„Noapte înstelată”, capodopera turbulentă a lui Vincent van Gogh și dezbaterea privind arta, nebunia și geniul

The Starry Night/Noapte înstelată (1889) a lui Vincent van Gogh (1853 – 1890) este una dintre cele mai faimoase picturi din istoria artei și una dintre cele mai scumpe (are o valoare estimată la aproximativ 100 de milioane de dolari). Un tablou fascinant, cu o poveste mai întunecată – una despre angoasa mentală, disperarea existențială și dezbaterea atemporală despre relația dintre creativitate și suferință.

Pictată în timpul șederii lui van Gogh la azilul Saint-Paul-de-Mausole din Saint-Rémy-de-Provence, Franța, lucrarea a fost descrisă ca o fereastră către psihicul fragil al artistului.

• Muzeul apei de la robinet
• Muzeul de artă nereușită. Celebrarea frumuseții în creații urâte

În mai 1889, van Gogh s-a internat voluntar la azil în urma unei serii de căderi psihice, care a cuprins inclusiv incidentul în care și-a tăiat o parte din urechea stângă. Diagnosticat cu epilepsie și o posibilă tulburare bipolară, pictorul neerlandez a fost închis într-o cameră spartană cu ferestre prevăzute cu gratii. În ciuda sănătății sale mintale instabile, artistul a marcat în acea perioadă o explozie de productivitate: a creat peste 150 de lucrări, inclusiv Starry Night, o pictură în ulei pe pânză de 73,7 cm x 92,1 cm.

Un creuzet pentru creativitate

Contrar miturilor romantice, van Gogh nu a pictat scena de la fereastra sa. Priveliștea descrisă – un sat stilizat, chiparosul și un cer nocturn învolburat – a fost în mare parte imaginată. Istoricii de artă notează că satul seamănă cu Saint-Rémy, în timp ce turla bisericii evocă patria sa olandeză, sugerând dorința de confort în mijlocul izolării.

Van Gogh a considerat Noaptea Înstelată un „eșec”, scriindu-i fratelui său Theo: „Toate acestea sunt în contrast puternic cu celelalte studii în care am încercat să fiu precis”. Și chiar dacă artistul a preferat lucrări mai realiste, această pictură a devenit moștenirea sa.

Haos și cosmos

Noaptea înstelată este un studiu al contrastelor. Satul senin doarme sub un cer apocaliptic, unde stelele explodează în spirale radiante. Chiparosul – un simbol tradițional al morții – face legătura între pământ și cer, reflectând probabil obsesia lui van Gogh pentru mortalitate și transcendență.

Astronomii au dezbătut dacă luna crescentă și stelele se aliniază cu cerul real din iunie 1889, unii susținând că van Gogh ar fi pictat planeta Venus, care era vizibilă în acea lună.

În 2004, fizicienii au observat că modelele picturii seamănă cu modelele matematice ale turbulenței fluidelor, dezvoltând ideea conform căreia tușele lui Van Gogh au surprins în mod intuitiv haosul din natură – un „geniu al dezordinii” care și-a canalizat frământările interioare.

Luptele lui Van Gogh cu bolile mintale au influențat mult timp interpretările operei sale. Psihologii l-au diagnosticat retroactiv cu afecțiuni variind de la schizofrenie la porfirie acută intermitentă. Noaptea înstelată, cu energia sa violentă, dar în același timp controlată, este adesea citată ca dovadă a minții instabile a pictorului.

Dar critici precum istoricul de artă Griselda Pollock susțin că reducerea artei lui van Gogh la boala sa mintală simplifică prea mult măiestria lui tehnică. „Opera lui Van Ggh a fost deliberată, nu delirantă”, afirma ea.

Dimpotrivă, Dr. Albert J. Lubin, autor al cărții Stranger on the Earth: A Psychological Biography, spune că mania lui van Gogh i-a alimentat creativitatea, iar vitalitatea tabloului reflectă hipersensibilitatea psihozei.

Van Gogh însuși a scris: „Emoțiile sunt uneori atât de puternice încât lucrez fără să știu. Loviturile vin ca un discurs”, o dualitate – control și haos – care poate defini Noaptea înstelată.”

Așadar, Noaptea înstelată a fost mult timp interpretată ca o reflectare a frământărilor interioare ale artistului, pictată în timpul șederii sale la azilul Saint-Paul-de-Mausole din Franța. Cu toate acestea, o nouă teorie provocatoare susține că această capodoperă a fost inspirată de fapt de inaugurarea Turnului Eiffel, ipoteză ce pune la îndoială decenii de cercetare, relansând dezbaterile despre modul în care modernitatea, simbolismul și boala mintală se intersectează în opera lui van Gogh.

În 2023, istoricul de artă francez Dr. Élise Dubois a propus o reinterpretare radicală. În cartea sa Van Gogh and the Iron Revolution, Dubois susține că Noaptea înstelată a fost influențată de inaugurarea Turnului Eiffel la Expoziția Universală din 1889 de la Paris – un eveniment care a simbolizat progresul tehnologic și care a dominat titlurile europene.

Turnul Eiffel a fost finalizat în martie 1889, cu trei luni înainte ca van Gogh să picteze Noaptea înstelată în iunie. Deși artistul se afla în Saint-Rémy, fratele său Theo – un negustor de artă din Paris – a descris probabil inaugurarea Turnului în scrisori.

