Cele mai sigure țări în cazul unui război mondial. Topul refugiilor geografice

Atunci când se iau în considerare cele mai sigure locuri în cazul unui ipotetic al Treilea Război Mondial, intervin mai mulți factori: izolarea geografică, neutralitatea politică și autosuficiența.

Fiecare dintre acești factori contribuie la capacitatea unei țări de a rămâne protejată de conflictele globale. Mai jos este prezentată o analiză detaliată a potențialelor paradisuri sigure pe baza acestor criterii.

• INTERVIU EXCLUSIV cu Adrian Buga, istoric și consilier al Casei Regale. Erorile grave care au dus…
• Test de cultură generală. Cum a murit Shakespeare?

Izolarea geografică

Țările care sunt izolate geografic tind să aibă bariere naturale care le pot proteja de invazii militare sau de conflicte directe. Insulele sau națiunile cu terenuri accidentate pot servi drept tampoane eficiente împotriva amenințărilor externe.

1. Noua Zeelandă

Noua Zeelandă este situată în sud-vestul Oceanului Pacific, la aproximativ 2.000 de kilometri de coasta estică a Australiei. Este formată din două insule principale, Insula de Nord și Insula de Sud, precum și din numeroase insule mai mici. Această poziție geografică izolată contribuie la unicitatea ecosistemelor sale și la diversitatea biologică.

Are o populație relativ mică, estimată la aproximativ 5 milioane de locuitori (conform datelor din 2023), densitatea populației – fiind scăzută comparativ cu alte țări dezvoltate – permite un stil de viață mai relaxat.

Distanța față de marile puteri ale lumii (precum Statele Unite sau China) și relieful țării, predominant montan, cu Alpii Sudici care se întind pe Insula de Sud, nu doar că oferă peisaje spectaculoase, dar servesc și ca barieră naturală împotriva unor eventuale invazii externe. Această izolare geografică face ca Noua Zeelandă să fie mai puțin vulnerabilă la conflicte internaționale directe comparativ cu alte națiuni situate în regiuni mai dens populate sau mai accesibile.

2. Islanda

Această națiune insulară din Atlanticul de Nord nu numai că este izolată, dar nu are nici armată permanentă. Poziția sa geografică o face mai puțin susceptibilă de a fi implicată în conflicte între națiuni mai mari.

3. Fiji

Având în vedere localizarea geografică, contextul istoric de neutralitate, stabilitatea politică de după alegeri, concentrarea economică asupra sectoarelor non-militare și poziția de cooperare regională, valoarea strategică limitată a Fiji îi reduce șansele de a fi implicată în conflicte globale.

Fiji este un arhipelag situat în Oceanul Pacific de Sud, format din peste 300 de insule, cele mai mari două dintre ele fiind Viti Levu și Vanua Levu. Poziția geografică plasează Fiji relativ departe de marile puteri mondiale și de zonele de conflict, ceea ce contribuie la importanța strategică limitată în geopolitica mondială.

Din punct de vedere istoric, Fiji a reprezentat un loc de interes colonial, în special în secolul al XIX-lea, când a fost anexat de Marea Britanie. Cu toate acestea, de la obținerea independenței în 1970, Fiji a menținut o politică de neutralitate și nealiniere în conflictele internaționale. Acest context istoric a modelat peisajul politic și relațiile externe actuale.

Fiji a cunoscut perioade de instabilitate politică, inclusiv lovituri de stat în 1987 și 2000. Cu toate acestea, de la ultima lovitură de stat din 2006, au fost depuse eforturi pentru stabilizarea guvernului și promovarea proceselor democratice. Un mediu politic stabil reduce probabilitatea ca un conflict intern să se extindă în dispute regionale sau globale mai ample.

De altfel, se știe că țările care mențin o poziție de neutralitate politică evită adesea implicarea în dispute internaționale, politicile lor istorice de nealiniere putându-le ajuta să rămână în siguranță pe timp de război.

