Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. „Odată ce ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil, trebuie să fie adevărul”
Sherlock Holmes este cel mai faimos detectiv din lume, personaj fictiv cunoscut pentru abilitățile sale excepționale de observație și raționament și creat de autorul britanic Sir Arthur Conan Doyle în 1887.
Holmes, personificat nu doar în opera literare, dar și în piese de teatru și filme pentru marele și micul ecran, a devenit un simbol al genului literar al misterului și al investigației, fiind foarte des asociat cu Londra victoriană, acolo unde și-a desfășurat majoritatea cazurilor.
Conform IMDb.com, Sherlock Holmes este personajul fictiv cel mai filmat, apărând în 226 de filme și fiind interpretat de zeci de actori diferiți de la apariția cinematografiei la sfârșitul secolului al XIX-lea, Benedict Cumberbatch, Peter Cushing, Roger Moore, Ian McKellen, Michael Caine, Charlton Heston și Jonathan Pryce numărându-se printre cei care l-au personificat pe detectivul cu pălărie distinctă, Basil Rathbone interpretându-l pe Holmes în 14 filme.
Holmes are o inteligență sclipitoare, este extrem de perspicace, fiind capabil să rezolve cele mai complicate crime printr-o combinație de observație minuțioasă și demnonstrații logică. De exemplu, poate deduce informații despre o persoană doar prin analiza detaliilor vestimentației sau a comportamentului acesteia. Holmes folosește tehnici precum analiza chimică, balistica și chiar psihologia pentru a înțelege motivele criminalilor și pentru a găsi dovezi care să conducă la soluționarea cazurilor, un amestec între știință și artă care l-a transformat pe celebrul Holmes dintr-un detectiv, într-un adevărat pionier în domeniul criminologiei. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că popularitatea detectivului a inspirat, în timp, o serie de alți scriitori să creeze rivali pentru Sherlock Holmes.
Sherlock Holmes a fost inventat de Sir Arthur Conan Doyle, un medic scoțian care a început să scrie povestiri în anii 1880. Prima apariție a lui Sherlock Holmes a avut loc în nuvela A Study in Scarlet, publicată în 1887, lucrare ce a marcat debutul unui personaj care avea să devină una dintre cele mai recunoscute figuri din literatura mondială.
Conan Doyle a continuat să dezvolte personajul printr-o serie de romane și povestiri scurte, inclusiv titluri celebre precum The Sign of the Four (1890), The Hound of the Baskervilles (1902) și The Adventure of the Speckled Band (1892). În total, Arthur Conan Doyle a scris patru romane și 56 de povestiri cu Sherlock Holmes, toate publicate între 1887 și 1927 și culminând cu The Case-Book of Sherlock Holmes.
Arthur Conan Doyle s-a născut la 22 mai 1859 în Edinburgh, Scoția, într-o familie cu tradiții artistice, dar cu un tată alcoolic care nu a avut realizări notabile. De tânăr, Doyle a fost influențat de poveștile fantastice pe care mama sa le spunea, ceea ce i-a stimulat imaginația și a constituit o bază creativă care l-a ajutat să-și dezvolte abilități de povestitor. Doyle a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh, unde a întâlnit un profesor care avea să-i marcheze profund existența și cariera literară: Dr. Joseph Bell. Bell era cunoscut pentru flerul său excepțional, simțul de observație și deducție, diagnosticând pacienții doar uitându-se la ei când intrau în cabinetul său; metodele lui de diagnosticare servind drept model pentru caracterul lui Sherlock Holmes.
De altfel, în primul roman în care apare Sherlock Holmes – A Study in Scarlet, publicat în 1887, Doyle nu doar că a introdus acest personaj principal, ci l-a inclus și pe Dr. John Watson, care devine companionul lui Holmes. În timp, impactul lui Sherlock Holmes a fost atât de mare încât, pe lângă faptul că a devenit un simbol al genului detectivistic, a influențat profund literatura ulterioară și cultura populară în general, metodele lui de investigare stabilind standarde pentru detectivii fictivi din cărțile viitoare.
O altă influență importantă asupra creării lui Sherlock Holmes, scrie interestingliterature.com, a fost detectivul fictiv al lui Edgar Allan Poe, C. Auguste Dupin, care a apărut pentru prima dată în povestirea sa din 1841, Crimel în Rue Morgue. Dupin este considerat primul detectiv din literatura de ficțiune, chiar dacă termenul detectiv nu fusese încă inventat la acea vreme. Poe a dezvoltat acest personaj inspirându-se din figura lui François-Eugène Vidocq, un fost criminal devenit criminalist și fondator al poliției franceze.
