea multa fantezie la „asternut“. Atunci cand se imperecheaza, este prea putin „cooperanta“ si lasa masculul sa faca toata treaba. In schimb, daca din intamplare este privata de organul lui Jacobson (sau vomeronazal), chiar si cea mai docila dintre soricioaice devine o fanatica a sexului extrem, in sensul ca sare la propriu pe alte exemplare, masculi sau femele, ce se nimereste.
Un experiment realizat la Universitatea Harvard (SUA) a tinut sub observatie un grup de soareci-femele carora le fusese inhibata productia unei proteine – TRPC2 – prezenta in membrana celulelor organului vomeronazal. Aceasta structura nu este altceva decat un ansamblu de celule olfactive in masura sa perceapa feromonii, substantele chimice destinate sa activeze atractia sexuala. Lasate o luna intr-un ambient controlat, femelele cu organul lui Jacobson compromis si-au facut de cap, punand in act strategii si comportamente tipice masculilor din specia lor. La fel ca masculii, ba chiar mai rau: pe langa ca au sarit de-a dreptul pe ceilalti soareci mimand miscari pelviene, s-au dovedit si deosebit de agresive. In plus, cele care au nascut pui i-au neglijat si nu i-au aparat de agresiunile celorlati. Studiul a evidentiat un fapt necunoscut: nu exista, cel putin in cazul soarecilor, un creier masculin si unul feminin, cum se credea. „La soareci exista un singur tip de creier, in interiorul caruia un intrerupator biochimic stabileste comportamentul cel mai adecvat fata de sexul biologic“, afirma Catherine Dulac, autoarea studiului de la Harvard. La om, organul vomeronazal este inactiv, asa ca problema este mai complexa. Totusi, studiul da de gandit asupra posibilitatii ca si la animale, si la oameni acest comportament sexual sa nu fie corelat atat fiziologiei creierului, cat influentelor biochimice.

Oxitocina, bat-o vina!

Ronald Glaser, director al Institutului de Medicina Comportamentala din cadrul Universitatii din Ohio, a analizat compozitia chimica a excitatiei amoroase: pe parcursul acestei faze, corpul uman incepe sa produca o anumita cantitate de oxitocina, substanta cu reputatia de „hormon al dragostei“, pentru capacitatea ei de a crea legaturi emotionale stranse intre indivizi. In timpul unui orgasm, oxitocina, al carei rol mai cunoscut este acela de a controla contractiile uterului femeii pe parcursul nasterii, ar fi prezenta in sange intr-o cantitate de cinci ori mai mare fata de cea normala. Si tocmai in acest moment si-ar descatusa toate efectele benefice: de reglare a temperaturii corporale, a batailor inimii si a presiunii sanguine, de facilitare a coagularii sangelui si de intarire a sistemului imunitar.