Toxicitate versus tratament: doza face diferența. Paracelsus, omul care a introdus utilizarea substanțelor chimice, precum mineralele, în medicină

Elvețian din Einsiedeln, Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim (1493 – 1541), popularizat ca Paracelsus, a fost un medic și alchimist renascentist de la începutul secolului al XVI-lea, cunoscut pentru faptul că a contestat practicile medicale tradiționale ale timpului său.

Deși a studiat medicina la Universitatea din Basel și ulterior în Italia (inclusiv tatăl său a fost medic și chimist), Paracelsus a fost critic față de învățăturile stabilite, care se bazau pe autorități antice precum Galen și Avicenna. A călătorit mult, învățând din diferite surse, inclusiv din medicina populară, fapt care demonstrează că a apreciat cunoștințele empirice mai mult decât pe cele teoretice. (În 1527, ca semn al respingerii tradiției și al ruperii față de practicile învechite, a ars textele medicale clasice.)

Una dintre principalele sale contribuții a fost în domeniul toxicologiei, fiind adesea citat drept părintele toxicologiei. El este cel care a spus: „Dosis sola facit venenum” („Doza face otrava”), ceea ce înseamnă că substanțele pot fi dăunătoare sau benefice în funcție de cantitatea lor, un concept cheie folosit chiar și astăzi.

De asemenea, Paracelsus a contribuit la înțelegerea mineralelor și a substanțelor chimice în medicină, folosind mercurul și sulful în tratamente, ceea ce a fost nu doar un pas inovator la vremea aceea, dar și controversat. Paracelsus credea în cele trei principii ale alchimiei: sarea, sulful și mercurul, pe care le considera baza întregii materii și elemente care guvernează sănătatea și boala, sublinia capacitatea organismului de a se vindeca singur și importanța medicului în sprijinirea acestui proces. Se declara împotriva utilizării excesive a amestecurilor complexe și prefera remedii mai simple. De asemenea, s-a axat pe tratarea cauzei profunde a bolilor, mai degrabă decât doar a simptomelor.

Paracelsus, care a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării medicinei moderne, în special în ceea ce privește farmacologia și utilizarea substanțelor chimice în tratament, a influențat trecerea de la alchimie la chimie, concentrându-se pe metodele experimentale.

Unul dintre punctele cheie al contribuțiilor lui a fost îmbinarea alchimiei cu medicina, ceea ce a condus la iatrochimie, utilizarea chimiei în medicină.

Mai mult decât atât, Paracelsus a fost un pionier în utilizarea laudanumului – o tinctură de opiu – pentru ameliorarea durerii, marcând o schimbare radicală în medicina Renașterii. Mai exact, Paracelsus a creat o formulă standardizată de opiu dizolvat în alcool (de multe ori cu adaos de plante sau substanțe precum smirnă sau chiper), spre deosebire de remediile tradiționale cu opiu, care erau inconsistente. Înainte de Paracelsus, medicina europeană se baza pe Teoria umorală (echilibrul dintre sânge, flegmă, bila galbenă și cea neagră) și remedii naturiste cu eficacitate limitată. Paracelsus a introdus focalizarea pe chimie, tratând durerea ca un fenomen ce trebuie combătut cu substanțe active, nu prin echilibre abstracte. Și standardizare – laudanumul său a fost unul dintre primele medicamente cu dozaj controlat, reducând riscul de supradoză.

Era folosit pentru dureri severe (post-chirurgicale, cancer, dureri articulare), dar și pentru tulburări digestive sau anxietate. A devenit un „panaceu” în secolele XVI–XIX, prescris pentru zeci de afecțiuni.

Efectele adictive ale opiului nu erau înțelese în epocă. Laudanumul a condus la dependențe masive în secolul XIX, mai ales în rândul femeilor și al literaților (ex: Mary Shelley, Charles Dickens), astfel încât medicii tradiționali îl acuzau că „otrăvește” pacienții.

Și chiar dacă formula sa exactă de laudanum s-a pierdut, conceptul de tinctură standardizată a supraviețuit, laudanumul demonstrând atât puterea chimiei medicinale, cât și pericolul substanțelor necontrolate – o lecție esențială pentru farmacologia modernă. Prin laudanum, Paracelsus a transformat durerea dintr-o condiție inevitabilă într-un simptom gestionabil, deschizând calea către medicina bazată pe dovezi.

„Toate lucrurile sunt otravă, și nimic nu este fără otravă; doza singură face ca un lucru să nu fie otravă.”

Paracelsus a fost cunoscut și pentru personalitatea sa volatilă și conflictele pe care le-a avut cu sistemul medical. A ars public texte medicale tradiționale, arătându-și respingerea față de vechile metode, motiv pentru care și-a atras mulți critici și dușmani, în același timp evidențiindu-i și ideile revoluționare.

Scrierile sale au fost influente, dar și controversate, deoarece contestau doctrinele existente, printre lurcările lui importante numărânud-se „Der grossen Wundartzney” (Marea carte de chirurgie) și „Opus Paramirum”.

A îmbinat știința cu misticismul, studiind astrologia și alchimia, ceea ce a atras acuzații de erezie. Paracelsus avea idei și despre relația dintre oameni și cosmos, crezând în analogia macrocosmos-microcosmos și fiind de părere că oamenii sunt o reflectare a universului, iar înțelegerea acestei conexiuni era esențială pentru vindecare.

Paracelsus a murit relativ tânăr, la 48 de ani, în circumstanțe misterioase. Unele surse sugerează că a fost ucis din cauza opiniilor sale controversate, dar altele spun că au fost cauze naturale.

Alchimiștii ardeau zinc în aer pentru a forma ceea ce numeau „lâna filosofului” sau „zăpadă albă”. Elementul a fost numit probabil de alchimistul Paracelsus după cuvântul german Zinke (dinte, dinte), în vreme ce chimistul german Andreas Sigismund Marggraf este creditat cu descoperirea zincului metalic pur în 1746.

Moștenirea sa include influențarea oamenilor de știință și a medicilor de mai târziu (Jan Baptist van Helmont și Isaac Newton), chiar dacă ideile lui nu au fost acceptate pe scară largă în timpul vieții sale, deschizând calea medicinei bazate pe dovezi și a metodei științifice în domeniul sănătății.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Paracelsus

https://www.aaas.org/taxonomy/term/10/paracelsus-man-who-brought-chemistry-medicine

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inteligența Artificială poate găsi leziunile cerebrale pe care medicii le ratează

Ce este tulburarea de depersonalizare? Medicii încă încearcă să deslușească misterul

Revoluție în medicină! Au fost dezvoltate primele microace imprimate 3D din lume

Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu un simplu gest