Alan Bennett (9 mai 1934) este actor, dramaturg și scenarist englez, de-a lungul carierei sale fiind recompensat cu numeroase premii și distincții, inclusiv două premii BAFTA, patru premii Laurence Olivier și două premii Tony.
De asemenea, în 1995 a primit o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu al The Madness of King George, un film biografic britanic din 1994, regizat de Nicholas Hytner, scris după piesa lui Bennett, The Madness of George III, care a avut premiera în 1991.
Filmul prezintă povestea adevărată a declinului sănătății mintale a regelui George al III-lea în timpul crizei Regenței din 1788-1789 și relația tumultoasă cu fiul său cel mare, Prințul de Wales. Pelicula a fost aclamată de critici pentru interpretările actorilor – în special cea a lui Nigel Hawthorne în rolul regelui George al III-lea – și a câștigat mai multe premii, inclusiv un BAFTA pentru cel mai bun film britanic și un Oscar pentru cea mai bună regie artistică și decor, fiind de asemenea nominalizat la Marele Premiu al Academiei Americane de Film de trei ori: cel mai bun actor – Nigel Hawthorne, cea mai bună actriță în rol secundar – Helen Mirren și cel mai bun scenariu, așa cum deja am menționat, pentru Alan Bennett. British Film Institute a clasificat The Madness of King George drept unul dintre cele mai bune filme britanice realizate vreodată.
Cunoscut pentru principiile sale ferme și opiniile deschise cu privire la diverse probleme sociale și politice, Alan Bennett a refuzat în mod public, în ianuarie 1999, o diplomă onorifică din partea Universității Oxford, motivând legăturile financiare ale universității cu mogulul media Rupert Murdoch. Bennett și-a exprimat nemulțumirea față de imperiul mediatic al lui Murdoch, în special față de impactul acestuia asupra jurnalismului, discursului public și implicit asupra societății britanice. Murdoch a fost președinte executiv al 21st Century Fox, unul dintre cele mai importante portofolii de active de cablu, difuzare, film, televiziune cu plată și satelit, din 2015 până la încheierea fuziunii dintre 21st Century Fox și The Walt Disney Company în martie 2019.
„Sunt conștient de argumentele cu privire la faptul că banii murdari pot fi folosiți în scopuri onorabile, dar eu încă mai cred că Murdoch nu este un nume cu care Oxford ar fi trebuit să se asocieze”, menționa Alan Bennett într-o scrisoare adresată reprezentanților Oxford. „Desigur, sunt conștient și de faptul că a scrie (și a publica) acest lucru ar putea fi privit cu dispreț, ca o fanfaronadă, și la urma urmei, dacă cineva refuză ceva, se cuvine să nu spună nimic despre asta. Dar acest refuz nu este pentru satisfacția mea personală: Murdoch este un bully și ar trebui să fie înfruntat, în mod public”.
Bennett, care a studiat istoria modernă la Exeter College în 1957, a fost făcut membru de onoare 30 de ani mai târziu.
Alan Bennett s-a născut la 9 mai 1934 în Armley, Leeds, West Riding of Yorkshire, Anglia, în familia măcelarului Walter Bennett și a lui Lilian Mary (născută Peel). A urmat cursurile Christ Church, Upper Armley Church of England School și mai târziu Leeds Modern School, după care a studiat rusa la Joint Services School for Linguists. În 1957, a absolvit Oxford, la Exeter College, cu o diplomă în istorie.
La începutul anilor 1960, și-a câștigat faima ca membru al trupei de revistă satirice Beyond the Fringe, din care mai făceau parte Peter Cook, Jonathan Miller și Dudley Moore, grupul având mare succes atât pe scena londoneză, cât și pe Broadway și inițiind un nou tip de satiră prin abordarea unor subiecte precum politica și religia, altădată tabu. După această experiență, Bennett a început să își dedice mai mult timp scrisului. Prima sa piesă din West End a fost Forty Years On, în 1968, și a fost reluată în 1984. Un alt succes de scenă a fost și Habeas Corpus, cu premiera la Londra, de atunci, Alan concentrându-se, însă, pe munca de televiziune, scriind scenarii pentru filme precum Rolling Home, A Woman of no Importance, A Day Out și Intensive Care. În 1984, pentru piesa An Englishman Abroad, Bennett a câștigat BAFTA, din 1995 fiind nominalizat de încă zece ori la același premiu.
În 1988 a refuzat C.B.E. (distincția de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic), iar în 1996, onoarea de a primi titlul de Knighthood în 1996.
În 1992, a primit Premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun actor într-un muzical ori spectacol, pentru interpretarea din Talking Heads, iar drama sa, The Lady in The Van, jucată la Queen’s Theatre, a fost nominalizată la Laurence Olivier Theatre Award în 2000 pentru cea mai bună piesă nouă. În 2005, a fost recompensat cu Premiul Special al Societății în cadrul Galei Premiilor Laurence Olivier, pentru contribuția sa de o viață adusă teatrului. Tot în 2005, a câștigat Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună piesă nouă cu The History Boys, o piesă de altfel premiată cu Tony de șase ori (Cel mai bun actor – Richard Griffiths, Cel mai bun regizor – Nicholas Hytner, Cea mai bună actriță într-un rol principal – Frances de la Tour, Cel mai bun design scenic, Cel mai bun design de lumini și Cea mai bună piesă).
În 2008, Telegraph l-a clasat pe locul 23 în lista celor mai puternici 100 de oameni din cultura britanică.
Piesa sa, The Madness of George III, jucată inclusiv pe scena Chicago Shakespeare Theater, a fost distinsă cu Premiul Equity Joseph Jefferson 2011.
Din 2006 locuiește în Camden Town și Primrose Hill din Londra împreună cu partenerul său, scriitorul Rupert Thomas, cu care s-a căsătorit în 2006.
Surse:
https://www.imdb.com/title/tt0110428/awards/?ref_=tt_awd
https://www.imdb.com/name/nm0003141/awards/?ref_=nm_ov_ql_2
http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/education/255738.stm
https://www.independent.co.uk/news/bennett-rejects-oxford-s-call-1047031.html
Leonardo DiCaprio, unul dintre cei mai proeminenți și influenți actori de la Hollywood