4. Elveția

Elveția este cunoscută pentru politica sa de neutralitate, care a fost adoptată oficial în 1815 la Congresul de la Viena. Această politică a fost menținută cu strictețe, iar Elveția nu a participat la conflicte militare internaționale începând cu acel an. Neutralitatea elvețiană este un principiu fundamental al politicii externe a țării și reflectă dorința de a evita implicarea în războaie și conflicte internaționale.

5. Costa Rica

În 1949, Costa Rica a luat decizia importantă de a-și desființa forțele militare, decizie influențată de diverși factori, printre care dorința de pace, stabilitate și accentul pus pe dezvoltarea socială mai degrabă decât pe cheltuielile militare. În urma războiului civil din 1948, care a scos în evidență consecințele distructive ale conflictelor armate, liderii din Costa Rica au încercat să creeze o nouă identitate axată pe diplomație și coexistență pașnică.

După abolire, Costa Rica s-a poziționat ca lider în eforturile diplomatice și în inițiativele internaționale de menținere a păcii. Țara a investit semnificativ în educație, asistență medicală și conservarea mediului, în locul capacităților militare. Această schimbare a permis Costa Rica să devină un model pentru alte națiuni în ceea ce privește soluționarea conflictelor și dezvoltarea durabilă. Absența forțelor militare înseamnă că nu există o armată permanentă care să se angajeze în poziții agresive sau care să provoace conflicte cu țările vecine.

În schimb, Costa Rica se bazează pe canale diplomatice pentru a soluționa disputele și a menține relațiile cu alte națiuni. În plus, această poziție unică a câștigat respectul altor țări și a contribuit la stabilitatea regională. Angajamentul față de non-violență a atras, de asemenea, investiții străine și a ajutat turismul, consolidând în continuare creșterea economică fără povara cheltuielilor militare.

Țările autosuficiente sunt mai bine echipate pentru a rezista perturbărilor economice cauzate de conflictele globale. Acestea au sisteme agricole robuste, independență energetică și economii stabile care le pot susține populația în timpul crizelor.

6. Australia

Cu vaste resurse naturale și terenuri agricole, Australia este în mare parte autosuficientă în ceea ce privește producția alimentară. Izolarea sa geografică ca insulă continentală adaugă un alt nivel de siguranță.

7. Canada

Bogată în resurse naturale (de-a lungul Platoului Canadian și în nord se află depozite de fier, nichel, zinc, cupru, aur, plumb, molibden și uraniu) și având o infrastructură bine dezvoltată pentru producția alimentară, Canada se poate susține chiar și în cazul în care lanțurile globale de aprovizionare sunt întrerupte din cauza unui război.

8. Norvegia

Este cunoscută pentru economia sa robustă, care se bazează pe o combinație de resurse naturale, în special petrolul și gazele naturale. Această țară nordică a descoperit rezerve semnificative de petrol în Marea Nordului în anii 1960, ceea ce a transformat-o într-unul dintre cei mai mari producători de petrol din Europa. Veniturile generate din aceste resurse au avut un impact profund asupra economiei norvegiene, permițându-i să investească în infrastructură, educație și servicii sociale.

Rezervele de petrol ale Norvegiei contribuie semnificativ la menținerea unui standard de viață ridicat pentru cetățenii săi. Veniturile din sectorul energetic sunt utilizate pentru a finanța un sistem generos de bunăstare socială, care include educație gratuită, asistență medicală universală și pensii solide. Acest model economic a permis Norvegiei să fie considerată una dintre cele mai prospere țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor foarte ridicat.

Norvegia este aproape complet autosuficientă în ceea ce privește nevoile sale energetice datorită abundenței resurselor hidroenergetice și a rezervelor de petrol și gaze naturale. Aproximativ 98% din energia electrică a Norvegiei provine din surse regenerabile, în principal hidroenergie. Aceasta nu doar că asigură independența energetică a țării, dar contribuie și la obiectivele globale privind reducerea emisiilor de carbon.

