Muzeul Pâinii, o călătorie de 6.000 de ani prin istoria celui mai iubit aliment al omenirii

Muzeul Pâinii se află în orașul medieval Ulm, Germania, undeva în apropierea malurilor Dunării. O instituție modestă, dar cu perspective la fel de profunde precum rolul pe care pâinea l-a jucat de-a lungul civilizației umane. Iar Muzeul Pâinii (Museum der Brotkultur) nu vă gândiți că este un depozit de cuptoare vechi și exponate prăfuite, este mai mult o expunere a modului în care un simplu amestec de făină, apă și drojdie a modelat imperii, a inspirat artiști și chiar a declanșat revoluții.

Cu peste 18.000 de obiecte care acoperă 6.000 de ani de istorie, muzeul are și un paradox neașteptat: în ciuda devotamentului său față de „hrana vieții”, nu este expusă nicio pâine comestibilă.

• Muzeul apei de la robinet
• Muzeul de artă nereușită. Celebrarea frumuseții în creații urâte

În schimb, vizitatorii sunt tratați cu pietre de șlefuit din Epoca de Piatră, picturi renascentiste, sculpturi suprarealiste în formă de pâine ale lui Salvador Dalí și chiar o pâine carbonizată veche de 4 000 de ani. Și poate că așa ar și trebui să fie – fără pâini comestibile – având în vedere faptul că muzeul nu este un loc de luat o gustare, ci unul în care se întâlnesc moștenirea culturală, politică și spirituală a pâinii.

O felie de istorie

Fondat în 1955 de antreprenorul și chimistul Willy Eiselen și fiul său Hermann, Muzeul Pâinii a început ca un proiect pasional postbelic. Soții Eiselen, care conduceau o companie de succes în domeniul ingredientelor de panificație, au fost conduși de misiunea de a evidenția „semnificația culturală și existențială” a pâinii în contextul penuriei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. „Pâinea nu este doar un aliment”, a spus Hermann odată. „Este un simbol al vieții însăși”.

Amplasat într-o primă fază într-un depozit de sare din secolul al XVI-lea, muzeul s-a extins de atunci într-un spațiu modern, multimedia, iar călătoria cronologică a exponatelor sale pornește în anul 8.000 î.e.n., când oamenii au trecut de la vânătorii nomazi la fermieri care au început să cultive plante și să crească animale într-un loc fix, tranziție care a marcat începutul neoliticului (circa 10.000–8.000 î.e.n.), cunoscut și ca Revoluția Neolitică.

În interiorul muzeului pot fi văzute cele mai vechi „brutării” din lume. Pietre din Epoca…Pietrei folosite pentru a măcina cereale, replici ale cuptoarelor de lut mesopotamiene, în care se coceau pâini încă de la 4.000 î.Hr, un model de brutărie egipteană veche de 3.600 de ani, descoperită într-un mormânt, care prezintă rolul pâinii în viața de apoi, fresce din termopoliumurile romane înfățișând vânzări de pâine, o pâine carbonizată veche de 2.000 de ani din Pompeii, conservată de cenușa vulcanică, certificate de breaslă ale unor brutari europeni din secolul al XIV-lea, o replică a morii de vânt din Brașov, care simbolizează salturile tehnologice în prelucrarea cerealelor, aparate industriale de frământat aluatul din secolul al XIX-lea, un prototip de „pâine spațială” din anii 1960, conceput pentru astronauți și…piesa de rezistență, o pâine veche de 4.000 de ani din Elveția, descoperită într-o locuință lacustră.

Muzeul găzduiește de asemenea peste 700 de opere de artă ce dezvăluie modul în care pâinea a inspirat creativitatea de-a lungul mileniilor – de la piese de altar medievale care înfățișează Euharistia, taina prin care, sub forma pâinii si a vinului, creștinul se împărtășește cu însuși trupul și sângele Domnului, la o natură moartă olandeză din secolul al XVII-lea realizată de Pieter Claesz care arată pâinea ca semn al prosperității, o gravură a Revoluției franceze din 1793, ce poartă sloganul „Liberté, Égalité, Fraternité”, amplasată alături de o pâine – legând lipsa pâinii de căderea monarhiei -, sau „Bustul retrospectiv al unei femei” (1933) al lui Salvador Dalí, care prezintă o baghetă în echilibru pe capul unui manechin – o aluzie suprarealistă la dualitatea pâinii ca hrană și absurditate. Man Ray și Pablo Picasso au contribuit, de asemenea, cu lucrări pe tema pâinii, îmbinând fantezia și comentariul social.

„Pâinea este metafora supremă”, spune Dr. Isabel Greschat, curatorul muzeului. „Ea reprezintă creația, comunitatea și conflictul. Artiștii nu-i pot rezista”.

Cele mai convingătoare narațiuni ale muzeului explorează impactul pâinii asupra structurilor sociale. Expozițiile interactive fac legătura între pierderile de recolte și revoltele istorice, precum Revoluția franceză din 1789 și Marea Foamete din Irlanda din 1845.

Afișe din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial din Germania nazistă și din țările aliate prezintă pâinea transformată în armă ca simbol al puterii naționale, în vreme ce o hartă urmărește răspândirea grâului din Semiluna Fertilă până în America, subliniind rolul pâinii în colonialism și comerț, iar o expoziție prezintă o cartelă de raționare a pâinii din 1945 din Berlin, unde rația zilnică scăzuse la 300 de calorii.

Deși vizitatorii ar putea pofti la un covrig proaspăt, muzeul evită în mod deliberat exponatele comestibile. „Aceasta nu este o brutărie”, explică Greschat. „Vrem ca oamenii să reflecteze asupra semnificațiilor profunde ale pâinii, nu doar să o consume”. În schimb, accentul este pus și pe educație. Atelierele predau tehnici vechi de panificație, în timp ce seminariile abordează probleme moderne precum risipa alimentară și OMG-urile. De asemenea, muzeul colaborează cu ONG-uri pentru a combate foametea la nivel mondial, donând încasările pentru proiecte agricole în Africa.

Firimituri finale

Muzeul Pâinii, așadar, nu este despre sau pentru iubitorii de carbohidrați sau, eventual, pentru pasionații de istorie. Este mai mult o dovadă a modului în care ceva la fel de simplu ca pâinea poate uni arta, știința și ingenuozitatea umană.

Prin urmare, data viitoare când mușcați dintr-un sandviș, amintiți-vă: gustați 6 000 de ani de inovație, rebeliune și cultură.

Surse:

https://tourismus.ulm.de/en/discover/ulm-and-neu-ulm/arts-and-culture/museums-and-co/museum-brot-kunst-ulm

https://museumbrotundkunst.de/en/museum

Vă mai recomandăm să citiți și:

Resturi dintr-un „șobolan negru și mic”, găsite în pâinea din Tokyo

A murit „nașul” pâinii prăjite cu avocado. Cine a fost Bill Granger?

Arculata, pâinea care a supraviețuit dezastrului din Pompeii

Pita de Pecica, tradiție seculară de coacere a pâinii, a obținut recunoaștere europeană