Charles Perrault, „tatăl” Motanului Încălțat și al Scufiței Roșii. Unul dintre primii membri ai Academiei Franceze
Charles Perrault (n. 12 ianuarie 1628, Paris – d. 16 mai 1703, Paris,) poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol important în disputa literară cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni” (savanții tradiționaliști și moderniști de la curtea franceză se certau dacă literatura antică era superioară operelor moderne sau dacă literatura modernă își depășise cu mult predecesoarea).
Perrault a fost un lider al facțiunii moderniste. A devenit celebru prin poveștile lui pentru copii precum Cenușăreasa, Scufița Roșie, Motanul încălțat, Contes de ma mère l’oye (Poveștile mamei mele gâsca), Barbă albastră, Tom Degețelul, combinând elemente din basmele populare mai vechi cu reprezentări fantastice ale societății franceze contemporane.
Perrault s-a născut la 12 ianuarie 1628, la Paris, într-o familie burgheză înstărită, fiind al șaptelea copil al lui Pierre Perrault și Paquette Le Clerc. Frații săi cei mai notabili au fost pionierul hidrolog Pierre Perrault (c. 1608-1680) și arhitectul, medicul și anatomistul Claude Perrault (1613-1688).
Charles Perrault a obținut o diplomă în drept la Universitatea din Orleans și a lucrat inițial ca avocat înainte de a trece la scris, câștigându-și reputația literară în anii 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste. A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său din 1687, Le siècle de Louis de Grand (Epoca lui Ludovic cel Mare) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.
Perrault a ocupat diverse poziții în serviciul guvernului, inclusiv în calitate de funcționar responsabil cu clădirile regale sub regele Ludovic al XIV-lea. În 1663, Perrault a fost numit primul secretar al Academie des Inscriptions et Belles-Lettres, fondată de influentul ministru de stat Jean-Baptiste Colbert (1619-1683), instituție ce avea ca scop copierea de inscripții latine pe monumente și medalii publice.
În 1669, Perrault i-a propus lui Ludovic al XIV-lea al Franței (1638 -1715, care a domnit între 1643 și 1715) construirea unui grup de 39 de fântâni în labirintul de la Versailles. Fiecare fântână ar fi reprezentat una dintre fabulele anticului Esop. Fântânile au fost construite între 1672 și 1677.
În 1682, la vârsta de 56 de ani, Perrault a fost supus pensionării obligatorii din funcțiile sale guvernamentale, în locul lui fiind numit unul dintre fiii lui Colbert.
În 1686, Perrault a făcut prima sa încercare de a scrie poezie epică „serioasă”, odată cu epopeea despre viața scriitorului și episcopului roman Paulinus de Nola (c. 354-431), un poem destul de prost primit, Perrault fiind ridiculizat de satiricul Nicolas Boileau-Despreaux (1636-1711).
Cinci ani mai târziu, în 1691, Charles Perrault a experimentat basmul scriind nuvela La Marquise de Salusses ou la Patience de Griselidis (Marchiza de Salusses sau răbdarea lui Griselidis), după care, în 1693, basmul The Ridiculous Wishes, în care este vorba despre un cuplu sărac căruia un zeu îi oferă șansa de a-i îndeplini trei dorințe, pe toate trei irosindu-le prin alegeri prost făcute. În 1694 a scris „Pielea de măgar”, despre un rege văduv care vrea să se căsătorească cu propria sa fiică (o copie fidelă a mamei ei), fata fiind protejată însă de ursitoarea ei care îi spune ce să facă pentru a evita căsătoria cu tatăl.
În 1695, la 67 de ani, Perrault a compilat prima ediție a „Stories or Tales from Past Times”, doi ani mai târziu aceasta fiind publicată cu mult succes. În timpul vieții lui Perrault, colecția a beneficiat de opt reeditări. În 1699, Perrault a tradus fabulele compilate ale scriitorul italian Gabriele Faerno (1510-1561), o lucrare foarte populară în Anglia în timpul secolului al XVIII-lea, folosită ca manual școlar. Aceasta a fost, de fapt, ultima lucrare importantă a lui Perrault.
Cea mai semnificativă realizare a sa este publicarea Histoires ou Contes du temps passé în 1697, care l-a consacrat ca părintele basmelor modern, în vreme ce unele dintre cele mai faimoase povești ale lui includ Cenușăreasa, Scufița Roșie, Frumoasa adormită, Motanul încălțat și Barbă albastră, toate basme cu lecții morale sau pilde prezentate sub formă de versuri, subliniind virtuți precum înțelepciunea și ascultarea. Stilul său narativ era simplu, dar plin de farmec, ceea ce le-a permis acestor povești să rămână relevante și apreciate până în zilele noastre.
Opera lui Perrault a influențat semnificativ autorii de mai târziu, inclusiv Frații Grimm, care au adaptat multe dintre basmele sale în colecțiile lor apărute la un secol distanță.
Perrault s-a căsătorit cu Marie Guichon în 1672, tânăra murind șase ani mai târziu, în 1678, lăsându-l pe Charles să îi crească singur pe cei trei copii ai lor.
Charles Perrault a decedat la 15/16 mai 1703, la vârsta de 75 de ani, la Paris, la scurt timp după publicarea primei sale colecții de basme. La 12 ianuarie 2016, Google l-a onorat cu un doodle care sărbătorea ceea ce ar fi fost cea de-a 388-a aniversare a sa și care prezenta personaje din celebrele lui povești.
Basmele lui Charles Perrault nu doar că au captat imaginația cititorilor de-a lungul secolelor, dar au influențat profund diverse forme de artă, inclusiv desene animate, filme, spectacole de teatru și balet. Cenușăreasa, de exemplu, a fost transformată într-un film animat de către Disney în 1950, o adaptare care a adus povestea la o audiență globală și a popularizat-o printre generații întregi. La fel s-a întâmplat și cu Frumoasa din Pădurea Adormită, adaptată în 1959 de Disney, devenit un clasic al animației. De altfel, Cenușăreasa a avut mai multe adaptări cinematografice, inclusiv versiuni moderne care reinterpretau povestea și o plasau într-un context contemporan.
Înainte de asta, în 1890, Frumoasa din Pădurea Adormită fusese pus în scenă într-un spectacol de balet clasic, coregrafiat de Marius Petipa pe muzica compusă de Piotr Ilici Ceaikovski. Premiera a avut loc la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, Rusia, la 15 ianuarie 1890.
Sursa:
https://www.britannica.com/biography/Charles-Perrault
Vă mai recomandăm să citiți și:
John Newbery, părintele literaturii pentru copii
Georges Méliès, părintele efectelor speciale. Charlie Chaplin l-a numit „alchimistul luminii”