Vârful bisericii satului din Noaptea înstelată nu seamănă deloc cu capela romanică din Saint-Rémy. Dubois sugerează că aceasta evocă silueta Turnului Eiffel, reinterpretată prin stilul expresiv al lui van Gogh. „Turnul era un far al modernității”, scrie ea. „Van Gogh, izolat în azil, s-ar putea să-l fi văzut ca pe o lumină literală și metaforică în întuneric.”

Stelele în vârtej și semiluna din tablou contrastează puternic cu Turnul rigid, geometric. Dubois presupune că această juxtapunere reflectă ambivalența lui van Gogh față de industrializare – o temă reluată în lucrările sale anterioare, precum Mâncătorii de cartofi (1885), care idealiza viața rurală.

Teoria lui Dubois a stârnit dezbateri aprinse. Tradiționaliștii susțin că nu există dovezi directe care să-l lege pe van Gogh de Turnul Eiffel: nicio mențiune în scrisori. Vasta corespondență a lui Van Gogh cu Theo nu conține nicio referire la Turn sau la Expoziția Universală.

Apoi, spirala din Starry Night este subțire și gotică, spre deosebire de grilajul de fier al Turnului. Criticul de artă Jonathan Jones remarcă: „Vârful lui Van Gogh este un semn nostalgic al moștenirii sale olandeze, nu un zgârie-nori parizian”.

Cu toate acestea, replica susținătorilor a fost că simbolismul lui Van Gogh era adesea abstract. Dr. Dubois evidențiază pictura sa din 1888 „Noapte înstelată deasupra Rhône-ului”, care prezintă lămpi cu gaz alături de stele – un amestec de lumină naturală și industrială. „Era foarte conștient de invazia modernității”, susține ea.

Cum au ajuns știrile la azil

Deși van Gogh nu a putut participa la Expoziție, accesul său la ziare și reviste ilustrate este bine documentat. Publicații precum L’Illustration au prezentat gravuri detaliate ale Turnului Eiffel în timpul construcției sale. Dr. Martin Bailey, un biograf al lui van Gogh, confirmă faptul că artistul primea vești de la Theo: „Scrisorile lui Theo erau legătura sa vitală cu lumea exterioară. Este plauzibil să fi discutat despre Turn”.

Un studiu realizat în 2024 de Muzeul Van Gogh a analizat pigmenții din Noaptea înstelată, dezvăluind urme ale unui albastru pe bază de cobalt similar cu cel folosit în cernelurile pariziene pentru gravură. Acest lucru alimentează speculațiile conform cărora van Gogh a încorporat motive vizuale din materiale tipărite.

Teoria Turnului Eiffel contestă, de asemenea, stereotipul lui van Gogh ca fiind un „geniu nebun” detașat de realitate. Psihiatrul Dr. Kay Redfield Jamison, autor al cărții Touched with Fire, spune că episoadele maniacale ale lui van Gogh coexistau cu perioadele de conștiință acută: „Scrisorile lui arată că era profund curios cu privire la evoluțiile științifice și culturale. Boala mintală nu i-a anulat angajamentul față de lume”.

Dacă Turnul a inspirat Noaptea înstelată, aceasta sugerează că van Gogh a căutat să împace haosul său interior cu schimbările rapide ale lumii exterioare – o tensiune reflectată în satul senin și cerul violent al tabloului.

Cu toate aceste supoziții, analize și dezbateri, doar Van Gogh știe, până la urmă, ce l-a inspirat să picteze The Starry Night. Pentru noi, privitorii artei pe care pictorul a lăsat-o moștenire lumii, certe sunt alte informații, inclusiv aceea că Van Gogh a vândut doar o mână de tablouri în timpul vieții sale. Noaptea înstelată a lâncezit în colecția lui Theo până în 1900, când a intrat în vizorul publicului. Drumul spre faimă a început în anii 1920, când expresioniștii l-au salutat pe van Gogh ca pe un pionier al abstractizării emoționale.

În 1941, Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) a achiziționat-o, consolidându-i statutul. Astăzi, ea inspiră totul, de la meme-uri la produse comerciale, ridicând întrebări etice cu privire la comercializarea unei opere de artă născute din suferință.

În 2020, o reprezentare digitală a Nopții înstelate a devenit virală, utilizatorii animând vârtejurile pentru a se „mișca” în sincronizare cu muzica.

Pictura a fost reinterpretată în experiențe VR, permițând spectatorilor să „pășească în interiorul” viziunii lui van Gogh.

În final, într-un mod poetic spus, Noaptea înstelată dăinuie nu doar pentru frumusețea sa, ci și pentru misterul profund. Este un strigăt de ajutor, o rugăciune sau un triumf al imaginației asupra disperării? Capodopera lui Van Gogh ne provoacă să găsim un sens în haos – și să ne amintim de umanitatea fragilă din spatele geniului.

Surse:

https://www.vangoghmuseum.nl/en/art-and-stories/vincents-life-1853-1890/hospitalization

https://www.theguardian.com/artanddesign/2023/mar/26/vincent-van-gogh-starry-night-eiffel-tower-inspired-expert

https://www.britannica.com/topic/The-Starry-Night

https://beyondvangogh.com/all-about-starry-night-van-goghs-iconic-masterpiece/

Vă mai recomandăm să citiți și:

O pictură celebră a lui Van Gogh respectă surprinzător de bine legile fizicii

Un parc de 10 hectare a recreat celebra pictură „Noaptea înstelată” a lui Vincent Van Gogh

Un tablou al lui Vincent Van Gogh, furat în urmă cu trei ani, a fost regăsit

Vincent van Gogh: „Prin picturile mele vreau să transmit ceva mângâietor, la fel cum muzica aduce mângâiere”