Cu mainile curate

Facts
Dusul
Se spune ca ar fi fost inventat in 1872, intr-o inchisoare. La acea vreme, medicii erau deja convinsi de binefacerile apei, dar in unele situatii spalatul costa prea scump – ceea ce era o mare problema pentru François-Merry Delabost, medicul-sef al inchisorii din Rouen, care avea grija de 1.000 de prizonieri. El a avut ideea inlocuirii baii cu o „ploaie de apa calda“: cinci minute si 20 de litri de apa pentru a spala un detinut, fata de o jumatate de ora si 200 de litri utilizati pentru o singura baie. Inventia medicului a iesit rapid de la „racoare“, iar baile publice au cedat treptat locul bailor-dusuri. Ulterior, pe masura ce apa curenta a intrat in locuinte, dusul s-a instalat la domiciliu.

Sapunul
Prima marturie despre existenta sapunului dateaza de pe la 2800 i.Hr. si a fost descoperita in urma sapaturilor facute in zona anticului Babilon. Un papirus gasit in 1873 de Georg Moritz Ebers si datand din anul 1550 i.e.n. descrie deja metoda de producere a sapunului folosit de egipteni. Acesta era obtinut prin amestecarea grasimilor animale si a uleiurilor vegetale cu o sare numita trona, care provenea din Valea Nilului. Multe orase isi disputa astazi mandria de a fi fost primele producatoare de sapun din Europa: Marsilia, Savona, Gallipoli, Genova. Totusi, in cazul populatiilor anglofone, sapunul realizat pe baza de ulei de masline sau de alte uleiuri vegetale este numit sapun de Castilia, ceea ce inseamna ca i se atribuie o origine spaniola.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Imbaierea
Doua ore, acesta este timpul pe care romanii il petreceau in fiecare zi in baile publice. |mbaierea, exercitiul curatarii corpului de impuritatile provenite din contactul acestuia cu exteriorul, isi are originile in ritualurile orientale si apoi in botezul crestin. Romanii dadeau o mare importanta „necesitatilor fiziologice“. Au ramas faimoase enormele apeducte construite de ei, ca si sistemul de canalizare (cloaca maxima) dezvoltat in subteranele Romei. Fantanile, piscinele, termele (construite de imparatul Diocletian si avand o capacitate de pana la 3.000 de persoane), latrinele cu apa curenta erau pe atunci la ordinea zilei.
Una dintre cele mai raspandite erori istorice se refera la o presupusa fabrica de sapunuri parfumate descoperita in timpul excavatiilor din orasul Pompei. |n realitate, „fabrica“ respectiva se ocupa cu prelucrarea unor substante minerale fara nici o legatura cu sapunurile moderne. De altfel, anticii romani (ca si cei greci) nu utilizau sapunul, ci se foloseau de uleiuri parfumate si de niste raschete (strigili) pentru a-si indeparta murdaria de pe piele.

Prosopul
Prima referire la fibra de bumbac provine din Rig Veda, o colectie de imnuri religioase din India antica, bumbacul fiind cultivat aici de mai bine de 3.000 de ani. Prosopul, asa cum il cunoastem astazi, este insa o inventie destul de recenta, datand din 1871. Anterior, pentru a se sterge, oamenii utilizau simple bucati de tesatura. De altfel, din secolul al XVI-lea si pana la inceputul secolului al XVIII-lea, frecarea partilor „vizibile“ ale corpului cu carpa a inlocuit spalarea lor cu apa.
Din vina „iluminatilor“ vremii si a Bisericii, Evul Mediu este socotit in general o perioada intunecata, in care conditiile de igiena au decazut, ducand la raspandirea a numeroase boli, printre care unele extrem de grave, precum tifosul si epide¬miile de ciuma din secolul al XIV-lea. Apa, care pentru civili¬za¬tiile anterioare reprezentase un element important de cura¬tenie si igiena, a devenit pe parcursul acestui ev un dusman periculos. Faptul ca apa face lucrurile sa putrezeasca i-a determinat pe invatatii vremii sa creada ca baile/spalarile prelungite, deschizand porii pielii, predispun la boli si infectii. In perioada Renasterii, exista convingerea larg impartasita ca un strat de murdarie reprezinta o buna protectie in fata bolilor. Utilizarea apei nu era justificata nici macar pentru descotorosirea de paraziti: era normal sa ai paduchi si purici, despre care se credea chiar ca sugeau impuritatile din sange si fortificau vederea. In acele timpuri, cu cat erai mai bogat, cu atat iti schimbai hainele mai des.
O haina alba devenita neagra era semn ca absorbise murdaria, asa ca nu mai era cazul sa te speli.

Aparatul de ras
In 1901, King Camp Gilette a schimbat literalmente fata umanitatii, inventand aparatul de ras cu lama. Multa vreme, barbieritul reprezentase un adevarat sport extrem: sapunul era ineficace, iar instrumentele folosite semanau mai degraba cu niste cutite pentru transarea carnii, fiind vechi si prost ascutite.
In secolul al XVII-lea, in Anglia a fost inventat primul aparat de ras demn de acest nume, vestitul brici – o lama lunga si ascutita, la fel de periculoasa ca un pumnal –, care era insa atat de dificil de utilizat, incat le era rezervat doar barbierilor.

