Clisme cu miere, vindecări și tratamente primite în vis. Turismul medical este o practică veche de mii de ani

Conceptul de turism medical nu este un fenomen modern; acesta are rădăcini istorice adânci care se împletesc cu practici și credințe străvechi. De mii și mii de ani oamenii călătoresc pe distanțe mai mici sau mai mari din dorința și nevoia de a primi sfaturi și îngrijiri medicale. Se pare că în Roma și Grecia antice, locuitorii bolnavi plecau în pelerinaje la sanctuare speciale numite asklepieia, dedicate zeului medicinei Asklepios (sau Asclepius), pentru a căuta leacuri pentru diverse afecțiuni printr-o combinație de ritualuri religioase, practici terapeutice și incubarea viselor.

Templele includeau adesea izvoare sacre, ape vindecătoare și facilități pentru odihnă și recuperare. Primul astfel de centru vindecător a apărut în Grecia antică încă din anul 500 î.Hr, pentru ca în următoarele câteva secole, sute de alte sanctuare medicale să funcționeze în toată Grecia Antică și în peninsula italiană. Pelerinii căutau tratament la asklepieia pentru o gamă largă de probleme, inclusiv dureri de cap, orbire și complicații ale sarcinii, dar și pentru practici care ies în evidență, cum ar fi clismele cu miere și vindecarea prin vis. De fapt, turiștii pacienți, cazați la sanctuarul medical, aveau ca tratament de bază dormitul, sperând ca în vis să li se ivească zeul Asklepios care să-i vindece sau, cel puțin, să le ofere ofere sfaturi medicale utile. De altfel, visele trăite de pacienți erau considerate ca făcând parte integrantă din călătoriile lor de vindecare.

• Muzeul apei de la robinet
• Muzeul de artă nereușită. Celebrarea frumuseții în creații urâte

Despre unul dintre acești pelerini a scris și National Geographic: „Aelius Aristides, un orator grec din secolul al II-lea d.Hr, în momentul în care a devenit prea bolnav pentru a ține discursuri, a călătorit la Asklepieionul din Pergamon. În scrieri ale sale vorbește despre senzația pe care o avea, și anume că nu poate respira, că îi vor cădea dinții și că îi vor ieși intestinele”. Cu toate aceste date descoperite, istoricii moderni nu au putut interpreta cu exactitate de ce anume suferea Aristides, însă se știe că a stat la tratament, în stațiune, timp de aproape doi ani, primind leacuri, unele în urma viselor pe care l-ar fi avut.

„Într-unul dintre visele sale, Aristide era sfătuit să primească o clismă cu miere”. Însă îndemnul din timpul somnului său a fost interpretat și nicicum exprimat ca atare. Așadar, în vis i-a apărut „o statuie a zeiței Athena, zeița înțelepciunii. Care era, de asemenea, și zeița protectoare a Atenei din Attica, o regiune renumită pentru mierea sa. Astfel, pentru Aristide, semnificația visului a fost evidentă: mi-a venit imediat în minte să fac o clismă cu miere din Attica”.

Se cere o mică paranteză pentru a menționa cât de venerată era mierea în medicina antică. În diferite culturi, inclusiv în Egipt și Grecia, mierea era folosită nu numai ca sursă de hrană, ci și ca agent de vindecare. Proprietățile sale antibacteriene și antiinflamatorii au făcut-o o alegere populară pentru tratarea rănilor și a problemelor digestive. Iar în contextul turismului medical, se credea că acestea, (clismele cu miere), aveau rolul de a curăța organismul, restabilindu-i echilibrul.

Un alt pacient care s-ar fi vindecat în urma turismului medical făcut la Asklepieionul din Epidaurus (acum un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO), menționează tot National Geographic, ar fi fost, conform inscripțiilor antice descoperite, o femeie pe nume Cleo, însărcinată timp de…cinci ani.

„După ce a dormit la sanctuar, Cleo s-ar fi trezit și ar fi dat naștere unui fiu care era capabil să meargă și să se spele singur”. Iar pe cei orbi sau cu anumite deficiente de vedere, zeul medicinei îi vindeca, tot în vis, picurându-le în ochi soluții și medicamente. „Iar când se trezeau, puteau vedea”.

„Alte inscripții relatează că șerpii sau câinii vindecau oamenii de la sanctuar, lingându-le părțile afectate ale corpului. De ce șerpi? Pentru mult timp, șarpele a fost asociat cu Asklepios, iar reprezentările antice ale zeului îl arată pe acesta ținând un toiag cu un șarpe încolăcit în jurul său”.

Un alt rol important în ceea ce privește turismul medical din antichitate îl constituia mediul din aceste centre de vindecare, deoarece pacienții se angajau în diverse activități menite să promoveze starea de bine, cum ar fi exercițiile fizice, schimbările alimentare și băile în ape reci și bogate în minerale, practici completate adesea de ritualuri care invocau favoarea zeilor, de aici înțelegându-se faptul că, pentru ei, sănătatea cuprindea atât corpul, cât și spiritul.

Declinul practicilor antice de vindecare

Însă odată cu apariția creștinismului și a schimbărilor în structurile societale din timpul Evului Mediu, multe dintre aceste practici antice de vindecare au început să dispară. Cu toate acestea, moștenirea asklepieia a persistat în diferite forme de-a lungul istoriei și, indiferent de ceea ce se întâmpla de fapt la asklepieia, oamenii credeau în serviciile de acolo și le solicitau, rețeaua sanctuarelor de vindecare durând sute de ani.

Accentul pus pe vindecarea holistică a cunoscut o recrudescență în epoca modernă, oamenii căutând terapii alternative care integrează corpul și spiritul.

Industria turismului medical de astăzi se inspiră din aceste practici străvechi. Oamenii călătoresc peste granițe nu numai pentru proceduri medicale avansate, ci și pentru tratamente holistice care includ terapii alternative precum Ayurveda și medicina tradițională chineză. Iar țări ca India și Thailanda au devenit destinații populare pentru cei care caută atât tratamente convenționale, cât și alternative.

Și pe măsură ce călătorii moderni caută experiențe de wellness care să corespundă dorințelor lor de îngrijire holistică, ei fac ecou călătoriilor întreprinse de cei care căutau vise vindecătoare și clisme cu miere cu secole în urmă.

În concluzie, explorarea clismelor cu miere și a viselor vindecătoare, de exemplu, în contextul turismului medical antic, dezvăluie o tapiserie bogată de credințe care au modelat modul în care oamenii abordau sănătatea și starea de bine. Civilizațiile antice au înțeles că vindecarea nu era doar un proces fizic, ci și o călătorie spirituală. Turiștii medicali de astăzi continuă să caute experiențe similare – îmbinând practicile tradiționale cu soluțiile moderne de asistență medicală – demonstrând că, deși metodele pot evolua, căutarea bunăstării holistice rămâne atemporală.

„Și, iată-ne, 2.500 și mai bine de ani mai târziu, iar toiagul și șarpele lui Asklepios sunt încă simbolul medicinei”.

Surse:

https://www.nationalgeographic.com/history/article/history-of-medical-tourism

Vă mai recomandăm să citiți și:

O nouă metodă de scanare cerebrală ar putea ajuta pacienții cu epilepsie rezistentă la medicamente

Copiii sub 8 ani nu ar trebui să bea sucuri din gheață aromată, avertizează medicii pediatri

O nouă descoperire medicală! Cum ajută celulele stem pacienții care suferă de scleroză?

Toxicitate versus tratament: doza face diferența. Paracelsus, omul care a introdus utilizarea substanțelor chimice, precum mineralele, în medicină