Mary Shelley, autoarea cărții Frankenstein. Frankenstein a apărut în urma unui concurs de povești cu fantome

Romanul Frankenstein sau Un Prometeu Modern, scris de Mary Shelley și publicat pentru prima dată în 1818, este considerat una dintre primele lucrări de științifico-fantastic. Povestea, așa cum aproape toată lumea știe, se concentrează pe Victor Frankenstein, un tânăr om de știință care creează o ființă umană din părți de cadavre. Creatura, adesea denumită „monstrul” sau „creația lui Frankenstein”, devine un simbol al fricii față de necunoscut și al consecințelor necontrolate ale științei.

În carte, caracterizarea fizică a monstrului creat de Frankenstein este esențială pentru a înțelege natura sa complexă. Este descris ca având o statură imensă, aproximativ opt picioare (în jur de 2,4 metri), având trăsături grotești: pielea îi este galbenă și translucidă, mușchii și venele fiind vizibile. Are fața diformă, gura larg deschisă, dinții ascuțiți, iar ochii adânciți și strălucitori îl fac să pară de-a dreptul terifiant și amenințător.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Și, chiar dacă inițial acesta caută acceptare și dragoste din partea oamenilor, monstrul se confruntă constant cu respingerea și frica celor din jur, experiența transformându-l treptat într-un personaj tragic. Bestia, care devine conștientă de suferința sa, dezvoltă emoții complexe precum tristețea, furia și dorința de apartenență. Mai mult, își exprimă dorința de a avea o relație cu acela care i-a dat viață, Victor Frankenstein, dar această dorință se transformă rapid într-o obsesie care duce la distrugerea ambelor personaje.

Monstrul nu este pur rău; însă acționează adesea ca rezultat al tratamentului pe care îl primește din partea societății, fiind de fapt o reflecție asupra condiției umane, a suferinței și a căutării acceptării într-o lume care judecă superficial.

Se presupune că numele Frankenstein a fost inspirat de numele unei cetăți situate în apropierea orașului Darmstadt, Germania, un loc cu o semnificație aparte pentru Mary Shelley, pe care l-ar fi vizitat în timpul călătoriilor sale prin Europa. De asemenea, s-a scris că această cetate are o istorie bogată fiind asociată cu mituri medievale și legende despre alchimie.

Dar cum a ajuns Mary Shelley să scrie Frankenstein?

Romanul revoluționar al lui Mary Shelley a fost una dintre primele explorări gotice ale vieții artificiale, importanța acestei lucrări continuând până în ziua de azi datorită contribuțiilor pe care le-a adus la studiile gotice și science fiction în întreaga literatură, precum și adaptările sale ulterioare pentru scenă, film și televiziune în secolele XX și XXI.

Ideea romanului a fost inspirată de un coșmar pe care l-a avut autoarea în timp ce se afla în vacanță cu Percy Bysshe Shelley (scriitor, considerat unul dintre cei mai importanți poeți romantici englezi și cel care între 1816 și 1822 i-a fost soț), cu Lord Byron și Dr. John Polidori, la Villa Diodati de lângă Lacul Geneva din Elveția în timpul „anului fără vară” 1816.

O mică paranteză pentru a explica contextul anului 1816, atins de anomalii climatice severe care au afectat emisfera nordică, în special Europa și părți ale Statelor Unite. Aceste anomalii au fost cauzate în principal de erupția vulcanului Tambora, situat pe insula Sumbawa din Indonezia, care a avut loc între 5 și 15 aprilie 1815, considerată una dintre cele mai puternice erupții vulcanice din istorie, și cu un impact semnificativ asupra climei globale. Erupția vulcanului Tambora a eliberat cantități uriașe de cenușă și gaze în atmosferă, ceea ce a dus la formarea unui nor de cenușă care a acoperit o mare parte din emisfera nordică. Norul a blocat lumina soarelui, reducând astfel temperatura globală. Se estimează că temperaturile medii globale au scăzut cu aproximativ 0,4–0,7 °C în acel an. În plus, această erupție s-a suprapus cu o perioadă cunoscută sub numele de Minimul lui Dalton, caracterizată printr-o activitate solară redusă. În timpul verii anului 1816, multe regiuni au experimentat condiții meteorologice extrem de neobișnuite. În mai și iunie, înghețurile nocturne au distrus majoritatea culturilor agricole. În iunie, ninsori abundente au fost raportate în statele americane precum New York și Maine. În iulie și august, lacurile și râurile din Pennsylvania au înghețat. Aceste condiții meteorologice neobișnuite au dus la distrugerea recoltelor agricole pe scară largă și la creșterea dramatică a prețurilor alimentelor. Dar această vară întunecată s-a dovedit a fi ciudat de fructuoasă pentru scriitorii romantici în devenire, scrie historyextra.com.

„Sugestia lui Lord Byron de a organiza un concurs de povești cu fantome pentru a-și petrece vacanța în Elveția nu numai că a inspirat romanul Frankenstein al lui Shelley, ci și proza scurtă a lui Polidori, The Vampyre (1819), care a devenit mai târziu o sursă de inspirație pentru opera fundamentală a lui Bram Stoker, Dracula (1897)”.

