Anna May Wong, prima chinezoaică vedetă la Hollywood

Anna May Wong, , născută Wong Liu Tsong (la 3 ianuarie 1905 în cartierul Chinatown din Los Angeles) a fost prima vedetă de cinema chinezo-americană, primul cetățean american de origine asiatică al cărui chip a apărut pe o monedă americană, la 19 octombrie 2022, și una dintre primele vedete de cinema care a apărut pe un timbru poștal.

A debutat pe scena londoneză alături de Laurence Olivier într-o piesă intitulată The Circle of Chalk, criticii și publicul britanic comentând atunci asupra faptului că accentul ei american era mult prea puternic pentru a fi înțeleasă. Are o stea pe Hollywood Walk of Fame, primită postum la 8 februarie 1960, și în memoria ei a fost ridicată o statuie în mărime naturală care face parte din Four Ladies Hollywood Gazebo: Mae West, Dorothy Dandridge, Anna May Wong și Dolores Del Rio. Sculptura a fost inaugurată la 1 februarie 1994 și a fost proiectată de regizoarea și designerul de producție Catherine Hardwicke, fiind un omagiu adus acestor femei deschizătoare de drumuri care au spart barierele în timpul Epocii de Aur a Hollywood-ului.

Wong a venit pe lume într-o familie numeroasă cu posibilități financiare reduse. A fost al doilea din cei opt copii. Tatăl ei, Wong Sam Sing, deținea o spălătorie, iar mama, Lee Gon Toy, era casnică. Anna Wong a reușit să devină actriță într-o perioadă profund rasistă, când la Hollywood tabu-ul împotriva amestecului de genuri însemna că actrițele caucaziene erau distribuite ca femei orientale în rolurile principale alături de bărbați caucazieni. Discriminarea de care s-a izbit în industria divertismentului nu a descurajat-o să renunțe la visul ei de a deveni actriță, dar a îndepărtat-o pentru o vreme de Hollywood, astfel că Wong și-a întins aripile spre cinematografia din Europa, acolo unde a activat câțiva ani, apărând în filme englezești și germane.

Anna May Wong a descoperit pasiunea pentru film la vârsta de 9 ani, când lipsea deseori de la școală pentru a se furișa în sălile de cinematograf, biletele cumpărându-și-le cu banii câștigați din livrarea rufelor. Când era prinsă că merge la cinema, tatăl lui Wong, care nu aprecia deloc interesul fetei pentru film, o snopea în bătaie cu un băț din bambus. Tot în acea perioadă, având acces în studiourile de film datorită unui prieten al tatălui ei, Anna a început să se împrietenească cu regizorii pe care-i întâlnea acolo, cerându-le roluri în producțiile lor.

Era considerată o fetiță curioasă și îndrăzneață, și iată că felul ei dezinvolt a dat roade deoarece a reușit să se facă remarcată. Primul ei rol a fost ca figurant necreditat în filmul The Red Lantern (1919) al Metro Pictures, în peliculă jucând fără știrea tatălui. După alte câteva aparții nu de foarte mare impact, May Wong a primit primul ei rol important la vârsta de 17 ani, în The Toll of the Sea, primul lungmetraj filmat în întregime în Technicolor, în două benzi color. Odată cu acest rol principal în melodrama romantică inspirată din opera lui Puccini, Madama Butterfly, Anna a devenit prima actriță asiatică născută în SUA care a jucat într-un film important de la Hollywood. Având în vedere faptul că rolul a fost bun, iar filmul a avut succes, teoretic May Wong ar fi trebuit să fie văzută ca o nouă vedetă la Hollywood. Practic însă, lucrurile au stat altfel. Și asta deoarece, deși născută pe meleaguri americane, Wong era chinezoaică, iar în SUA era interzisă prin lege atât emigrarea chinezilor, cât și căsătoria lor cu persoane caucaziene. În general, în America legile îi excludeau pe chinezi din cultura țării, excepție făcând, în ceea ce privește industria filmelor, participarea și implicarea lor în roluri mărunte.