Periuta de dinti
Inventata de chinezi in secolul al XV-lea, periuta de dinti din par de porc
a ajuns in Europa doua secole mai tarziu. |si va castiga insa popularitatea
de-abia odata cu al doilea Razboi Mondial, dupa debarcarea militarilor americani pe Batranul Continent. Acestia purtau in ranite un produs nou, „miracu¬loasa periuta de dinti a doctorului West“, cu peri din nylon, usor de produs pe scara larga.

Bidet-ul
Acest soi de „chiuveta pentru pitici de gradina“ s-a nascut in Franta pe la 1710, in timpul domniei lui Ludovic al
XIV-lea, pentru a le permite gentilomilor si madamelor de la Curte sa-si curete „partile rusinoase“ dupa „intalniri galante“ fara a se dezbraca. O veritabila revolutie, dupa ce timp de secole orice contact al corpului cu apa fusese evitat cu obstinatie, fiind perceput ca un pericol mortal.
De-a lungul timpului, igiena a fost studiata din multiple perspective, iar istoricii si antropologii au facut multe nopti albe pentru a afla de ce si cum ajung anumite obiecte si evenimente sa fie clasificate drept murdare si dezgustatoare, iar in caz ca exista vreo legatura intre ele si anumite boli, cum se explica aceasta.
Reconstituirea istoriei timpurii a igienei este dificila, intrucat comportamentele nu se fosilizeaza. Oricum, cel mai vechi stramos al nostru, comun cu viermii cilindrici care au trait in urma cu circa 590 de milioane de ani, este posibil sa fi fost o creatura „igienica“. Asta cel putin daca-i luam ca reper pe viermii nematozi Caenorhabditis elegans de astazi, care dau dovada de un comportament abil de evitare a imbolnavirii: cu cei doar 302 neuroni de care dispun, ei pot detecta prezenta patogenului Bacillus thuringiensis in mediul inconjurator si il pot evita. De altfel, si furnicile sunt „curatele“: se ferchezuiesc singure pentru a scapa de ciuperci patogene si se descotorosesc eficient de confratii morti sau bolnavi. Cel mai probabil, toate vertebratele manifesta astfel de „apucaturi“; pana si liliecii se curata de ectoparaziti, asa cum de altfel o fac si alte mamifere, pestii si pasarile, in marea lor majoritate.

Dispun oare si oamenii de un… instinct al igienei? Dupa o serie de studii realizate in lumea intreaga, cercetatorii britanici au ajuns la concluzia ca dezgustul pe care ni-l provoaca murdaria (comun tuturor oamenilor din toate culturile) este forma pe care o dam impulsului de a ne comporta igienic. In opinia lui Valerie Curtis, directoarea School of Hygiene & Tropical Medicine din Londra, exista o legatura clara intre mizerie, repulsie, igiena si boala, dar aceasta legatura preceda stiinta si cultura, ba il preceda chiar si pe Homo sapiens. Murdaria si dezgustul reprezinta deopotriva instinct si constructie culturala, doua fatete ale istoriei naturale a igienei. Animalele echipate cu tendinte comportamentale care
le-au facut sa evite obiectele si evenimentele asociate riscului de imbolnavire au dobandit un avantaj in ceea ce priveste adaptarea; de aici si succesul – in cadrul procesului de selectie naturala – al genelor care au favorizat comportamentul igienic.
Daca a produce un comportament igienic este o functie naturala a psihicului uman, o predispozitie psihologica pusa la punct de evolutie pentru a ne feri de boli, atunci probabil ca omul preistoric s-a comportat igienic. Cu dificultate ne putem face o idee precisa cu privire la notiunea de igiena in preistorie, dar putem banui ca in acele vremuri conta doar experienta. Cei care supravietuiau faceau fara doar si poate deductiile corecte.

Curat murdar
Paradoxal, insa, de cativa ani incoace, tot mai multi savanti se conving unii pe altii ca obsesia pentru curatenie si igiena a omului modern are un pret – si inca unul destul de piperat. Sa fim oare mai curati decat se cuvine? Cercetatorii spun ca progresiva indepartare a omului de mizerie ar putea fi una dintre cauzele cresterii rapide a cazurilor de astm in Statele Unite, Europa occidentala, Japonia si Australia, ba chiar un factor declansator al altor maladii ale sistemului imunitar.

Teoria oamenilor de stiinta este urmatoarea: pe parcusul evolutiei, sistemul imunitar uman a fost bombardat de mizerie si microbi din chiar primul moment in care nou-nascutul deschidea ochii. Ca atare, omul a invatat sa se adapteze, servindu-se de aceste atacuri sistematice pentru a-si forma si mentine activa sofisticata retea de trasee chimice si celule specializate. Potrivit „ipotezei igienei“ (hygiene hypothesis), tocmai in momentul in care acesti stimuli sunt indepartati – mai ales in perioada copilariei –, lucrurile incep sa mearga prost. Sistemul nostru imunitar nu functioneaza judicios atunci cand este constrans sa lucreze intr-un mediu steril, e de parere Graham Rook, imunolog la University College din Londra si unul dintre cei mai convinsi sustinatori ai ipotezei. Este adevarat, precizeaza el, si vaccinurile menite a ne proteja de microbii asasini, cum sunt cei ai poliomielitei & tetanosului, stimuleaza sistemul imunitar, dar se vede treaba ca furnizeaza tipul gresit de stimulare. Adica? Adica stimuland excesiv o singura ramura a sistemului imunitar, este foarte posibil ca respectivele vaccinuri sa inrautateasca lucrurile, spune Rook.

