„Fântâna” lui Marcel Duchamp și nașterea artei conceptuale. Urinalul care a zguduit lumea artei

În aprilie 1917, un urinal obișnuit din porțelan, semnat „R. Mutt” și intitulat Fountain, a fost prezentat la o expoziție de artă din New York. Respins de organizatori, dar devenit rapid controversat, acest act de rebeliune artistică a devenit simbolul definitoriu al mișcării Dada, modificând vizibil și ireversibil cursul artei moderne.

Societatea Artiștilor Independenți, înființată în 1916, promitea un spațiu de expoziție democratic în care orice artist care plătea o taxă de 6 dolari își putea expune lucrările. Marcel Duchamp (1887 – 1968), un artist provocator francez, se număra printre membrii consiliului de administrație. Duchamp a testat această promisiune prezentând Fountain sub pseudonimul „R. Mutt”. Obiectul în sine era un pisoar Bedfordshire produs în serie, achiziționat de la J.L. Mott Iron Works din New York, rotit la 90 de grade și inscripționat cu o semnătură falsă.

• Muzeul apei de la robinet
• Muzeul de artă nereușită. Celebrarea frumuseții în creații urâte

Consiliul de administrație al societății, care nu știa de implicarea lui Duchamp, a respins piesa, considerând-o „absolut deloc artă” și numind-o „vulgară”. Duchamp a demisionat în semn de protest, iar incidentul a declanșat o adevărată furtună. Patronul de artă Walter Arensberg a apărat lucrarea, susținând: „Singurele opere de artă pe care le-a dat America sunt instalațiile sanitare și podurile sale”. Duchamp, între timp, a publicat anonim un eseu în The Blind Man, o mică revistă de avangardă, punând o întrebare care are ecou și astăzi: „Dacă domnul Mutt a făcut fântâna cu mâinile sale sau nu, nu are nicio importanță. El a ALES-o. El a luat un obiect obișnuit al vieții, l-a așezat astfel încât semnificația sa utilă să dispară sub noul titlu și punct de vedere – creându-i un nou sens”.

Fountain a apărut din cenușa Primului Război Mondial, o perioadă de deziluzie care a născut mișcarea Dada. Dadaiștii au respins logica, rațiunea și estetica burgheză, îmbrățișând haosul, absurdul și subminarea tradiției. „Readymade”-urile lui Duchamp – obiecte de zi cu zi reconvertite în artă – au epitomizat acest etos.

Termenul „readymade” era în sine o provocare. Selectând obiecte industriale (o lopată de zăpadă, o roată de bicicletă, un pisoar), Duchamp a contestat idealul romantic al artistului ca un creator priceput. Arta, susținea el, nu rezidă în măiestrie, ci în concept și intenție. Fountain a forțat spectatorii să se confrunte cu întrebări incomode: Cine decide ce este arta? Poate contextul singur să transforme semnificația unui obiect?

Pseudonimul „R. Mutt” a alimentat speculații timp de decenii. Unii cercetători îl leagă de Mott Iron Works sau de cuvântul german Armut (sărăcie), o aluzie la poziția anti-comercială a Dada. Alții sugerează un joc de cuvinte pe seama benzii desenate Mutt și Jeff, populară la acea vreme. Duchamp a recunoscut ulterior că numele era un „alter ego” jucăuș, dar ambiguitatea sa a amplificat misterul operei.

La fel de intrigantă este și dispariția lui Fountain. Urinalul original a fost probabil aruncat după expoziția din 1917. Cele 17 replici comandate de Duchamp în anii 1960 se află acum în muzee precum San Francisco Museum of Modern Art și Tate Modern. Aceste replici, autorizate, dar nu realizate de Duchamp, estompează și mai mult granițele dintre originalitate și reproducere.

Fountain a fost inițial respinsă ca o glumă, însă influența sa a crescut exponențial. În 2004, 500 de experți în artă au clasificat-o drept „cea mai influentă operă de artă a secolului XX”, depășind Les Demoiselles d’Avignon a lui Picasso și Campbell’s Soup Cans a lui Warhol.

În 1953, prima replică a Fountain a fost expusă la Sidney Janis Gallery, reaprinzând dezbaterea. În 1993, o replică a fost vandalizată de artistul Pierre Pinoncelli, care a urinat în ea în timpul unui spectacol. În 2017, celebrările pentru cea de-a 100-a aniversare au inclus expoziții în întreaga lume, consolidându-i statutul de simbol.

Criticii rămân împărțiți. Istoricul de artă Julian Spalding a numit-o „o plictiseală dureroasă”, în timp ce filosoful Stephen Hicks a susținut că a marcat „sfârșitul artei”. Cu toate acestea, chiar și detractorii recunosc rolul său în extinderea limitelor artistice.

Fountain a deschis calea unor mișcări precum Pop Art, Minimalismul și Arta Instalațiilor. Artiști ca Damien Hirst (tancuri cu rechini) și Tracey Emin (paturi nefăcute) sunt datori ideii radicale a lui Duchamp: Arta este ceea ce artistul spune că este.

Muzeele și galeriile, odinioară gardieni ai gustului, se confruntă acum cu presiuni pentru a accepta lucrări experimentale. Călătoria lui Fountain de la respingere la venerație evidențiază modul în care instituțiile modelează – și sunt modelate de – schimbările culturale.

Într-o epocă a NFT-urilor și a artei generate de inteligența artificială, Fountain pare ciudat de presimțită. Artistul digital Beeple a vândut un colaj virtual cu 69 de milioane de dolari în 2021, dovedind că valoarea constă în percepție, nu în ceva fizic.

Cercetările recente explorează subtextul de gen al Fountain. Prin alegerea unui pisoar – un obiect asociat bărbaților – Duchamp ar fi criticat lumea artei dominată de bărbați. Curatorul Helen Molesworth remarcă: „Este o bătaie de joc la adresa masculinității însăși”.

Urinalul care refuză să tragă apa

Totuși, relevanța durabilă a Fountain s-ar putea spune că se datorează simplității și îndrăznelii sale.

În 2014, un cont Twitter – care parodia pisoarul – (@DuchampUrinal) a câștigat mii de adepți, postând glume precum: „Sunt aici doar pentru a vă face să vă simțiți incomod”.

Chiar și FBI-ul a luat notă. Dosare declasificate dezvăluie faptul că în timpul Războiului Rece agenții suspectau Fountain de a fi propagandă comunistă – dovadă că subversiunea lui Duchamp a transcendat arta în politică.

Fântâna lui Marcel Duchamp s-a dovedit în timp a avea o mare putere în lumea artei, pur și simplu prin faptul că a existat, a provocat, a frustrat, a inspirat. După cum a declarat artista Sherrie Levine (cunoscută pentru rephotographing iconic works), „Duchamp ne-a învățat că arta este un joc. Întrebarea este: cine face regulile?” Arta este subiectivă. Fie că o iubești, fie o urăști. Sau nu o înțelegi.

Surse:

https://press.philamuseum.org/marcel-duchamp-and-the-fountain-scandal/

https://www.artsy.net/article/artsy-editorial-duchamps-urinal-changed-art-forever

https://www.bbc.com/culture/article/20170410-the-urinal-that-changed-how-we-think

Vă mai recomandăm să citiți :

Banana lui Maurizio Cattelan. Cel mai scump fruct din lume, artă controversată de 6 milioane de dolari

„Noapte înstelată”, capodopera turbulentă a lui Vincent van Gogh și dezbaterea privind arta, nebunia și geniul

Cel mai bine păzit muzeu din lume. O fuziune de artă, inovație și istorie

Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul