Nat King Cole, unul dintre cei mai mari soliști vocali din lume și un pionier al egalității rasiale

Nat King Cole, un nume care pentru generațiile mai vechi rezonează cu eleganța, talentul remarcabil și vocea fermecătoare, este una dintre cele mai iubite figuri din istoria muzicii americane. Născut Nathaniel Adams Coles la 17 martie 1919, în Montgomery, Alabama, Cole a trecut de la începuturi modeste la un simbol cultural, călătoria sa prin lumea jazzului nefiind doar o poveste a talentului, ci și una a perseverenței și a sacrificiilor.

Nat a crescut într-o familie care prețuia muzica – tatăl său era preot baptist, iar mama sa organistă la o biserică – fiind în permanență înconjurat de melodii care îi vor modela viitorul. La vârsta de patru ani cânta deja la pian, demonstrând o abilitate înnăscută care avea să captiveze publicul în curând. Pe când era mic, familia sa s-a mutat la Chicago, acolo unde a fost fascinat de scena vibrantă a jazz-ului. În Chicago, Cole a format primul său grup, „King Cole Trio”, cu el la pian și voce, Oscar Moore, la chitară, și Wesley Prince, responsabil cu bass-ul. Grupul a devenit cunoscut pentru amestecul de jazz și pop, pregătind terenul pentru ceea ce avea să reprezinte stilul caracteristic al lui Cole.

Odată cu anii 1940, popularitatea lui Nat King Cole a crescut vertiginous, devenind un nume cu greutate nu doar pentru muzica sa, ci și datorită prezenței și personalității lui fermecătoare. Avea o voce seducătoare, de bariton, capabilă de evoce cu ușurință emoții profunde celor care o ascultau. De altfel, Nat King Cole a fost unul dintre primii artiști afro-americani care a obținut un succes răsunător într-o industrie predominant albă, într-o perioadă în care segregația rasială era generalizată. În 1943, Cole a înregistrat „Straighten Up and Fly Right”, care l-a ajutat să ajungă la un public mai larg, dincolo de entuziaștii jazz-ului.

Totuși, în ciuda succesului evident, Nat King Cole s-a confruntat cu numeroase provocări din cauza climatului rasial din America pe parcursul carierei sale, întâmpinând discriminare atât pe plan personal, cât și profesional (în unele locații, de exemplu, nu i se permitea să performeze din cauza statutului său de „artist de culoare”, sau era relegat la condiții mai puțin favorabile în timpul turneelor). Mai mult, aparițiile la televizor erau deosebit de dificile; și asta pentru că multe rețele erau reticente în a prezenta artiști de culoare în mod proeminent. Cu toate impedimentele, Cole a perseverat și a devenit în cele din urmă primul interpret de culoare important care a găzduit o emisiune de televiziune „The Nat King Cole Show”, difuzată între 1956 și 1957. Show-ul era foarte popular, dar Cole a continuat să se confrunte cu provocări din cauza prejudecăților rasiale. Agenții de publicitate ezitau să o susțină pe deplin din cauza gazdei sale afro-americane, însă artistul a perseverat, folosindu-și platforma pentru a promova alți artiști de culoare și pentru a le pune în valoare talentele.

Nat a fost căsătorit de două ori și a avut cinci copii (dintre care doi au fost adoptați): Natalie (1950 – 2015), Nat (1959 – 1995), Carole (1944 – 2009) și gemenele Timolin și Casey (1961).

Cole a fost un fumător înrăit de-a lungul vieții sale și rareori era văzut în public sau în privat fără o țigară în mână, scrie IMDb.com. Prefera țigările Kool mentolate, considerând că fumatul a trei pachete pe zi contribuia la calitatea vocii sale unice. După o operație pe care a suferit-o în urma unui ulcer la stomac, în 1953, medicii l-au sfătuit, fără succes, să renunțe la fumat. La 6 decembrie 1964, a fost spitalizat și diagnosticat cu cancer pulmonar. Au urmat terapii cu cobalt și radioterapie, inițial dându-i-se un prognostic pozitiv. La 25 ianuarie 1965 a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru extirparea întregului plămân stâng, dar în ciuda tratamentelor medicale, Nat King Cole a murit la 15 februarie 1965, la spitalul St. John din Santa Monica, California.

Contribuțiile lui Cole la muzica populară americană sunt incalculabile. Și orice listă a hiturilor sale reprezentative, toate la casa de discuri Capitol, trebuie să includă: „(Get Your Kicks on) Route 66”, „Sweet Lorraine”, „(I Love You) For Sentimental Reasons”, „The Christmas Song”, „Mona Lisa” (un cântec emblematic în cariera sa), „Nature Boy”, „Too Young”, „Answer Me”, „Walkin’ My Baby back Home”, „Straighten Up and Fly Right”, „Lush Life”, „Ramblin» Rose”, „Those Lazy, Hazy, Crazy Days of Summer”, „People” , „That Sunday Yhat Summer”, „Dear Lonely Hearts”, „L-O-V-E” și, desigur, „Unforgettable”.

A fost plătit cu doar 5.000 de dolari pentru a juca în pelicula China Gate (1957), dar a primit 75.000 de dolari pentru a cânta „Three Coins in the Fountain” în timpul genericului de deschidere.

În 1989, lui Nat King Cole i-a fost oferit un premiu postum Grammy pentru întreaga carieră. A primit două stele pe Hollywood Walk of Fame, una pentru televiziune, și una pentru înregistrări. În 2000, a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 2000 (la categoria Early Influence). Înregistrările sale „Straighten Up And Fly Right” (1943) și „Route 66” (1946) (preluate ulterior de mulți alții, printre care Chuck Berry, Tom Petty și The Rolling Stones), sunt astăzi clasice ale muzicii R n B și pop. A avut mai multe hituri mainstream R n R la mijlocul anilor 1950, inclusiv „Send For Me”, „With You On My Mind”, „When Rock and Roll Comes To Trinadad” și „Looking Back”. A cântat la inaugurarea președintelui John F. Kennedy, la 20 ianuarie 1961. În 1993, a fost introdus în Big Band and Jazz Hall of Fame.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Nat-King-Cole

https://www.imdb.com/name/nm0170713/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mamasita, prima artistă albă care a cântat în cluburi afro-americane. Sophie Tucker: „Am fost și săracă și bogată. Cel mai bine mi-a fost bogată”

Mae Jemison, prima femeie afro-americană care a ajuns în spațiu

Alice Ball, femeia care a ajutat la tratarea leprei. Prima femeie și primul afro-american care a obținut o diplomă de master în chimie

Martin Luther King Jr., liderul afro-american care a marcat istoria SUA