Cine a construit Titanicul? Povestea neștiută: Harland & Wolff, Thomas Andrews și căpitanul Smith

RMS Titanic rămâne una dintre cele mai mari tragedii maritime din istorie, însă în spatele călătoriei sale spre pieire se ascund multe povești, nu doar acelea ale pasagerilor care au murit odată cu scufundarea vasului, sau a celor care au supraviețuit, dar inclusiv aceea despre ambiția, geniul ingineresc și eroarea umană.

Construit de compania Harland & Wolff din Belfast, proiectat de vizionarul Thomas Andrews Jr. și comandat de căpitanul de cursă lungă Edward John Smith, Titanicul a fost mai mult decât o simplă navă – a fost un simbol al progresului de la începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, scufundarea la 15 aprilie 1912 a scos la iveală deficiențe critice în designul său „nescufundabil” (așa cum relata presa, citându-i pe constructori) și în deciziile operaționale.

• Cei trei papi africani care ar fi fost de culoare
• Cine deține Vaticanul? Și… ce deține Vaticanul?

Harland & Wolff a reprezentat puterea industrială din Belfast, dominând construcția navală globală la începutul anilor 1900. Fondată în 1861, compania construise deja unele dintre cele mai mari nave din lume înainte de a se ocupa de Titanic și de navele sale surori, Olympic și Britannic.

Construcția Titanicului a început la 31 martie 1909, într-o hală special proiectată – cea mai mare din lume la acea vreme. Peste 15.000 de oameni au lucrat la navă, iar pe parcursul celor trei ani de construcție s-au înregistrat aproximativ 246 de răniri și 8 decese – mai mult sau mai puțin o prefigurare sumbră a tragediei care avea să vină.

Titanicul a fost o minune a ingineriei. O navă cu fund dublu, împărțită în 16 compartimente etanșe (despre care se afirma că o mențineau pe linia de plutire chiar dacă patru dintre ele erau inundate) și o înălțime de aproape 54 de metri. Ascensoare electrice, un lux nemaiauzit și nemaivăzut pe majoritatea navelor. Echipament fără fir Marconi de ultimă generație pentru comunicații.

Costul de construcție al Titanicului ar fi fost de aproximativ 7.500.000 de dolari (pe baza inflației și a ratelor de schimb din zilele noastre, undeva la 166.000.000 $, ceva mai puțin decât a fost costul realizării filmului Titanic din 1997 – 200.000.000 de dolari).

Cu toate acestea, existau deficiențe critice: doar 20 de bărci de salvare (suficiente pentru 1.178 de persoane, cu mult sub cele 2.224 de persoane aflate la bord). Pereții etanși care nu ajungeau suficient de sus, permițând apei să se reverse peste ei, nituri necorespunzătoare în prova, care ar fi putut accelera inundarea.

Omul din spatele proiectului

Thomas Andrews Jr., arhitect naval șef la Harland & Wolff, și proiectantul Titanicului, a fost profund implicat în fiecare aspect al construcției navei. Spre deosebire de mulți directori, Andrews a insistat să navigheze în călătoria inaugurală pentru a observa orice îmbunătățiri necesare.

Relatările martorilor oculari îl descriu pe Andrews lucrând febril în timpul scufundării, ajutând pasagerii să urce în bărcile de salvare și aruncând șezlonguri pentru a servi ca dispozitive de plutire improvizate. Ultima dată ar fi fost văzut în sala de fumat de la clasa întâi, în timp ce privea la un tablou de deasupra șemineului.

Unii istorici susțin că Andrews știa că nava era condamnată la câteva minute după lovirea aisbergului. Faimosul său schimb de replici cu căpitanul Smith, în care ar fi spus: „Se va scufunda… Este o certitudine matematică”, sugerează că a înțeles defectul fatal de proiectare: compartimentele nu erau închise suficient de sus.

Dacă proiectul inițial al lui Andrews ar fi inclus pereți etanși mai înalți sau mai multe bărci de salvare, dezastrul ar fi putut fi atenuat. Moartea sa la 39 de ani rămâne una dintre cele mai tragice pierderi ale naufragiului.

Ultimele ore ale unui căpitan

Căpitanul Edward John Smith a fost unul dintre cei mai de încredere comandanți ai White Star Line, cu peste 40 de ani de experiență. Supranumit „căpitanul milionarilor”, pentru popularitatea sa în rândul pasagerilor bogați, Smith urma să se pensioneze după călătoria inaugurală a Titanicului. Cu toate acestea, deciziile pe care le-a luat în acea noapte rămân în continuare extrem de dezbătute: ignorarea avertismentelor cu privire la ghețuri – au fost primite mai multe mesaje cu privire la aisberguri, dar nava a menținut aproape viteza maximă. Întârzierea lansării bărcilor de salvare – prima barcă a fost lansată la 12:45 AM, la peste o oră după impact, iar multe au rămas pe jumătate goale.

Despre ultimele sale momente, unii susțin că s-ar fi împușcat, în timp ce alții insistă că s-a înecat încercând să salveze un copil.

Un mit persistent sugerează că Smith ar fi ordonat „fiecare pentru el”, însă mărturiile supraviețuitorilor contrazic acest lucru. Cele mai multe relatări îl descriu ca fiind stoic și resemnat, posibil pronunțând: „Ei bine, băieți, v-ați făcut datoria… Acum este fiecare pe cont propriu”, înainte de a dispărea în haos.

Lecții învățate prea târziu

Dezastrul Titanicului a dus la reforme radicale, printre care înființarea Patrulei Internaționale a Gheții pentru a monitoriza aisbergurile. De asemenea, cerințele privind bărcile de salvare au fost modificate pentru a asigura un număr suficient de bărci pentru toți pasagerii, iar operarea fără fir 24/7 a devenit obligatorie pe toate navele.

Se poate spun că Titanicul a fost o coliziune între ambiția umană și forțele naturii. Priceperea inginerească a companiei Harland & Wolff, dedicarea tragică a lui Thomas Andrews și alegerile fatale ale căpitanului Smith au jucat toate un rol în dezastru.

Surse:

https://www.historyextra.com/period/edwardian/where-how-titanic-ship-build-white-star-line-belfast/

https://titanicfacts.net/building-the-titanic/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie

De ce sute de oameni au jurat că au văzut o navă misterioasă lângă Titanic? O enigmă de un secol

Ziua în care Titanicul a intrat în istorie plecând spre eternitate

Ultimele ore ale Titanicului, dezvăluite printr-o nouă scanare digitală a epavei