Jan Marek Marci, medicul din secolul XVII care l-a depășit pe Newton (și apoi a dispărut în istorie)

În umbra unor nume uriașe precum Isaac Newton și Galileo Galilei se află povestea lui Jan Marek Marci – un polimat boem ale cărui lucrări inovatoare în optică, fizică și medicină au precedat unele dintre cele mai celebre descoperiri ale Revoluției științifice.

Născut în 1595 în Lánov, Boemia (Republica Cehă de astăzi), viața lui Marci a fost, se poate spune, o punte între tumultosul Război de Treizeci de Ani, ascensiunea empirismului și atracția durabilă a alchimiei și misticismului. Dar cu toate contribuțiile importante pe care acesta le-a avut, numele său rămâne în afara cercurilor academice. De ce? Încercăm să înțelegem și noi.

• 15 lucruri mai puțin știute despre Chris Rea
• Test de cultură generală. De ce se spune că potcoavele aduc noroc?

Începuturile vieții lui Marci sunt definite de Regatul Boemiei, o regiune atunci plină de tensiuni religioase și politice. Educat la Colegiul iezuit din Olomouc și mai târziu la Universitatea Charles din Praga, Marci a nutrit un interes aparte pentru medicină, matematică și filosofie. Mentorii săi timpurii, inclusiv astronomul Johannes Kepler, i-au influențat probabil abordarea interdisciplinară. Până în 1630, deși Marci își luase doctoratul în medicină, nutria ambiții mult mai mari decât atât.

Rolul Boemiei ca răscruce culturală l-a expus pe Marci la diverse idei, de la texte medicale arabe la umanismul renascentist, iar limbajul fluent în latină, greacă și ebraică i-a permis să se implice în cercetarea globală, poziționându-se undeva la răscruce între tradițiile științifice orientale și cele occidentale.

De asemenea, într-o epocă afectată de război și ciumă, expertiza sa în anatomie și farmacologie a salvat vieți – și a atras atenția regalității, fiind numit medicul personal al Sfinților Împărați Romani Ferdinand al III-lea și Leopold I.

Tratatul pe care l-a scris în 1654, Idearum Operatricium Idea, un precursor al neurologiei moderne, a propus idei revoluționare (pentru acea vreme) despre sistemul nervos, sugerând că mușchii se contractau prin spirite animale transmise prin nervi. Deși au fost infirmate ulterior, teoriile sale reflectau o schimbare în direcția unei viziuni mecaniciste asupra corpului uman.

Optica înainte de Newton

Cu mult înainte de experimentele cu prisme ale lui Newton, Marci a investigat proprietățile luminii. În lucrarea sa de aproape 300 de pagini din 1648, Thaumantias: Liber de arcu coelesti deque colorum apparentium natura, ortu et causis…, a descris modul în care prismele refractă lumina în culori spectrale și a emis ipoteza că lumina călătorește în unde. În timp ce Newton a susținut mai târziu teoria particulelor, teoria undelor a lui Marci a rezonat cu contemporani precum Christiaan Huygens, matematician, fizician, inginer, astronom și inventator olandez, considerat o figură-cheie a revoluției științifice

Marci a descoperit că fiecare lungime de undă a luminii (culoare) este refractată sub un unghi specific, un concept care a devenit coloana vertebrală a spectroscopiei moderne, cercetările lui Marci punând bazele opticii experimentale, fără ele, Optica lui Newton posibil să fi rămas o operă incompletă.

În lucrarea De Proportione Motus (1639), Marci a abordat mecanica, analizând coliziunile și mișcarea pendulului. A propus ca impulsul (numit „impetus”) să fie conservat în cazul coliziunilor elastice – un concept pe care Isaac Newton l-a formalizat ulterior. Deși îi lipsea calculul pentru a o cuantifica, ideile calitative ale lui Marci se aliniau cu legea conservării impulsului.

Experimentele sale cu penduluri au sugerat, de asemenea, conservarea energiei, punând în discuție opiniile aristotelice. Cu toate acestea, lucrările lui Marci au fost reduse mai mult la textele latine, limitându-și amploarea în comparație cu Principia lui Newton.

Cea mai tentantă moștenire a lui Marci este legătura sa cu Manuscrisul Voynich, despre care am mai scris și noi în câteva articole, acel codex criptic din secolul al XV-lea plin de texte nedescifrate și ilustrații bizare. În 1665, Marci a trimis manuscrisul savantului iezuit Athanasius Kircher, susținând că a aparținut împăratului Rudolf al II-lea. Timp de secole, originile și scopul cărții au fost eludate de criptografi, cu teorii variind de la ghid naturist la artefact extraterestru.

Scrisoarea de însoțire a lui Marci sugera că autorul ar fi filosoful Roger Bacon din secolul al XIII-lea – o afirmație infirmată de datarea modernă cu radiocarbon (metodă de determinare a vârstei aproximative a unui obiect organic vechi prin măsurarea conținutului de 14C) Cu toate acestea, fascinația lui pentru manuscris i-a evidențiat încercarea de o viață de a reconcilia știința și misticismul.

Marci a întruchipat savantul Renașterii, care nu se temea să îmbine empirismul cu metafizica. În Philosophia Vetresta Restituta (1662), a susținut ideea unui univers guvernat de legi matematice, dar infuzat de armonie divină.

Totuși, abordarea lui holistică a căzut în dizgrație pe măsură ce Iluminismul a acordat prioritate empirismului rigid. În secolul al XVIII-lea, integrarea de către Marci a științei și spiritualității a fost considerată învechită, grăbind obscuritatea sa.

De ce l-a marginalizat istoria pe Marci? Factorii sunt multipli: în primul rând, barierele lingvistice. Lucrările sale în latină nu au fost traduse pe scară largă. Apoi, tulburările geopolitice. Războiul de treizeci de ani a perturbat mediul academic din Europa Centrală. Și, foarte important, umbra lui Newton – oamenii de știință de mai târziu i-au eclipsat contribuțiile.

Însă, până la urmă, studiile recente i-au reînviat interesul. Republica Cehă îl sărbătorește pe timbre poștale, iar istoricii recunosc acum rolul său în modelarea opticii și mecanicii. De asemenea, craterul Marci de pe partea îndepărtată a Lunii îi poartă numele.

Surse:

https://www.lindahall.org/about/news/scientist-of-the-day/marcus-marci-von-kronland/

https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/johannes-marcus-marci-von-kronland

https://collections.library.yale.edu/catalog/2041454

Vă mai recomandăm să citiți și:

Noi dovezi arată cum și-a adunat Isaac Newton uriașa avere. „A murit incredibil de bogat”

Spermatozoizii umani încalcă a treia lege a lui Newton, au descoperit cercetătorii

John Theophilus Desaguliers, clericul care a redefinit Francmasoneria engleză. Filosof, inginer, asistent al lui Isaac Newton

Isaac Newton era fascinat de Sfârșitul Lumii și chiar a făcut o predicție pentru anul 2060