Totuși, chiar dacă oficial nu a devenit un star hollywoodian, Anna May Wong intrase deja în „cărțile” regizorilor americani, devenind actrița numărul 1 atunci era vorba despre un personaj ce reprezenta o tânără asiatică, și asta în ciuda faptului că rolurile principale pentru asiatici erau puține și rare. Așadar, a continuat să apară în roluri secundare în filme precum Drifting (1923), al lui Tod Browning, în westernul Thundering Dawn (1923), The Alaskan (1924), The Thief of Bagdad (1924) – o superproducție de 2 milioane de dolari – personajele pe care le-a interpreta fiind de obicei caractere duplicitare sau ucigași, care adesea culegeau plata păcatului lor prin viol. „A fost o ucenicie înjositoare prin care majoritatea actrițelor caucaziene nu au fost nevoite să treacă”, scrie IMDb.com, „Anna dorindu-și să interpreteze femei americane moderne pe tot parcursul carierei sale, însă fiind împiedicată din cauza rasismului”.

„Eram atât de obosită de rolurile pe care trebuia să le joc. De ce chinezii de pe ecran sunt întotdeauna răufăcători? Și un răufăcător atât de crud – ucigaș, trădător, un șarpe”, s-a destăinuit ea, la un moment dat, într-un interviu, cu puțin înainte de călătoria în Europa, unde plecase pentru a scăpa de tiparele de la Hollywood.

„Mulți oameni, când mă întâlnesc prima dată, sunt surprinși că vorbesc și scriu engleza fără dificultate. Dar de ce nu ar trebui să fie așa? M-am născut chiar aici, în Los Angeles, și am mers la școlile publice de aici. Vorbesc engleza fără niciun fel de accent. Dar părinții mei se plâng că nu același lucru se poate spune despre chineza pe care o vorbesc (…)”.

În Europa s-a mutat în 1928, făcând filme în Marea Britanie, Austria și Germania și debutând pe scena londoneză alături de tânărul Laurence Olivier. După ce a fost criticată din cauza vocii și a accentului, May Wong a plătit un meditator de la Universitatea Cambridge pentru a-și îmbunătăți dicția, dobândind astfel un accent englezesc superior.

Spre deosebire de statutul de „element exotic” căpătat la Hollywood, în Europa regizorii o vedeau altfel. Îi admirau originalitatea, frumusețea și talentul, acordându-i creditul meritat și fiind privită, în sfârșit, ca o vedetă autentică. În Germania s-a împrietenit cu Marlene Dietrich și cu regizoarea Leni Riefenstahl, devenise parte a unei elite intelectuale din care făceau parte prinți, dramaturgi, artiști și fotografi care „se înghesuiau să lucreze cu ea”. A apărut în revistele din toată lumea, „mult mai mult decât actrițele cu un nivel similar de popularitate”, scrie IMDB.com, devenind un superstar media. Stilul vestimentar, coafura și felul de a se machia au ajuns surse de inspirație pentru foarte multe femeie, Anna May Wong creând, astfel, o modă.

În 1929, a fost distribuită în filmul mut Piccadilly al lui Ewald André Dupont, iar primul ei film vorbit a fost The Flame of Love (1930) (cunoscut și sub numele de The Road to Dishonour), lansat de British International Pictures. „Într-o perioadă anterioară dublării, când diferite versiuni ale unui singur film erau filmate în limbi diferite, Wong a jucat în versiunile dublate în engleză, franceză și germană ale filmului”.

Cumva gelos pe realizările și succesul actriței în Europa, Paramount Pictures a vrut-o înapoi în SUA, oferindu-i în 1930 un contract care promitea mai multe roluri principale în producții importante. Întoarsă în SUA, Wong a apărut pe Broadway în piesa On the Spot, la scurt timp după aceea mutându-se la Hollywood și jucând într-o adaptare a romanului lui Sax Rohmer, Daughter of Fu Manchu.