Ideea ca prea multa curatenie strica a fost imbratisata de imunologi in temeiul misterioasei epidemii de boli asociate unor carente ale sistemului imunitar, epidemie ce loveste tarile occidentale. O parte din responsabilitate trebuie atribuita genelor, pentru ca alergiile sunt ereditare, dar nici o gena nu s-ar putea raspandi atat de repede incat sa justifice cresterea numarului cazurilor de astm. |n urma cu 30 de ani, acesta era considerat o boala rara, pe cand astazi, in state precum Marea Britanie si Australia, afecteaza 20-30% din populatie. S-a crezut o vreme ca boom-ul alergiilor a fost provocat de invazia armatelor de acarieni din praful existent in locuinte; asta pana cand oamenii de stiinta au dovedit ca, in realitate, numarul de microbi s-a diminuat de ceva timp incoace. Poluarea atmosferica a fost un alt presupus vinovat, dar astazi pare a fi absolvita de vina. Ce-i drept, atacurile de astm pot fi declansate de o reactie imunitara improprie la particulele iritante care ajung in plamani, insa asta nu inseamna ca un numar sporit de particule cauzeaza mai mult astm, deoarece afectiunea cu pricina si alte tipuri de alergii sunt mai raspandite in zone unde aerul este relativ curat, decat in cele cu grad ridicat de poluare.

Posibilitatea ca tocmai lipsa de murdarie sa fie cauza raspandirii alergiilor a fost pentru prima oara avansata de cercetatori in anul 1989. David Strachan, epidemiolog la London School of Hygiene and Tropical Medicine, a descoperit ca nou-nascutii care provin din familii numeroase au sanse mai mici sa se imbolnaveasca de astm, de febra fanului sau de eczeme. Potrivit lui Strachan, infectiile transmise de fratii mai mari contribuie intr-un fel la protejarea celor mici de alergii. O erezie, s-a spus atunci. Dar, de doi ani incoace, si alti cercetatori au inceput sa vada partea pozitiva a microbilor. Totusi, in prezent, unii specialisti nu sunt convinsi de legatura dintre infectii si alergii, poate si pentru faptul ca exista probe contradictorii. |n cele din urma, insa, chiar daca probele epidemiologice in favoarea ipotezei igienei sunt discutabile, progresele facute in intelegerea functionarii sistemului imunitar ii confera acestei teorii o anumita aura de respectabilitate.

In ultimii ani, imunologii sustinatori ai ipotezei igienei au descoperit si mecanismul care explica de ce un mediu prea curat poate dauna sistemului imunitar; urmatorul pas este acela de a identifica aspectele daunatoare ale igienei in exces. Probabil ca bolile copilariei sunt vinovate doar partial, spun unii, in timp ce altii se intreaba daca o buna parte din responsabilitate nu ar trebui atribuita unei modificari a microbilor care traiesc in corpul uman. Graham Rook, de care am vorbit deja, si John Stanford, bacteriolog la University College din Londra, cred ca tocmai murdaria – sau mai degraba tipul de bacterii pe care aceasta le contine – este cea care salveaza persoanele „certate“ cu curatenia de astm, de febra fanului si de alte alergii. Bacteriile implicate traiesc in zone cu ape murdare, nu in corpul nostru, asa incat este posibil ca relatia diferita pe care o avem cu mediul inconjurator sa fi contribuit la modificarea contactului nostru cu acestea. |n vreme ce in tarile in curs de dezvoltare un litru de apa poate contine pana la un miliard de microorganisme, in asepticul Occident, numarul acestora este de-acum neglijabil. „Maniacalele norme igienice pe care le urmam la ora actuala constituie un viitor pas intr-o directie opusa celei a procesului de invatare de care sistemul nostru imunitar are absoluta nevoie“, spune Stanford.

Inseamna asta oare ca trebuie sa reincepem a ne tavali prin noroi si a bea apa murdara? Omul de stiinta britanic nu merge atat de departe, pentru ca, recunoaste el, igiena salveaza multe vieti, chiar daca unii dintre noi trebuie sa suporte anumite consecinte; in fond, alergiile si bolile sistemului imunitar nu sunt la fel de periculoase ca holera sau lepra. In ultima vreme, rezultatele unor studii ii fac pe cercetatori sa spere in posibilitatea realizarii unor vaccinuri capabile sa previna astmul si, posibil, si alte maladii alergice, reeducand sistemul imunitar. Dar, daca sustinatorii ipotezei igienei au dreptate, introducerea unei noi serii de vaccinuri nu va fi de ajuns.