9. Antarctica

Este un continent unic, care nu este guvernat de nicio țară, ceea ce îl face distinct în ceea ce privește relațiile internaționale și protecția mediului. Tratatul Antarcticii (ATS), instituit în 1961, joacă un rol crucial în menținerea statutului continentului ca zonă de pace și cooperare științifică. Acest tratat a fost semnat de mai multe țări, care sunt de acord să utilizeze Antarctica exclusiv în scopuri pașnice, în primul rând pentru cercetarea științifică.

Mediul aspru al Antarcticii contribuie în mod semnificativ la izolarea și locuirea sa scăzută. Continentul este caracterizat de frig extrem, temperaturile ajungând adesea sub -60 de grade Celsius (-76 de grade Fahrenheit) în timpul lunilor de iarnă. Climatul neospitalier limitează activitatea și așezările umane, fiind una dintre cele mai puțin populate zone de pe Pământ. Peisajul acoperit de gheață reprezintă, de asemenea, o provocare pentru dezvoltarea transportului și a infrastructurii.

Tratatul Antarctica interzice activitățile militare, mineritul, testele nucleare și depozitarea deșeurilor radioactive pe continent. Acesta subliniază importanța cercetării științifice și promovează colaborarea internațională între națiuni. Ca urmare, nu există rezidenți permanenți în Antarctica; în schimb, diferite țări stabilesc stații temporare de cercetare pentru explorare științifică.

10. Groenlanda

Cea mai mare insulă din lume, Groenlanda, este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei. Pozițiaeografică în regiunea arctică îi conferă o importanță strategică semnificativă, în special în ceea ce privește aspectele militare și geopolitice. Insula este situată între America de Nord și Europa, ceea ce o face un punct critic pentru navigație și potențiale operațiuni militare.

Peisajul îndepărtat și muntos al Groenlandei contribuie la izolarea sa strategică. Terenul accidentat, straturile vaste de gheață și clima aspră fac dificilă, la rândul lor, desfășurarea de operațiuni militare la scară largă pe insulă. Această barieră naturală poate descuraja potențialii agresori să lanseze atacuri ori să stabilească o prezență militară acolo. În plus, infrastructura limitată și populația rară complică și mai mult orice logistică militară care ar fi necesară pentru operațiuni susținute.

Statutul de nealiniere al Groenlandei joacă și el un rol crucial în dinamica securității zonei. Deși face parte din Danemarca, care este membră a NATO, Groenlanda nu are propriile forțe militare și se bazează pe Danemarca pentru apărare. Cu toate acestea, Groenlanda a păstrat istoric un anumit grad de autonomie în domeniul afacerilor externe, în special în ceea ce privește interesele populației sale indigene. Această nealiniere înseamnă că Groenlanda este mai puțin susceptibilă de a fi considerată o țintă directă în conflictele care implică puteri majore.

11. Bhutan

Este o țară fără ieșire la mare situată în estul Himalayei, mărginită de India la sud și de China la nord. Izolarea geografică contribuie în mod semnificativ la statutul său de risc scăzut în conflictele globale. La fel și relieful Himalayei, care creează bariere naturale ce limitează accesul militar extern, făcând mai puțin probabilă implicarea țării în conflicte regionale în comparație cu țările învecinate.

Important de menționat și faptul că Bhutan a menținut o politică externă neutră încă de la crearea sa ca stat modern. Această neutralitate se caracterizează prin nealiniere și evitarea alianțelor militare care l-ar putea atrage în conflicte. Bhutan acordă prioritate relațiilor diplomatice în fața angajamentelor militare, concentrându-se pe menținerea coexistenței pașnice cu vecinii săi. Din punct de vedere istoric, țara s-a abținut de la participarea la dispute internaționale, ceea ce îi consolidează poziția de țintă cu risc scăzut.

