Cu MASINA TIMPULUI, pe sine

La Iasi, sosirea Trenului Regal a coincis cu acordarea, in Gara Nicolina, a Premiilor revistei Convorbiri literare. A fost o asa inghesuiala, incat, pana la urma, lumea n-a prea mai inteles ce se intampla acolo. La Suceava, in schimb, lucrurile s-au mai limpezit, iar vizita si masa la Manastirea Dragomirna au restaurat aerul inalt-initiatic al calatoriei. Apoi am dormit la Vatra Dornei, unde, in dimineata urmatoare, in fata trenului, ne-au intampinat cei mai frumosi copii de pe Pamant, iar in dupa-amiaza aceleiasi zile, in gara din Alba Iulia, am fost inconjurati de cea mai numeroasa multime pe care o poate gazdui un peron. La Sibiu si Medias, autorii acestui material n-au mai ajuns, pentru ca paginile pe care le aveti acum in fata ii asteptau sa le umple cu grabire, insa cei care si-au continuat calatoria pana la capat au avut grija sa le ofere informatiile de care aveau nevoie.

A spus cineva ca drumul scriitorilor cu Trenul Regal s-a incheiat? Sunt semne ca abia a inceput.