Actorul Alan Rickman: „Există o voce interioară care-ți spune întotdeauna ce ar trebui să faci”
Născut la 21 februarie 1946 la Londra (și decedat la 14 ianuarie 2016, tot la Londra), Alan Rickman este unul dintre acei actori care ar putea fi cel mai cunoscut pentru rolul maleficului (dar în secret bunul) profesor Severus Snape din filmele Harry Potter. Rickman, crescut într-o familie modestă, a urmat cursurile Latymer Upper School din Hammersmith, unde a început să dezvolte un interes pentru arte.
După finalizarea studiilor, Rickman a înființat o companie de design grafic în Londra, lucrând în domeniu pentru scurt timp. În momentul în care a decis că dorește o carieră de actor, în 1972 s-a înscris pentru o audiție la renumita Royal Academy of Dramatic Art (RADA) din Londra, unde a și fost acceptat.
Și-a început cariera pe scenă, a câștigat rapid recunoașterea pentru interpretările sale puternice, în special în producții realizate după opere ale lui Shakespeare, inclusiv „Romeo și Julieta” și „Henric al IV-lea”. Totuși, rolul lui lui Valmont în „Les Liaisons Dangereuses”, la Royal Court Theatre, în 1985, a fost cel care i-a consolidat reputația de actor formidabil, în același timp primind și o nominalizare la Premiul Tony, atunci când producția a ajuns pe Broadway. În 1988, Alan Rickman a dobândit faimă internațională cu rolul lui Hans Gruber în filmul de acțiune „Die Hard” al lui John McTiernan, personajul lui devenind celebru nu doar pentru trăsăturile de „om ticălos”, un geniu criminal extrem de inteligent și calculat, care orchestrează un jaf complex sub pretextul unui atac terorist, dar și pentru figura carismatică a lui Rickman, care la acea vreme era un bărbat atrăgător de 42 de ani. Succesul filmului (care l-a avut ca actor principal pe Bruce Willis) l-a consacrat ca actor de top la Hollywood, aducându-i roluri din ce în ce mai importante.
După „Die Hard”, Rickman a jucat în comedii romantice precum „Love Actually” (2003) și drame ca „Sense and Sensibility” (1995) al regizorului taiwanez Ang Lee, aici interpretându-l pe colonelul Brandon, și jucând alături de Emma Thompson. Însă unul dintre dintre cele mai notabile roluri ale lui Rickman a venit odată cu adaptarea seriei lui J.K. Rowling din seria „Harry Potter”, din 2001 și până în 2011, personificându-l pe Severus Snape în toate cele opt filme. Introdus inițial ca un antagonist al lui Harry Potter (personaj interpretat de Daniel Radcliffe), figura lui Snape a dezvăluit de fapt straturi de profunzime și complexitate care au captivat publicul, transformând-o într-una dintre cele mai memorabile portretizări din cinematografia modernă.
Rickman a avut o perspectivă unică asupra rolurilor sale de răufăcător, exprimând adesea idei care transmiteau un amestec de plăcere și conștiință de sine cu privire la personajele lui. „Cred că cel mai important lucru în a juca un personaj negativ este că trebuie să te bucuri de el. Trebuie să te bucuri de rol. Altfel, nu o poți face”. Rickman a reușit să îmbine umorul cu dramatismul în interpretările sale, aducând o nuanță de ironie și autoironie în rolurile negative pe care le-a avut, iar această abilitate l-a ajutat să creeze personaje multidimensionale, care erau atât temute, cât și admirate.
Cu toate că a continuat în permanență să joace pe scenă, inclusiv într-o reluare a spectacolului „Private Lives” de Noël Coward la Londra (2001) și pe Broadway (2022), ambele producții aducându-i nominalizări la premiile Tony, având succes evident, pentru Rickman cariera cinematografică a avut întâietate.
Pe lângă filmele menționate mai sus, Alan Rickman a mai apărut în „Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street” (2007), „The Butler” (2013), al lui Lee Daniels, în rolul președintelui american Ronald Reagan, a fost Omida Albastră din „Alice în Țara Minunilor” (2010) și „Alice Through the Looking Glass” (2016), „Eye in the sky” (2015), „Truly, Madly, Deeply” (1990), „Mesmer” (1994), „Robin Hood: Prince of Thieves”(1991), „An Awfully Big Adventure” (1995) și altele.
În plus față de aparițiile în producțiile pentru marele ecran și teatru, Alan Rickman a avut și apariții notabile la televiziune de-a lungul carierei sale. A fost aclamat de critici pentru rolul din miniseria BBC „The Barchester Chronicles” (1982) și mai târziu a jucat în proiecte precum „Rasputin: Dark Servant of Destiny” (1996), acesta aducându-i un premiu Globul de Aur pentru cel mai bun actor.
În 2014 a regizat filmul realizat după romanul de epocă „A Little Chaos”, al scriitoarei Alison Deegan, peliculă în care a jucat și Rickman, alături de „iubita” sa din „Sense and Sensibility” – Kate Winslet.
Portretul lui Hans Gruber din „Die Hard” (1988) i-a adus lui Alan Rickman un loc în topul 100 al celor „mai buni eroi/răufăcători” realizată de Institutul American de Film, fiind al 46-lea cel mai bun personaj negativ din istoria filmului. În 1995, a fost ales de revista Empire în topul 100 al celor mai sexi actori din istoria cinematografiei, pentru ca în 2009 să fie votat pe locul 19 în topul celor mai mari staruri de cinema în viață.
În vara anului 2015, Așan Rickman a suferit un accident vascular cerebral care a dus la diagnosticarea sa teribilă: cancer pancreatic, afecțiune despre care publicul nu a știut până la momentul decesului actorului, la 14 ianuarie 2016. Într-un documentar despre viața sa, a fost dezvăluit faptul că Rickman s-a luptat în privat cu cancerul de prostată în 2005, dar chiar dacă a suferit o intervenție chirurgicală de îndepărtare a prostatei, un deceniu mai târziu a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în fază terminală.
În ciuda rolurilor sale de răufăcător în filme precum „Die Hard” (1988) și „Robin Hood: Prince of Thieves” (1991), în viața reală Alan Rickman era la polul opus: un om foarte bun, blând, iubitor și generos.
Alan Rickman nu a avut niciodată copii, la un moment dat declarând că a dorit să respecte dorința partenerei sale de viață, profesorului universitar și politicianului Rima Horton, de a nu deveni mamă.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Alan-Rickman
https://www.imdb.com/name/nm0000614/bio/?ref_=nmtrv_ql_1
Vă mai recomandăm să citiți și:
Michael J. Fox, actorul care s-a întors în viitor. Diagnosticat cu Parkinson la vârsta de 29 de ani