Vivian Maier, bona care a devenit unul dintre cei mai buni fotografi stradali ai secolului XX

Vivian Maier (1926 – 2009) este considerată a fi unul dintre cei mai importanți fotografi de stradă ai secolului al XX-lea, imaginile realizate de ea oferind o perspectivă valoroasă asupra vieții urbane din America în perioada postbelică. Povestea vieții Vivianei a fost explorată prin diverse mijloace, inclusiv cărți și filme documentare, Finding Vivian Maier ar fi un exemplu, producția având premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2013 și fiind nominalizată la premiul Oscar pentru cel mai bun documentar, în 2015, cât și la Premiile Academiei Britanice de Film, la aceeași categorie.

Opera lui Vivian Maier a ieșit la iveală postum, când John Maloof (cineast, fotograf și autor american, regizorul lungmetrajului documentar Finding Vivian Maier) a achiziționat o parte semnificativă din negativele ei la o licitație organizată în 2007. Publicată inițial online în iulie 2008, colecția lui Maier a câștigat o largă atenție după ce Maloof și-a conectat blogul la o selecție de fotografii ale Vivianei pe Flickr în octombrie 2009, expunerea atrăgând atenția criticilor și ducând la organizarea a numeroase expoziții în întreaga lume, inclusiv în instituții importante precum Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York.

• Muzeul Internațional de Criptozoologie
• Dev Patel, de la Starul din Slumdog Millionaire la Activistul pentru Diversitate

Născută la 1 februarie 1926 la New York, Maier a crescut mai ales în Franța, unde a început să experimenteze cu un Kodak Brownie, un aparat foto accesibil conceput pentru amatori. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții lucrând ca bonă, o activitate care i-a oferit inclusiv libertatea de a explora mediile urbane cu aparatul său foto. De-a lungul vieții, a realizat peste 150.000 de fotografii, în principal în Chicago, New York și Los Angeles, dar și dincolo de granițele SUA, în special în Franța.

Viața timpurie a lui Vivian Maier a fost marcată de o educație transatlantică, fiind născută dintr-o mamă de origine franceză și un tată austriac. Tot ce este posibil ca acest context multicultural să-i fi influențat viziunea asupra lumii. S-a mutat la Chicago în anii 1950, unde a început să lucreze ca bonă pentru diverse familii, un job care nu i-a limitat perspectivele, ba dimpotrivă, a încurajat-o către pasiunea de-o viață, permițându-i să se plimbe pe străzi ore întregi, în timpul liber, sau cu micuții de care avea grijă după ea, fotografiind.

Vivian Maier nu a avut o pregătire formală în domeniul fotografiei, dar instinctul și talentul de artist fotograf i-au format un stil distinctiv caracterizat prin scene de stradă spontane care captau esența vieții urbane. Folosea adesea un aparat foto Rolleiflex, care îi permitea să fotografieze de la nivelul taliei fără a atrage atenția asupra sa. De altfel, această tehnică a contribuit la autenticitatea imaginilor sale, deoarece subiecții erau adesea inconștienți de faptul că sunt fotografiați. Fotografiile Vivianei Maier – care prezintă în special copii și adulți pe stradă, reflexii în ferestre – se remarcă prin compoziție, utilizarea luminii și a umbrelor și capacitatea de a transmite emoție prin intermediul momentelor cotidiene. De asemenea, multe imagini ale ei sunt compoziții abstracte experimentale și autoportrete stilizate, care încorporează frecvent oglinzi și reflexii, amplificându-i calitățile enigmatice și prezentând-o, de obicei, cu o expresie fixă, concentrată.

Unul dintre cele mai intrigante aspecte ale poveștii lui Maier este faptul că aceasta și-a revăzut sau tipărit rareori fotografiile în timpul vieții. Multe negative au rămas nedevelopate până după moartea ei, în 2009, atunci când au fost descoperite, așa cum am menționat deja puțin mai sus, de John Maloof la o casă de licitații. Maloof a achiziționat 30.000 de negative pentru aproximativ 400 de dolari, neaflând identitatea fotografului decât mai târziu, când a găsit numele ei mâzgălit pe un plic rătăcit printre negative. O căutare rapidă pe Google a arătat că Maier murise cu doar câteva zile înainte. Neștiind cum să procedeze, Maloof a început să posteze imaginile ei online.

„Întrebarea mea este, ce să fac cu lucrurile acestea?”, a scris el într-o postare pe Flickr. „Sunt aceste lucrări demne de expoziții, de o carte? Ori sunt comune? Orice sugestie ar fi grozavă”. Reacțiile au fost imediate și mai mult decât entuziasmate. Maier a devenit rapid o senzație. Toată lumea dorea să afle mai multe despre singuratica care a surprins atât de bine America secolului XX.

Povestea Vivianei Maier a impresionat publicul, dar fanii ei au fost în aceeași măsură fascinați de opera artistei cât și intrigați de faptul că dădaca singuratică și-a dezvoltat talentele în secret.

„Paradoxul lui Vivian Maier este că viața de anonimat care a captivat imaginația publicului persistă în lucrare”, scria criticul de artă Arthur Lubow pentru New York Times, adăugând: „Un artist folosește un aparat foto ca instrument de autoexprimare. Maier a fost un cameleon extrem de talentat. După ce m-am scufundat în lucrările ei, în afară de faptul că am detectat o anumită ironie, nu am reușit să înțeleg prea bine sensibilitatea ei”.

„Artista avea, fără îndoială, o curiozitate față de împrejurimile sale imediate, pe care le fotografia cu o lipsă de conștiință de sine ”, comenta și Sophie Wright, directoarea muzeului din New York, pentru CNN. „Nu există niciun public în minte. Nu există nicio dovadă că Maier s-a gândit la spectatorii ei – sau că și-a imaginat vreodată că ar avea spectatori, în primul rând. Totuși, aceștia nu vor înceta niciodată să se întrebe despre ea”.

Vivian Maier, care nu s-a căsătorit niciodată, și nici nu a avut copii, a murit la vârsta de 83 de ani, la 21 aprilie 2009.

Și nu a fost „o ciudată cu o cameră de fotografiat”, așa cum spunea despre ea, ci o pasionată a artei fotografice, devenită foarte apreciată printre iubitorii de fotografie, chiar dacă abia după moartea ei.

Surse:

https://www.smithsonianmag.com/history/meet-vivian-maier-reclusive-nanny-street-photographer-20th-century-180984665/

https://www.nytimes.com/2024/06/13/arts/design/vivien-maier-photography-fotografiska.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

O pasăre de pradă rară a fost fotografiată pentru prima dată în Papua Noua Guinee

De ce fotografiile cu galaxia Calea Lactee nu sunt reale? Nu este nicio conspirație la mijloc

Joseph Nicéphore Niépce, părintele fotografiei

A murit astronautul care a surprins una dintre cele mai frumoase fotografii cu Pământul