Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel Jarre
Maurice Jarre, tatăl renumitului muzician Jean Michel Jarre, a fost un compozitor francez foarte apreciat, cunoscut mai ales pentru activitatea sa în domeniul filmelor. S-a născut la 13 septembrie 1924, la Lyon, în Franța, și a încetat din viață la 28 martie 2009, la Los Angeles, California, Statele Unite.
Maurice Jarre a scris muzică de serie pentru lucrări de concert și muzică dramatică îndrăzneață, muzică de teatru, înainte de a se orienta spre muzica de film, câștigând Oscaruri pentru partitura sa special compusă pentru emblematica producție cu 7 Oscaruri considerată printre cele mai bune din istoria filmului „Lawrence of Arabia” (1963). În regia lui David Lean, filmul s-a bazat pe viața arheologului, ofițerului, scriitorului și dimplomatului britanic T.E. Lawrenece, personalitate interpretată de actorul Peter O’toole. Jarre a mai primit un Oscar și pentru „Lara’s Theme”, din „Doctor Jivago”, un alt clasic de top al cinematografiei universale, în regia aceluiași David Lean. Filmul, care i-a avut în rolurile principale pe Omar Sharif și Julie Christie, a fost premiat cu 5 Oscaruri și este considerat unul dintre filmele cu cele mai mari încasări din toate timpurile în Statele Unite și în întreaga lume – 1,135 miliarde USD (după ajustarea la inflație).
Maurice Jarre și-a început călătoria muzicală la o vârstă fragedă, mai târziu studiind percuția și compoziția la Conservatorul din Paris. Inițial, aspirațiile sale au fost acelea de a deveni compozitor de concert, dar mai târziu și-a găsit succesul în lumea muzicii de film.
În anii 1950, Jarre a început să compună partituri pentru filme franceze, colaborând cu regizori renumiți precum Jean-Luc Godard și René Clément, însă colaborarea sa cu regizorul David Lean a fost cea care i-a adus recunoașterea internațională, odată cu partitura scrisă pentru „Lawrence of Arabia” (1962) care i-a adus primul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală. Acesta a marcat începutul unui parteneriat fructuos între cei doi, Jarre compunând partituri pentru filmele ulterioare ale lui Lean, inclusiv pentru „Doctor Jivago” (1965) și „A Passage to India”” (1984), pentru care a primit alte două Oscaruri.
De-a lungul carierei sale, Maurice Jarre a compus pentru peste 150 de filme, acoperind diverse genuri și stiluri, muzica sa îmbinând adesea elemente orchestrale cu influențe etnice și electronice și creând peisaje sonore unice și memorabile. Printre alte partituri de film notabile ale sale se numără și cele din „The Message” (1976), „Witness” (1985), „Ghost” (1990) (pentru care a fost nominalizat la Oscar), „The Truman Show” (1998), „The Guns of Navarone” (1961), „Ryan’s Daughter” (1970), „The Man Who Would Be King” (1975), „Jesus of Nazareth” (1977) și „The Year of Living Dangerously” (1982).
Maurice Jarre este considerat unul dintre cei mai influenți și prolifici compozitori de film din epoca sa.
Contribuțiile lui Jarre în lumea muzicii de film au fost recunoscute pe scară largă, în afară de cele trei Oscaruri menționate mai sus, primind, printre multe alte premii, onoruri și nominalizări, inclusiv un premiu Ursul de Aur, în 2009, pentru întreaga activitate, două premii BAFTA – în 1990, pentru muzica din „Dead Poets Society” și în 1986, pentru coloana sonoră din „Witness”, European Film Awards în 2005, pentru realizările extraordinare avute în lumea cinematografiei și patru premii Globul de Aur, pentru muzica din „A walk in the clouds” (1996), „Gorillas in the mist” (1989), „A passage to India” (1985) și „Doctor Zhivago” (1966) – pentru care a primit și un premiu Grammy în 1967.
Maurice-Alexis Jarre s-a născut la 13 septembrie 1924, la Lyon, în Franța, fiind fiul Gabrielle Renée și al lui André Jarre, director tehnic radio. Inițial, a urmat cursurile școlii de inginerie de la Sorbona, pe care a abandonat-o, împotriva voinței tatălui său, pentru a studia muzica, înscriindu-se la Conservatorul din Paris.
În 1951, Maurice Jarre a fost numit în funcția de director al Théâtre National Populaire, în același an creând prima sa partitură de film în Franța în 1951, pentru „Hôtel des Invalides”, un scurtmetraj regizat de Georges Franju, lucrările sale timpurii incluzând, de asemenea, muzică pentru filme precum „The Keepers” (La Tête contre les murs) în 1958 și „The Horror Chamber of Dr. Faustus” (Les Yeux sans visage) în 1960.
La mijlocul anilor 1960 s-a mutat în SUA, unde a continuat să compună muzică pentru regizori precum Alfred Hitchcock, John Huston și Luchino Visconti. De asemenea, a scris arii simfonice pentru teatru, balet și televiziune, inclusiv miniseria Franco Zeffirelli din 1977, „Jesus of Nazareth”, din anii 1980 începând să favorizeze muzica sintetizată.
Maurice Jarre a fost căsătorit de patru ori. Primul mariaj l-a avut cu France Pejot (între 1946 și 1953), proprietara unui magazin de lenjerie intimă și susținătoare a Mișcării de Rezistență din Franța în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, cuplul devenind părinții lui Jean Michel Jarre, la 24 august 1948. Între 1965 și 1967, Maurice Jarre a fost căsătorit cu actrița franceză Dany Saval (cei doi au avut împreună o fiică pe nume Stéfanie, scenograf de teatru și televiziune născută la 2 octombrie 1965 în Los Angeles), între 1967 și 1984, Jarre a fost căsătorit cu actrița Laura Devon, care avea deja un fiu ce a luat numele tatălui adoptiv, Kevin Jarre, scenarist de film, născut la 6 august 1954 și decedat la 3 aprilie 2011 (în urma unui atac de cord), iar între 1984 și 2009, anul în care a murit, a fost căsătorit cu Fui Fong Khong.
Maurice Jarre a murit de cancer la 28 martie 2009, la Los Angeles.
Surse:
https://www.imdb.com/title/tt0087892/?ref_=nmawd_awd_1
https://www.imdb.com/name/nm0003574/awards/?ref_=nm_awd
https://www.theguardian.com/film/2009/mar/30/maurice-jarre-dies
Vă mai recomandăm să citiți și:
William Herschel, singurul compozitor astronom. Descoperitorul planetei Uranus
Aldo Valleroni, unul dintre cei mai prolifici compozitori și scriitori italieni
Test de cultură generală. Care compozitor a fost înmormântat fără inimă?