Din punct de vedere economic, Bhutan a urmărit un model de dezvoltare centrat pe Fericirea Națională Brută, punând accentul pe dezvoltarea durabilă mai degrabă decât pe expansiunea economică agresivă sau pe militarizare. Acest accent pus pe dezvoltarea internă mai degrabă decât pe conflictele externe reduce probabilitatea ca Bhutan să fie atras în tensiunile globale.

Identitatea culturală puternică a Bhutanului contribuie, de asemenea, la stabilitatea sa. Monarhia promovează unitatea națională prin conservarea culturii și coeziunea socială între diferitele grupuri etnice din țară. Un mediu intern stabil minimizează riscul de tulburări civile sau conflicte care ar putea atrage intervenția sau implicarea externă.

Relații și alianțe internaționale

Deși Bhutan menține legături strânse cu India, în special din motive de securitate, nu se angajează în alianțe militare oficiale care l-ar putea implica în conflicte geopolitice mai ample. În schimb, Bhutan se concentrează pe relații bilaterale care pun accentul pe cooperare în detrimentul confruntării. Apartenența sa la organizații internaționale precum Organizația Națiunilor Unite îi permite să participe la discuții globale, păstrându-și în același timp suveranitatea și neutralitatea.

12. Tuvalu

Este o mică națiune insulară situată în Oceanul Pacific, formată din nouă insule cu o suprafață totală de aproximativ 26 de kilometri pătrați. Insulele sunt joase și vulnerabile la schimbările climatice, în special la creșterea nivelului mării. Această vulnerabilitate de mediu poate determina potențialii agresori să ia în considerare implicațiile pe termen lung ale unui conflict asupra unor astfel de teritorii care ar putea deveni nelocuibile din cauza impactului climatic.

Tuvalu este situată aproximativ la jumătatea distanței dintre Hawaii și Australia, fiind una dintre cele mai izolate țări din lume, ceea ce înseamnă că nu este ușor accesibilă pentru operațiuni militare sau invazii. Distanța față de marile puteri militare și provocările logistice asociate cu desfășurarea de forțe într-o locație atât de îndepărtată fac din Tuvalu o țintă neatractivă în timp de război.

Economia Tuvalu este concentrată în principal pe agricultură, pescuit și transferurile de fonduri ale cetățenilor care lucrează în străinătate. Deși se bazează pe importuri pentru multe bunuri, practicile sale de autosuficiență în ceea ce privește producția locală de alimente (cum ar fi taro și nuci de cocos) oferă un nivel de rezistență împotriva presiunilor externe în timpul conflictelor. Această autosuficiență poate descuraja potențialii agresori care ar percepe că invadarea sau atacarea Tuvalu nu ar aduce beneficii economice semnificative.

Apoi, Tuvalu menține o politică de neutralitate în conflictele internaționale, ceea ce sporește și mai mult profilul său de securitate. Tuvalu a stabilit relații diplomatice cu diferite țări, dar nu se angajează în alianțe militare care ar putea să o atragă în conflicte.

În concluzie, deși niciun loc nu poate garanta siguranța absolută în timpul unui conflict global precum ar fi un nedorit Al Treilea Război Mondial, țări precum Noua Zeelandă, Elveția și Australia ies în evidență datorită izolării lor geografice, neutralității politice și autosuficienței. Acești factori contribuie în mod colectiv la potențialul lor de paradisuri sigure în mijlocul tulburărilor geopolitice.

Sursa:

https://timesofindia.indiatimes.com/travel/web-stories/10-safest-countries-if-world-war-iii-breaks-out/photostory/114413227.cms

Vă mai recomandăm să citiți și:

Typhoon, cel mai mare submarin din lume. Tehnologie sovietică din Războiul Rece

O franțuzoaică a scos la licitație un buncăr militar din cel de-al Doilea Război Mondial

Misiune în Rusia țaristă în Primul Război Mondial

Drama regelui Ferdinand I, războiul și un ambasador francez. „Cuvântul `Germania` nu se găsește în tratatul nostru de alianță cu România”