Cel mai bun rol al ei la Hollywood, la începutul anilor 1930, a fost acela alături de Marlene Dietrich în filmul clasic al lui Josef von Sternberg, Shanghai Express (1932), câștigător al unui Oscar. Dar obiceiurile americanilor privind rasismul nu se schimbaseră, astfel că Wong a simțit din nou gustul amar al respingerilor. MGM a refuzat să o distribuie în producția din 1932 – The Son-Daughter (1932), iar mai târziu în The Good Earth (1937).

Totuși, Wong avea în presă un susținător. Când a apărut pe coperta celui de-al doilea număr al revistei Look, a fost numită „Cea mai frumoasă chinezoaică din lume”.

Între 1939 și 1941, Anna May Wong nu a mai jucat în filme, iar ultimele ei două roluri principale în filme au fost în producții de propagandă antijaponeză, Bombs Over Burma (1942) și Lady from Chungking (1942), ambele realizate de Producers Releasing Corp, cel mai mic dintre studiourile Poverty Row.

Cum cariera ei cinematografică intrase în declin, May Wong s-a orientat către scenă și radio, a scris o carte, „New Chinese Recipes”, una dintre primele cărți de bucate chinezești tipărite în SUA, veniturile obținute în urma vânzărilor cărții donându-le organizației United China Relief.

În 1936, când a ajuns în China pentru prima dată, a fost nevoită să renunțe la o vizită în satul strămoșesc din cauza unor protestatari care au blocat drumul strigând „Jos cu Huang Liu Tsong, sluga care dezonorează China. Nu o lăsați să coboare”. Oamenii dezaprobau rolurile obscure pe care le acceptase și faptul că era o femeie singură, naționaliștii chinezi fiind îngrijorați și jigniți de portretizarea poporului lor ca întruchiparea răului în cultura americană.

În ceea ce privește viața amoroasă, Anna May Wong a avut în special relații cu bărbați caucazieni mai în vârstă, însă din cauza legii californiene care interzicea căsătoria între asiatici și caucazieni (până în 1948), nu s-a putut mărita cu niciunul dintre ei. La un moment dat, unul dintre iubiții ei albi s-a oferit să se căsătorească cu ea în Mexic, dar cum intențiile cuplului au devenit cunoscute, acesta a renunțat în momentul în care cariera la Hollywood i-a fost pusă în pericol. Nici cu un chinez nu i-a fost ușor să se căsătorească, având în vedere faptul că în cultura chineză actrițele erau cumva pe picior de egalitate cu prostituatele, prin urmare mariajul cu un chinez ar fi obligat-o să renunțe la carieră și să fie o soție ascultătoare.

„Anna May Wong a apărut în peste 50 de filme americane, englezești și germane, devenind astfel primul star de cinema chinezo-american la nivel mondial. A luptat împotriva rasismului și stereotipurilor toată viața sa profesională, fiind în același timp criticată de chinezii din țară și din străinătate pentru perpetuarea stereotipurilor în mass-media. În ciuda acestei poveri uriașe, frumoasa actriță a dat mereu dovadă de o eleganță și un rafinament deosebite”.

Anna May Wong a murit la 56 de ani, în urma unui atac de cord suferit la 3 februarie 1961, în Santa Monica, California, după o lungă luptă împotriva cirozei Laennec, o boală a ficatului.

Surse:

https://www.history.com/news/anna-may-wong-facts-career

https://www.imdb.com/name/nm0938923/bio/?ref_=nmtrv_ql_1

Vă mai recomandăm să citiți și:

Meta și Hollywood testează Inteligența Artificială care în curând ar putea genera filme

Proscrișii de la Hollywood: „Sunteți sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”

Spionii de la Hollywood! Cary Grant, cel mai mare informator dintre vedete

Rock Hudson, viața publică și privată celui mai mare idol gay de la Hollywood