David Lynch și universul muzical: „Îmi place să îl numesc experimentare”. „Muzica e magie”

Deși este celebrat în primul rând ca regizor vizionar, contribuțiile lui David Lynch (1946 – 2025) ca muzician și compozitor dezvăluie un alt strat al identității sale artistice, unul la fel de convingător și influent. De la peisaje sonore obsedante la eforturi muzicale în colaborare, munca lui Lynch în domeniul muzicii nu doar că i-a completat filmele, dar a fost o dovadă în plus a geniului său creativ.

David Keith Lynch s-a născut la 20 ianuarie 1946 în Missoula, Montana. Tatăl său, Donald Walton Lynch, a fost cercetător științific în cadrul Departamentului de Agricultură al SUA (USDA), în timp ce mama sa, Edwina „Sunny” Lynch, a lucrat ca meditatoare de limba engleză. Familia se muta frecvent din cauza sarcinilor de serviciu ale lui Donald, ceea ce l-a expus pe David la diverse medii și culturi în timpul anilor de formare, un stil de viață tranzitoriu care, cu siguranță, a contribuit la perspectiva unică a lui Lynch asupra vieții și artei.

• David Lynch a iubit femeile poate la fel de mult ca filmele. A fost căsătorit de…
• Chimistul care a scris ISTORIE şi a ajuns să fie victima propriului succes

Educația lui Lynch într-o familie din clasa de mijloc, cu părinți citiți, i-a oferit o bază stabilă, iar rolul de meditator al mamei sale a favorizat probabil aprecierea limbajului și a poveștilor încă de la o vârstă fragedă.

În ceea ce privește călătoria muzicală a lui David Lynch, aceasta a început să prindă contur în timpul studiilor sale la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, unde a studiat pictura. Aici a devenit interesat pentru prima dată de sunet și de modul în care acesta poate fi manipulat pentru a evoca emoții, experimentele sale timpurii cu designul sonor având să influențeze mai târziu partiturile atmosferice ale filmelor sale.

Unul dintre cele mai semnificative parteneriate din cariera muzicală a lui Lynch a fost cel cu apreciatul compozitor Angelo Badalamenti (1937 – 2022). Colaborarea lor a început la sfârșitul anilor 1980, când Lynch dezvolta Twin Peaks. Compozițiile luxuriante ale lui Badalamenti nu doar că au completat perfect stilul suprarealist de a povesti al lui Lynch, dar partitura pentru Twin Peaks a devenit absolut emblematică, colaborarea dintre ei producând unele dintre cele mai memorabile coloane sonore din istoria filmului, inclusiv cele pentru Blue Velvet, Mulholland Drive și Fire Walk With Me. De altfel, lucrarea din Twin Peaks este văzută ca una dintre cele mai bune colaborări ale lui Lynch, sunetul și stilul straniu și de neînlocuit al serialului inspirând apoi artiști pop precum Lana Del Rey și Sky Ferreira și trupe ca Mount Eerie și Xiu Xiu.

„În filmul de descoperire al lui Lynch din 1977, In Heaven”, scrie www.npr.org, „personajul principal Henry Spencer, care se luptă să aibă grijă de copilul său nou-născut, o creatură extraterestră bolnăvicioasă, vede în radiatorul său o femeie diformă care cântă un cântecel înfiorător: În rai, totul este bine / Tu ai lucrurile tale bune / Iar eu le am pe ale mele. Lynch a scris versurile și le-a dat artistului și ulterior personalității TV Peter Ivers, pe care l-a cunoscut la Institutul American de Film, pentru a le orchestra și interpreta, (…) muzica din In Heaven inspirând apoi un cult al artiștilor care au preluat piesa, inclusiv Pixies, Bauhaus și Devo”.

Mai târziu, când a regizat Dune (1984), Lynch a recurtat trupa rock Toto, cunoscută atunci mai ales pentru hit-ul „Africa”, pentru a compune coloana sonoră.

„A pus două simfonii de Șostakovici. Mi-a cerut să le ascult și mi-a spus: Vreau muzica asta gravă și o vreau lentă”, declara David Paich de la Toto în cartea lui Max Evry „A Masterpiece in Disarray”. „Și…m-am gândit că mă pot descurca cu asta”. Astfel, partitura rezultată a fost una orchestrală și curajoasă, fără tendințe futuriste, bazate pe sintetizatoare.

David Lynch nu numai că a iubit muzica, dar a și făcut muzică. În 1998, a produs o colecție de cântece Hildegard von Bingen în propriul său studio de înregistrări, împreună cu vocalista Jocelyn Montgomery. În 2001, a lansat albumul BlueBOB, care era o colaborare cu inginerul de sunet John Neff, pe care îl va urma cu Crazy Clown Time din 2011 și The Big Dream din 2013 – albume atmosferice, de inspirație blues, la care a colaborat cu artiști precum Karen O. și Lykke Li. În ultimele două decenii, a mai ieșit pe piața muzicală și cu alte albume, de inspirație dream-pop moody, realizate în colaborare cu artista Chrystabell, care a apărut în Twin Peaks: The Return în rolul agentului Tamara Preston.