Revenind la Holmes, Doyle a scris cartea în timp ce deținea un cabinet medical aproape falimentar în Portsmouth. După ce a fost finalizat, romanul a fost respins de mai multe edituri înainte de a fi publicat în cele din urmă în Beeton’s Christmas Annual (după numele soțului doamnei Beeton, autorul cărții de bucătărie și gospodărie), prima ediție nevândându-se deloc bine.
„Conan Doyle s-a chinuit să găsească un editor pentru povestirile sale despre Sherlock, după ce inițial s-a adresat revistei Cornhill”, scrie The Guardian. „Abia după ce aceștia, dar și alți doi, l-au respins pe dl Holmes, a fost în cele din urmă acceptat de un al patrulea editor care a spus că lucrarea era exact ceea ce căutau – ficțiune ieftină”.
„Holmes a fost eficient pentru Conan Doyle, dar autorul a decis să-l omoare după ce a câștigat suficienți bani, trimițându-l să ia parte la o confruntare ce are loc la Cascada Reichenbach din Elveția”, în timpul luptei dramatice, Holmes căzând în apă, astfel fiind sugerată moartea lui. Decizia lui Conan Doyle de a-l omorî pe Sherlock Holmes a stârnit o reacție puternică din partea cititorilor. Mulți fani au fost devastati de moartea personajului lor preferat, unii chiar organizând campanii publice prin care cereau readucerea lui Holmes în viață. În cele din urmă, presiunea exercitată asupra autorului și propunerea de a-l învia pe Holmes venită din partea unui editor american (i-a oferit echivalentul a 1,6 milioane de dolari), l-au convins pe Conan Doyle să-și „resusciteze” personajul, scriind The Hound of the Baskervilles (plasat înainte de The Final Problem) și reînviindu-l în The Adventure of the Empty House. Conan Doyle, menționează latimes.com, a scris că Holmes reînviat a călătorit în Orientul Îndepărtat în acei ani în care s-a crezut a fi mort, a renunțat la consumul său îndelungat de cocaină și, în general, s-a mai liniștit.
Sir Arthur Conan Doyle a fost mai mult decât scriitorul care a creat unul dintre cele mai populare personaje din literatura universală. Printre alte realizări, campania sa juridică a dus la înființarea Curții de Apel Penale. De asemenea, a fost făcut cavaler pentru activitatea jurnalistică din timpul celui de-al Doilea Război al Burilor. A scris romane istorice (precum The White Company și Sir Nigel, a căror acțiune se petrece în secolul al XIV-lea) pe care le-a apreciat mai mult decât romanele sale polițiste, Winston Churchill fiind unul dintre fanii devotați ai romanelor sale istorice. Doyle a scris, de asemenea, romane științifico-fantastice, precum The Lost World (1912), care va inspira Jurassic Park al lui Michael Crichton și, ulterior, filmul lui Steven Spielberg (continuarea romanului și a filmului fiind numită, în semn de omagiu pentru Doyle, The Lost World).
Arthur Conan Doyle a fost de două ori candidat parlamentar fără succes și a devenit fascinat de spiritism după moartea fiului său. Scriitorul a murit în urma unui atac de cord în 1930, la vârsta de 71 de ani.
Conan Doyle a fost căsătorit de două ori, prima data cu Louisa Hawkins, în 1885. Au avut împreună doi copii, Mary și Kingsley, iar la un an după moartea Louisei, în 1906, s-a căsătorit cu Jean Leckie, cu care a avut trei copii: Denis, Adrian și Jean. Conan Doyle a fost făcut cavaler în 1902 pentru activitatea sa în cadrul unui spital de campanie din Bloemfontein, Africa de Sud, și pentru alte servicii prestate în timpul războiului sud-african.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Arthur-Conan-Doyle
https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1991-06-02-mn-339-story.html
Vă mai recomandăm să citiți și:
Benedict Cumberbatch, un lord. „Iubesc să nu fac pe plac tuturor”
Aaron Taylor-Johnson, a fi sau a nu fi noul James Bond?
De ce a renunțat actorul Martin Freeman la vegetarianism după 38 de ani?