Opera uitată a lui Leonardo da Vinci care a inspirat Mona Lisa. Secretul din spatele zâmbetului enigmatic al femeii din „La Belle Ferronnière”

Leonardo da Vinci, omul Renașterii prin excelență, artistul neegalat, dar și inovatorul în știință și inginerie, a lăsat moștenire istoriei universale opere de artă devenite printre cele mai valoroase și mai faimoase lucrări din lume.

Mona Lisa și Cina cea de Taină sunt adesea în centrul atenției, dar cu toate acestea, un alt portret, la fel de captivant, dar mai puțin cunoscut, continuă să provoce istoricii de artă și pasionații de artă: La Belle Ferronnière, un tablou adăpostit de Muzeul Luvru din Paris, cel mai vizitat muzeu din lume.

• 15 lucruri mai puțin știute despre Chris Rea
• Test de cultură generală. De ce se spune că potcoavele aduc noroc?

La Belle Ferronnière este o pictură în ulei pe lemn despre care se crede că a fost realizată între 1490 și 1496. Portretul înfățișează o femeie tânără, cu privirea fixă și enigmatică, cu buzele abia schițând, la fel ca și în cazul Mona Lisei, un surâs mai mult decât discret. Este îmbrăcată și împodobită în stilul curții milaneze, cu o rochie purpurie, bijuterii și o bentiță delicată cunoscută sub numele de ferronnière – un detaliu care dă numele tabloului. Fundalul este întunecat, un semn distinctiv al stilului lui da Vinci, permițând feței și ținutei subiectului să atragă atenția privitorului.

Compoziția tabloului este o lecție magistrală de portret renascentist. Utilizarea sfumato-ului de către Da Vinci – o tehnică care creează tranziții blânde și treptate între culori și tonuri – conferă pielii femeii portretizate o strălucire veritabilă. Expresia ei misterioasă invită la interpretare, la fel ca și în cazul Mona Lisei. Totuși, spre deosebire de aceasta din urmă, ar spune unii specialiști, La Belle Ferronnière emană parcă un sentiment de încredere și grație aristocratică.

Dar unul dintre cele mai persistente mistere din jurul La Belle Ferronnière este identitatea femeii, de-a lungul secolelor apărând mai multe teorii.

La Belle Ferronière este cel mai probabil un portret al Isabellei de Aragon (2 octombrie 1470 – 11 februarie 1524), prințesă de Asturia, cunoscută și sub numele de Isabella de Aragon, cel mai mare copil și moștenitoarea prezumtivă a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și a reginei Isabella I de Castilia. A fost regină a Portugaliei ca soție a regelui Manuel I, din 30 septembrie 1497 până la moartea sa în anul următor

Pentru a ajunge la această identificare, istoricii de artă francezi au făcut o cercetare lungă de un deceniu.

Alți critici de artă spun că modelul lui da Vinci ar fi fost Lucrezia Crivelli, amanta lui Ludovico Sforza, ducele de Milano. Ludovico a fost un patron important al lui da Vinci și se crede că a comandat portretul pentru a-și onora iubita. Este o teorie susținută de documente istorice care menționează frumusețea Lucreziei și relația ei cu ducele.

O altă teorie sugerează că subiectul este Beatrice d’Este, soția lui Ludovico. Totuși, acest lucru este mai puțin probabil, deoarece portretele lui Beatrice o înfățișează de obicei cu părul mai deschis și cu o ținută mai elaborată.

În fine, există și păreri conform cărora tânăra ar putea fi pur și simplu o reprezentare idealizată a unei femei nobile, mai degrabă decât o persoană anume, o teorie care se aliniază cu tendința lui da Vinci de a insufla portretelor sale calități universale.

Dar mai există o întrebare: Este această pictură cu adevărat opera lui Da Vinci?

Deși Luvrul atribuie La Belle Ferronnière lui Leonardo da Vinci, paternitatea tabloului a fost subiect de dezbatere. Unii cercetători susțin că pictura ar fi fost realizată de unul dintre elevii sau contemporanii lui da Vinci, precum Giovanni Antonio Boltraffio sau Marco d’Oggiono. Aceste îndoieli provin din diferențele subtile de tehnică și stil în comparație cu lucrările incontestabile ale lui da Vinci.

Cu toate acestea, progresele recente în analiza artei au întărit argumentele în favoarea paternității lui da Vinci. Imagistica de înaltă rezoluție și analiza pigmenților au dezvăluit detalii care corespund metodelor sale, cum ar fi utilizarea mai multor straturi subțiri de vopsea pentru a obține profunzime și luminozitate. În plus, profunzimea psihologică a picturii și stăpânirea luminii și umbrei sunt semne distinctive ale geniului lui da Vinci.

Proveniența tabloului La Belle Ferronnière este la fel de interesantă ca și subiectul pictat. Se crede că lucrarea a rămas în Italia până în secolul al XVII-lea, ulterior intrând în colecția familiei regale franceze, unde a fost expusă alături de alte capodopere renascentiste.

În timpul Revoluției Franceze, multe opere de artă au fost confiscate sau dispersate, dar La Belle Ferronnière a supraviețuit și a ajuns în cele din urmă la Luvru, fiind astăzi una dintre cele mai prețioase posesiuni ale muzeului.

La Belle Ferronnière a inspirat, precum alte lucrări ale lui da Vinci, nenumărați artiști, scriitori și regizori, subiectul în sine și execuția magistrală făcând-o un simbol al frumuseții și rafinamentului Renașterii. Pictura a fost menționată în literatură, inclusiv în cartea lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut.

În 2014, tabloul a câștigat din nou atenție când a fost prezentat în filmul The Monuments Men, în regia lui George Clooney, care a relatat eforturile de recuperare a operelor de artă jefuite de naziști în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Surse:

https://www.museyon.com/la-belle-ferronnire-the-poor-mans-mona-lisa-sells-for-1-5-million/

https://louvreguide.com/our-stories/

https://www.imdb.com/title/tt2177771/

Vă mai recomandăm să citiți și: