Babel 2008

Frangleza, Denglisch s.c.l.
Copy, Paste & Delete?
Que pasa, compañeros?

In 1964, lingvistul francez Étiemble, resimtind dramatic pericolul anglicizarii extreme a limbii franceze, lansa o carte polemica: Parlez-vous franglais? Interferenta acestor doua limbi el o considera o regresiune istorica, lansand un avertisment legat de fenomenul general de „babel-izare“.
Manifestul lui Étiemble, bine prizat de cunoscatori, nu a avut, in realitate, succes la mase, astfel incat un dictionar francez recent numara peste 10.000 de anglicisme care s-au instalat cu arme si cu bagaje in limba lui Hugo si in casa adoptiva a lui Cioran (poate fi semnificativa constatarea ca autorul considerat cel mai mare stilist al limbii franceze din secolul XX nu era francez nativ). Sperantele lingvistilor din Hexagon sunt legate, insa, de faptul ca limba franceza are inca suficiente resurse pentru a produce echivalente viabile la unele imprumuturi din engleza, exemplul cel mai des utilizat in acest sens fiind cel legat de victoria lui „logiciel“ in fata lui „software“. Totusi, la Paris, nu e deloc improbabila, in uzajul cotidian, o exprimare precum „Faisons un break et allons prendre un drink au lounge“.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Franta nu este singurul teritoriu cultural prestigios in care limba marelui business, a comunicarii globale, a Internetului si a motorului de cautare Google uzurpa limba nationala. Inca din 1998, cotidianul berlinez Morgenpost a socat, alegandu-si ca slogan publicitar titlul unui hit al Tinei Turner: Simply The Best! Agentia de presa care a avut ideea a explicat ca targetul ziarului era constituit de cititorii tineri, iar pentru acestia cuvintele nemtesti („Einfach Besser!“) ar fi sunat rebarbativ. La aproape un sfert de secol de la pamfletul lui Étiemble, deja se vorbea de pericolul unei noi corcituri lingvistice: Denglisch (Deutsche-English). Faptul a fost confirmat, apoi, de campania Volkswagen pentru „New Beetle“ (nu „Der neue Kafer“!), de sloganul Lufthansa („Thinking in the New Direction“), de jingle-ul celor de la First Telekom („You Can’t Beat the Best!“) sau de reclamele de la Deutsche Telekom (care faceau distinctia intre tarifele pentru intervalele orare „moonshine“ si cele „sunshine“).

In aceste conditii, profesorul Wolfgang Kramer, de la Universitatea din Dortmund, s-a simtit nevoit sa fondeze o Societate pentru Protectia Limbii Germane, care a acordat primul sau premiu polemic unei creatoare de moda din Hamburg, Jil Sander. Aceasta a reusit performanta ca, intr-un singur raspuns din cadrul unui interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, sa amestece, pe langa fraze nemtesti, si expresiile „giving story“, „contemporary“, „coordinated concepts“, „audience“ si „effortless magic“. Suna ca un citat curat din Goethe, nu?
Dar limba engleza, in special engleza americana, nu este scutita nici ea de amenintarea altor limbi – si asta chiar la ea acasa. In anul 2000, fiind invitat la o conferinta ce se tinea in Santa Monica, am intrebat-o pe menajera de pe etaj care era ora-limita la care trebuia sa predau camera.

Reactia femeii a fost stranie: a luat-o la fuga inspaimantata! Nu am inteles motivul decat dupa ce, peste cateva minute, am fost sunat in camera de la receptie si mi s-a explicat, pe un ton foarte incurcat, cum ca era vorba de o angajata care nu stapanea prea bine limba engleza… De altfel, se estimeaza deja ca, sub presiunea imigrantilor ilegali din Mexic, in zona metropolitana Los Angeles spaniola tinde, incet-incet, sa devina limba dominanta. S-a ajuns, recent, la situatia ca, acolo, dezbaterea pentru nominalizarea candidatului democrat la presedintie sa fie urmarita de 4.600.000 de telespectatori in versiunea spaniola, in timp ce varianta engleza a fost vizionata de doar 4.300.000 de persoane. Fenomenul este cu atat mai semnificativ, cu cat media de varsta a telespectatorilor hispanici era de 36 de ani, in timp ce a anglofonilor se invartea in jurul a 61 de ani.

Lucrurile nu se opresc aici in tara care a declansat, mai intai economic, apoi cultural (implicit si prin intermediul limbii bursei din New York), marsul globalizarii. In 2005, Janet Napolitano, guvernatorul de Arizona, a opus veto-ul sau legii care prevedea ca limba engleza sa fie considerata limba oficiala a statului Marelui Canion. In mod formal, Napolitano ii indemna pe nevorbitorii de engleza sa invete aceasta limba, insa atragea atentia ca nu prea existau fonduri pentru a sustine un asemenea efort, ceea ce ar fi facut legea inoperanta…
Ebraica, exercitiu de reinventare
"Exista si un caz glorios de limba (re)inventata care a reusit sa supravietuiasca, ba chiar sa se impuna ca idiom oficial al unui stat. Este vorba de ivrit sau ebraica moderna, gandita ca un substitut universal acceptabil pentru evreii stabiliti in Palestina, dar care veneau acasa cu bagaj lingvistic idis (varianta a germanei), spaniol (cazul sefarzilor), rusesc (situatia existenta in familia lui Eliezer Ben-Yehuda, promotorul noii limbi ebraice) sau chiar romanesc (astazi, limba romana fiind una dintre cele mai vorbite limbi materne din Israel). Ben-Yehuda s-a stabilit inca din 1881 in Palestina, care, pe-atunci, mai facea inca parte din Imperiul Otoman. Preocuparile sale vizind realizarea unui nou vehicul lingvistic pentru cei care, venind din spatii culturale extrem de diferite, incepeau sa se stabileasca in tara Sfanta au inceput sa aiba sorti de izbanda odata cu al doilea mare val de imigrare evreiasca, in perioada 1904-1914.

In 1922, autoritatea britanica a Palestinei va recunoaste ivrit, alaturi de engleza si araba, drept una dintre cele trei limbi oficiale ale teritoriului. Limba avea vocabular de baza semitic, dar sintaxa si fonologie mai degraba derivate din limbile tarilor europene din care proveneau noii sositi. Cum ebraica era limba sfanta a Torei, unii rabini au avut reactii extrem de violente, ei considerand ca idiomul sacru nu putea fi amestecat – si inca intr-o forma pervertita – in treburile cotidiene vulgare.
In special liderii hassidici au refuzat sa vorbeasca limba, preferandu-i, in continuare, varianta idis. In timp, insa, eforturile Academiei Limbii Ebraice au fost incununate de succes, ivrit devenind principala limba din Israel.