„Shelley își amintește în introducerea sa la ediția din 1831 a romanului Frankenstein că visul ei de groază a fost inspirat de o discuție nocturnă între Bysshe Shelley și Byron despre subiectul științific aflat la modă atunci și anume galvanismul. Studiul electricității pentru a stimula contracția musculară și producerea de reacții chimice, care a condus la concepte fantastice ale unei stări liminare între viață și moarte, explorate prin crearea monstrului lui Frankenstein”.

Totuși, conform biografiilor, coșmarul pe care l-a avut în urma concursului de povestiri de groază nu a fost singura sursă de inspirație a lui Mary Shelley, dar și pierderea unui copil, în 1815, și propria copilărie marcată de moartea prematură a mamei, Mary Wollstonecraft, la doar unsprezece zile după nașterea lui Shelley. Mai mult, doar unul dintre copiii ei cu Bysshe Shelley va supraviețui până la vârsta adultă, ea devenind văduvă la doar 20 de ani, în urma morții tragice a lui Bysshe Shelley în anul 1822.

Interesant este că ediția din 1818 a romanului a fost publicată anonim, prefața scrisă de Percy Bysshe Shelley fiind interpretată greșit ca fiind revendicarea paternității sale. Abia versiunea retipărită din 1823 va purta numele lui Mary Shelley ca autor.

The Fate of Frankenstein, prima adaptare scenică a romanului lui Shelley, a debutat la Lyceum Theatre, Londra, în toamna anului 1823, cu mare succes la public. Din 1878, autorul Bram Stoker a condus teatrul și a continuat să scrie Dracula, cel mai adaptat monstru gotic din cultura populară.

Deși Frankenstein este cea mai cunoscută operă a lui Shelley, aceasta a continuat să scrie pe tot parcursul vieții sale, inclusiv romanul științifico-fantastic despre o ciumă apocaliptică fatală, The Last Man (1826), precum și eseuri și jurnale de călătorie.

Creatura lui Frankenstein este al doilea cel mai adaptat monstru pe ecran, fiind devansat doar de contele Dracula al lui Stoker. Cel mai adaptat om pe ecran este Sherlock Holmes.

Mary Wollstonecraft Shelley s-a născut la 30 august 1797 în Somers Town, Londra, în familia unor intelectuali proeminenți ai vremii: William Godwin a fost filosof politic, și Mary Wollstonecraft, o susținătoare de pionierat a drepturilor femeilor și autoare a cărții A Vindication of the Rights of Woman. După moartea prematură a mamei, Mary a fost crescută în principal de tatăl său, care i-a oferit o educație informală, dar bogată, încurajându-i dezvoltarea intelectuală prin accesul la biblioteca extinsă a familiei și interacțiunile cu intelectuali notabili.

În 1814, la vârsta de 16 ani, Mary a început o relație romantică cu Percy Bysshe Shelley, care era deja căsătorit. Povestea lor de dragoste i-a determinat să fugă în Franța în iulie 1814, și călătorind o perioadă în toată Europa. La revenirea lor în Anglia, Mary era însărcinată cu copilul lui Percy, iar în următorii doi ani, ea și Percy s-au confruntat cu ostracismul, datoriile constante și moartea fiicei lor născute prematur. Mary și Percy s-au căsătorit în decembrie 1816, după sinuciderea primei soții a lui Percy.

De-a lungul vieții sale, în afară de clasicul și revoluționarul Frankenstein, Mary Shelley a mai scris câteva romane, printre care Valperga (1823), Ultimul om (1826), Lodore (1835) și Falkner (1837). Operele sale reflectă adesea radicalismul politic și sfidează normele sociale contemporane privind rolurile de gen și individualismul.

După moartea lui Percy Shelley în 1822, în Italia, acolo unde venise să-și viziteze niște prieteni, scufundându-se cu barca în care se afla, Mary s-a întors în Anglia, unde s-a dedicat creșterii singurului lor copil supraviețuitor, promovând totodată moștenirea literară a lui Percy prin editarea lucrărilor acestuia. În ciuda faptului că s-a confruntat cu tragedii personale – inclusiv moartea a trei dintre cei patru copii ai săi – Mary a continuat să scrie până când sănătatea ei a cedat în urma unei boli cauzate de ceea ce se crede ar fi fost o tumoare pe creier.

Mary Shelley a încetat din viață la 1 februarie 1851, la 53 de ani, lăsând în urmă o poveste de viață care reflectă contexte istorice semnificative, cum ar fi gândirea feministă timpurie și romantismul, și stabilind-o în același timp ca o figură fundamentală atât în literatura gotică, cât și în cea science fiction.

Surse:

https://www.historyextra.com/period/georgian/frankenstein-mary-shelley-history-legacy-inspiration-gothic-novel-monster-creature/

https://www.newyorker.com/magazine/2018/02/12/the-strange-and-twisted-life-of-frankenstein

https://www.bbc.co.uk/programmes/articles/46p9XF2XFyxybjX2nxNbC9N/11-phenomenal-facts-about-frankenstein

https://www.britannica.com/biography/Mary-Wollstonecraft-Shelley

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oscar Isaac, noul Frankenstein al lui Guillermo del Toro

Care va fi prima apariție publică a lui Julian Assange după eliberarea din închisoare?

Castelul Frankenstein, locul de naștere al unui alchimist excentric și posibila inspirație pentru un roman celebru

Laboratorul unui alchimist renascentist a dezvăluit o surpriză