K-141 Kursk, cel mai tragic accident din istoria submarinelor. Dezastrul de la Kursk, o catastrofă sub valuri și tăcerea Kremlinului

La 12 august 2000, submarinul nuclear rusesc K-141 Kursk a plonjat pe fundul Mării Barents în timpul unui exercițiu militar, târând spre moarte 118 marinari și ofițeri. Au urmat cinci zile de paralizie birocratică, tensiuni internaționale și o revelație despre prioritățile Rusiei post-sovietice. Tragedia Kursk a scos la iveală eșecuri ale sistemului și aroganță umană sub apele înghețate ale Arcticii.

Kursk, un submarin din proiectul 949A din clasa Antey (nume de cod NATO: Oscar II), a fost unul dintre cele mai impresionante mijloace navale ale Rusiei. Având o lungime de 154 de metri (505 picioare) și o greutate de 24 000 de tone, acesta transporta 24 de rachete supersonice anti-navă Granit și 28 de torpile. Conceput pentru a scufunda portavioane, Kursk simboliza priceperea Rusiei în Războiul Rece.

• INTERVIU EXCLUSIV cu Adrian Buga, istoric și consilier al Casei Regale. Erorile grave care au dus…
• Test de cultură generală. Cum a murit Shakespeare?

La 10 august 2000, Kursk s-a alăturat celui mai mare exercițiu al Flotei de Nord din ultimul deceniu – o demonstrație de forță pentru președintele nou ales Vladimir Putin. Kremlinul dorea să demonstreze o competență militară reînnoită după ani de decădere post-sovietică. Dar exercițiul avea să se încheie cu o calamitate.

Submarinul și misiunea sa finală

La ora 11:28, în ziua de 12 august 2000, monitoarele seismice din Norvegia au detectat două explozii. Prima, echivalentă cu 100 kg de TNT, a fost urmată două minute mai târziu de o explozie catastrofală de 2-3 tone de TNT – aproximativ puterea unei arme nucleare tactice.

Investigațiile au arătat ulterior că o torpilă de antrenament defectă de tip 65-76A, alimentată cu peroxid de hidrogen foarte concentrat (HTP), a avut o scurgere. Substanța chimică volatilă a reacționat cu metalele din tubul torpilei, declanșând o detonare. Explozia a străpuns primele cinci compartimente ale submarinului, omorând instantaneu majoritatea membrilor echipajului. O a doua explozie – probabil de la detonarea focoaselor – a făcut o gaură de 2 metri în carenă, pecetluind soarta Kursk-ului.

Douăzeci și trei de supraviețuitori, inclusiv căpitanul-locotenent Dmitri Kolesnikov, s-au retras în cel de-al nouălea compartiment. În nota sa finală, Kolesnikov a scris: „Tot personalul din compartimentele șase, șapte și opt s-a mutat în cel de-al nouălea. Suntem 23 aici…Niciunul dintre noi nu poate scăpa”.

Întârzieri ale salvării și teatru politic

Flota Nordului a detectat absența Kursk-ului în câteva ore, dar a întârziat să anunțe Moscova. Când a fost informat, Putin a rămas în vacanță la Soci, respingând ulterior incidentul ca fiind „nu atât de grav”. Timp de cinci zile, Rusia a respins ajutorul internațional, insistând că operațiunile sale de salvare erau suficiente.

În realitate, echipamentele învechite și inerția birocratică au paralizat eforturile. Submersibilele rusești nu au reușit să acosteze la Kursk din cauza vizibilității reduse și a unei trape deteriorate. Echipele norvegiene și britanice au ajuns în cele din urmă, dar nu înainte ca rezervele de oxigen să expire. Când scafandrii au deschis cel de-al nouălea compartiment, la 21 august, toți cei 23 de oameni erau morți.

Reacția Kremlinului a stârnit indignare. Inițial, presa de stat a dat vina pe o coliziune cu un submarin NATO – o afirmație infirmată de dovezile ulterioare. Familiile echipajului, ținute la distanță, l-au confruntat pe ministrul Apărării, Igor Sergeyev, la baza navală Vidyayevo. O mamă a strigat: „Fiii noștri au fost lăsați să moară ca șobolanii!”

În 2001, o operațiune de salvare în valoare de 65 de milioane de dolari a ridicat epava Kursk-ului de la 108 metri adâncime. Doar 115 cadavre au fost recuperate; trei au rămas îngropate în imensitatea mării. Analiza medico-legală a confirmat că majoritatea membrilor echipajului au murit în câteva minute, însă supraviețuitorii din compartimentul de la pupa s-au sufocat probabil după 8 ore.

Raportul oficial al guvernului a pus dezastrul pe seama unei defecțiuni a torpilei. Cu toate acestea, documentele scurse și denunțătorii au sugerat neglijențe mai grave. Corupție: fondurile pentru întreținerea torpilelor au fost deturnate. Lacune în formare: echipajelor le lipseau protocoalele de siguranță HTP. Riscuri din era sovietică: marina încă folosea torpile HTP, în ciuda interzicerii lor în Occident după explozia unui submarin britanic în 1955.

Putin a recunoscut ulterior: „Statul nu era pregătit să le salveze”.

Dezastrul de la Kursk a devenit un simbol al decăderii post-sovietice. Exercițiile navale au fost reduse, iar torpilele HTP au fost eliminate treptat. Administrația Putin, criticată pentru opacitatea sa, a înăsprit controlul asupra mass-media – un precedent pentru crizele viitoare.

În Moscova și Vidyayevo se află acum monumente comemorative, pe care sunt înscrise numele echipajelor. Cu toate acestea, pentru familii, închiderea dosarului rămâne evazivă. Mulți dau vina pe corupția la nivel de stat, alții, precum văduva lui Kolesnikov, Olga, își canalizează durerea în activism. „Scrisoarea lui Dmitri a dezvăluit adevărul”, a spus ea. „Adevărul pe care au încercat să îl înece cu Kursk-ul”.

Surse:

https://www.britannica.com/event/Kursk-submarine-disaster

https://apnews.com/article/europe-explosions-russia-4f02f1ae0005d7486851cb5d4aad5d60

https://www.theguardian.com/world/2001/aug/05/kursk.russia

Vă mai recomandăm să citiți și:

Istoria fascinantă a submarinelor. De la minunea de lemn a lui Cornelis Drebbel la titanii nucleari

Cornelis Drebbel: geniul uitat care „a scris” viitorul. Inventatorul submarinului navigabil, al termostatului și mașinii de tip perpetuum mobile

Val Kilmer: „Am jucat pentru public, nu pentru profit”. Top Gun, Batman Forever, Tombstone, The Doors

DARPA a detectat accidental reintrarea în atmosferă a rachetei SpaceX Falcon 9 în timp ce „asculta” atmosfera Pământului