Ultimul lor album, 2024’s Cellophane Memories, a fost inspirat de o explozie de lumină roșie pe care Lynch a văzut-o reflectându-se printre ramurile unor copaci în timp ce se plimba într-o zi.

În ciuda pasiunii pentru muzică și a implicării constante în acest domeniu, David Lynch nu s-a considerat niciodată un muzician adevărat: „Nu sunt chiar un cântăreț, dar vocea mea este tratată ca orice alt instrument; o poți ajusta și manipula în atât de multe moduri în zilele noastre”, le declara el celor de la The Guardian, citat de www.npr.org. „Am avut emoții în legătură cu înregistrarea, dar m-am simțit confortabil în studio. Nu aș cânta live. Ce să cânt la duș? Nu fac duș prea des”.

Dincolo de muzica de film, Lynch s-a aventurat în diverse alte proiecte muzicale de-a lungul carierei sale. În plus față de albumele pe care le-a lansat, Lynch a co-fondat formații precum Duo Faros și The Heavy Metal Brass Band, explorând diferite forme muzicale, dar păstrându-și în același timp semnătura suprarealistă și, de asemenea, și-a pus amprenta artistică inclusiv asupra unor videoclipuri muzicale, inclusiv pentru Chrysta Bell, Chris Isaac, Nine Inch Nails, Moby și Donovan.

În 1990, a regizat videoclipul lui Chris Isaak, „Whicked Game”, Lynch având să-l distribuie ulterior pe Isaak în rolul unui agent FBI în Twin Peaks: Fire Walk With Me). Puțin mai târziu, în 1991, când piesa avea să devină un hit mai mare, Reprise Records a decis să realizeze un nou videoclip cu regizorul Herb Ritts și supermodelul Helena Christensen, care a sporit considerabil factorul „sexy” al piesei. Deși rămâne unul dintre cele mai emblematice videoclipuri ale anilor ’90, originalul lui Lynch are totuși propriul farmec atmosferic.

În 2013, a realizat clipul piesei „Came Back Haunted” al celor de la Nine Inch Nails, în 2009 a regizat un videoclip atmosferic pentru piesa instrumentală a lui Moby, „Shot in the Back of the Head”, cu imagini minimaliste, dar puternice, în 1966 a regizat o versiune a „Season of the Witch” (Donovan), în 2007, 2010, 2011, 2013 și 2014 a regizat clipurile propriilor piese, „The Air Is On Fire”, „Good Day Today”, „Crazy Clown Time”, „The Big Dream”, I’m Waiting Here” (feat. Lykke Li) „The Air Is On Fire”.

Fără îndoială, scrie The Guardian, Lynch va fi amintit ca unul dintre cei mai importanți regizori din toate timpurile, aruncând un ochi nou și ciudat asupra ororilor, frumuseții transcendente și misterelor lumii – deși „marele mister”, le declara el celor de la publicația britanică, „este viața ca ființă umană”. Cu toate acestea, David Lynch ar trebui, de asemenea, să fie recunoscut pentru apărarea valorii muzicii, a misterului său, atât în interiorul, cât și în afara cinematografiei.

„Muzica poate dezvălui înțelesuri intelectuale, dar poate, de asemenea, să vorbească inimii într-un mod care nu implică vorbele, dar care este, totuși, atât de puternic”. (David Lynch)

Surse:

https://www.npr.org/2025/01/18/nx-s1-5262970/david-lynch-music-score-soundtrack-universe

https://www.bfi.org.uk/sight-and-sound/interviews/david-lynch-music-sound-chrystabell-cellophane-memories

https://www.rollingstone.com/music/music-lists/best-david-lynch-music-1235238223/

https://www.theguardian.com/film/2025/jan/17/david-lynch-music-career-cellophane-memories-death-age-78

Vă mai recomandăm să citiți și:

David Lynch, regizor dar și pictor, designer de mobilier și susținător al meditației transcedentale

David Lynch, regizorul Twin Peaks, unul dintre cele mai iubite seriale. „Lynchian este sinonim cu filmul confuz”

Twin Peaks: ce se știe și nu se știe despre unul dintre cele mai populare producții TV. Mihail Gorbaciov i-a cerut lui George Bush să afle cine era criminalul Laurei Palmer

Sir Patrick Stewart, actorul, omul, mitul, Căpitanul Picard. „Încă mă înspăimântă puțin gândul că atât de mult din viața mea am fost asociat cu Star Trek și aproape cu nimic altceva”