Ingerii mortii din Nagyrev

Totul incepea in prima parte a secolului trecut, mai precis in 1914, odata cu intrarea Ungariei, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, in Primul Razboi Mondial. Cei mai multi dintre barbati fusesera chemati la arme iar in mica asezare maghiara ramasese o comunitate formata, in cea mai mare parte, din femei, copii si batrani. Era momentul in care incepea sa iasa in evidenta un personaj obscur, Julia Fazekas, o femeie misterioasa, al carei sot disparuse in conditii neelucidate, si care avea cunostinte rudimentare de medicina.

Julia isi gasise adapost in Nagyrev cu trei ani inainte de inceperea razboiului, in 1911, timp in care isi castigase o reputatie trista printre locuitorii satelor din imprejurimi, de femeie care facilita pierderea sarcinilor nedorite. De altfel, aceasta avea sa fie arestata de peste 10 ori tocmai pentru aceste practici interzise de legea ungara din acele timpuri. Cu toate acestea, judecatorii o eliberasera de fiecare data fiind, probabil, mult mai preocupati de realitatile dureroase ale razboiului decat de infractiunile marunte ale satenilor.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Intre timp, autoritatile de la Budapesta gaseau in Nagyrev unul din locurile perfecte in vederea construirii unui lagar pentru prizonierii de razboi, iar cum razboiul mergea in favoarea Austro-Ungariei, numarul detinutilor devenise in scurt timp unul considerabil. De aici si pana la infiriparea primelor povesti de dragoste intre localnicele singure si prizonierii din Nagyrev, nu mai era decat un pas.

Escapadele amoroase devenisera un lucru banal, in ciuda opozitiei batranilor din sat care nu priveau cu ochi buni asemenea activitati, escapade care, in schimb, devenisera extrem de profitabile pentru Julia Fazekas si noua sa complice, Zsuzsanna Olah, femeia vraci a satului Nagyrev. Cele doua ajutau in secret localnicele indragostite sa scape de sarcinile nedorite, in schimbul unor sume de bani apreciabile.

Totul avea sa se schimbe odata cu sfarsitul razboiului si cu intoarcerea barbatilor de pe front. Nedorind sa revina la vechile oranduieli familiale, multe dintre localnice vor da startul uneia dintre cele mai sumbre si mai de neinteles serii criminale din istorie. Sfatuite si indrumate de aceeasi Julia Fazekas, femeile din Nagyrev incep sa isi otraveasca sotii cu arsenic, substanta pe care atat Fazekas, cat si Zsuzsanna Olah o obtineau prin fierberea traditionalelor hartii de prins insecte. Prima victima, Peter Hegedus, unul dintre batranii din sat, fusese ucis inca din 1914, cel mai probabil, din cauza pozitiei sale vehemente fata de moralitatea indoielnica a tinerelor.

Numai intre anii 1918-1920, se estimeaza ca in Nagyrev actionau circa 50 de femei care practicau otravirea, numarul victimelor acestora ajungand la aproape 70 de persoane. Acestea formasera chiar si un club, intitulat sugestiv „Creatorii de Ingeri din Nagyrev”, asta in timp ce satul cu pricina isi castigase tristul renume de „District al Mortii”. Faptul ca tocmai una dintre rudele Zsuzsanei Olei, cea poreclita „Matusa Susie”, completa actele de deces, dusese la neeelucidarea crimelor in serie, pentru o perioada atat de lunga de timp. Frenezia crimelor, inexplicabila chiar si pentru psihologii din ziua de astazi, cuprinsese localnicele atat de puternic incat acestea incep sa isi otraveasca chiar si copiii, rudele ba chiar si rivalele din sat care, la randul lor, aveau aceleasi indeletniciri. Pana in 1929, an in care totul avea sa ia sfarsit, nu mai putin de 300 de persoane devenisera victime ale sinistrului club.

Trecusera deja 15 ani de cand „Ingerii mortii din Nagyrev” reuseau sa insele vigilenta autoritatilor. Poate ca tocmai siguranta data de acest aspect ucigaselor, avea sa duca, intr-un final, la prinderea lor. Era anul 1929, atunci cand asistenta medicala Laszlo Szabo, una dintre localnicele ucigase, este surprinsa de catre doi vizitatori in timp ce turna otrava in paharul unui pacient. Retinuta imediat de catre autoritati, aceasta o va numi pe Julia Fazekas drept furnizoare a otravii si creatoarea planului de omucidere.

Fara alte dovezi, politia districtuala ii intinde o cursa batranei, cursa in care aceasta avea sa pice dupa numai cateva zile. Avertizata probabil de Szabo, sau de o alta complice, Fazekas se va sinucide, insa, cu propria otrava, in speranta ca va acoperi urmele celorlalte ucigase. Era, insa, prea tarziu. Autoritatile efectueaza in aceeasi zi nu mai putin de 38 de arestari, carora le vor urma multe altele in zilele urmatoare.

Spre suprinderea politistilor, femeile nu numai ca au recunoscut crimele de care se faceau vinovate, ba mai mult, nu au aratat nici o urma de regret fata de cele intamplate. Astfel, Maria Varga, una dintre ucigasele din Nagyrev, care isi otravise nu mai putin de 7 membri ai familiei, declara senina ca moartea sotului ei a reprezentat cel mai frumos cadou de Craciun pe care il primise vreodata. Aceeasi seninatate avea sa socheze autoritatile si in cazul marturiei unei alte criminale, Marie Kardos, cea care isi otravise pe rand sotul, amantul si fiul in varsta de numai 23 de ani.

In urma procesului, 8 localnice au fost condamnate la moarte prin spanzurare, printre acestea numarandu-se si Zsuzsana Olah si sora acesteia, 7 au primit pedeapsa cu inchisoare pe viata, in timp ce restul ucigaselor au primit pedepse cu inchisoare pe perioade determinate.

Chiar daca intamplarile din Nagyrev au socat o lume intreaga, devenind unul dintre cele mai negre capitole din istoria Ungariei, nicio explicatie plauzibila nu a putut face lumina asupra comportamentului localnicelor din acea perioada. Conform specialistilor, se pare ca a fost vorba de o psihoza in masa, femeile fiind afectate de o stare ciudata de nebunie timp de 15 ani. Cazul ucigaselor din Nagyrev este unic, neexistand nici un alt caz similar in analele istoriei mai mult sau mai putin recente.