În octombrie 1947, Comitetul pentru Activități Antiamericane (HUAC – House Un-American Activities Committee) a citat 41 de scenariști, regizori și producători americani în încercarea de a investiga elementele „subversive” din industria divertismentului.
Întrebarea principală care le-a fost adresată „suspecților” era „sunteți în prezent sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”. În cazul în care răspunsul era „da”, HUAC cerea detalii pentru a afla cine altcineva mai era membru comunist. Dintre cei intervievați, unii au depus mărturie, alții însă nu.
Astfel, zece 10 scenariști, producători și regizori americani au refuzat să depună mărturie în fața Comisiei pentru activități antiamericane a Camerei, pe motiv că Primul Amendament le acordă libertatea de exprimare și libertatea de asociere. Toți cei 10 au ajuns pe o listă neagră și au fost condamnați la închisoare pentru refuzul lor de a coopera, majoritatea dintre ei ispășind între șase și 12 luni de închisoare începând cu 1950. Persoanele incluse pe această listă erau boicotate și li se refuza angajarea în proiecte de film, televiziune sau teatru. A fost o perioadă de ostracizare și de dificultăți majore în obținerea de locuri de muncă pentru acești artiști.
Scenaristul și criticul de teatru Alvah Bessie (1904-1985), care în 1938 luptase ca voluntar în Războiul Civil Spaniol împotriva generalului fascist Francisco Franco.
„Niciodată nu voi ajuta sau încuraja un astfel de comitet în încercarea sa evidentă de a încuraja tipul de intimidare și teroare care este precursorul inevitabil al unui regim fascist”.
Regizorul și scenaristul Herbert J. Biberman (1900-1971) și soția sa, de asemenea, au refuzat să depună mărturie în fața HUAC, invocând al cincilea amendament.
Scenaristul Ring Lardner Jr. (1915-2000), membru al consiliul de administrație al Screen Writers Guild și co-scenarist al filmului „Woman of the Year”, 1942, în care Katharine Hepburn și Spencer Tracy au jucat pentru prima dată împreună. Din cauza problemelor sale cu HUAC, după ce a ieșit din închisoare, Lardner s-a putut angaja ca scenarist pentru anumite emisiuni TV și filme scriind doar sub pseudonime. Abia în 1965 s-a semnat cu propriul nume pe scenariul filmului „The Cincinnati Kid”, urmând ca în 1971 să câștige Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul M*A*S*H, serial bazat pe romanul unui fost chirurg al armatei americane H. Richard Hornberger, al cărui pseudonim era Richard Hooker.
Lester Cole (1904-1985), scenarist prolific, co-fondator al Screen Writers Guild în 1933, a fost de asemenea pe lista celor zece.
Apoi, regizorul și editorul Edward Dmytryk (1908-1999), câștigator al unui Oscar (în 1948), pentru cel mai bun regizor, premiu câștigat pentru filmul „Crossfire” din 1947, pe care îl realizase cu un an înainte să fie interogat de HUAC și să refuze cooperarea cu aceștia. „Dmytryk se remarcă în rândul celor 10 de la Hollywood pentru că este singurul care a dat cu subsemnatul”, scrie history.com. De altfel, după ce a fost contactat de comitet și a aflat că a fost trecut pe lista neagră, Dmytryk a fugit în Marea Britanie, revenind în SUA după doi ani. A făcut închisoare timp de patru luni și jumătate, sentința fiind mai mare, dar reușind să o scurteze deoarece în aprilie 1951 a recunoscut faptul că a fost membru al Partidului Comunist și a numit alți presupuși membri. A fost pasul lui către excluderea din listă și reintegrarea fără probleme în lumea de la Hollywood.
Scriitorul John Howard Lawson (1894-1977), nominalizat la Oscarul pentru cea mai bună poveste pentru producția Blockade (1938), a făcut și el închisoare pentru că a refuzat să vorbească cu reprezentanții HUAC.
La fel și scenaristul Albert Maltz (1908-1985), cunoscut mai ales pentru scenariul scris pentru pelicula „Pride of the Marines” (1945), pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. Și-a putut continua activitatea după ispășirea pedeapsei cu închisoarea, scriind sub pseudonime. „În 1970, a primit credit de scenarist sub propriul nume pentru filmul Two Mules for Sister Sara, un western cu Shirley MacLaine și Clint Eastwood”.
Samuel Ornitz (1890-1957), scenarist și dramaturg, a publicat romanul „Bride of the Sabbath” în perioada în care se afla în închisoare, în 1951. După ce și-a ispășit pedeapsa, nu a mai revenit niciodată la Hollywood. A murit în 1957.
Adrian Scott (1911 – 1972), după ce a fost pus pe lista neagră, a dat în judecată RKO Pictures pentru concediere abuzivă, caz respins de Curtea Supremă a SUA în 1957. Și-a continuat activitatea scriind scenarii pentru televiziune sub numele soției sale, Joanne Court.
În cele din urmă, Dalton Trumbo (1905-1976), și el un nominalizat la Oscar pentru scenariul filmului „Kitty Foyle” (1940), unul dintre scenariștii din spatele succesului lui Audrey Hepburn din 1953, i-a fost recunoscut Oscarul pentru cel mai bun regizor abia în decembrie 1992, statueta fiindu-i înmânată postum văduvei lui Trumbo, la 10 mai 1993.
Pierderea locurilor de muncă, ca efect al sfidării Congresului, și includerea pe lista neagră, au cauzat dificultăți financiare semnificative celor zece de la Hollywood, unii dintre ei fiind incapabili să-și mai plătească facturile, ipotecile ori să facă față altor cheltuieli și fiind nevoiți să își vândă bunurile ori să își simplifice stilul de viață pentru a se descurca.
De asemenea, persoanele aflate pe lista neagră s-au confruntat adesea cu izolare socială și ostracizare din partea colegilor din industrie, au fost catalogați public ca fiind subversivi și nepatrioți sau au avut probleme psihice.
Comitetul și-a continuat activitatea până în 1975, când a fost desființat oficial.
Surse:
https://www.history.com/news/hollywood-10-biographies
https://www.history.com/topics/cold-war/huac
Spionii de la Hollywood! Cary Grant, cel mai mare informator dintre vedete
Rock Hudson, viața publică și privată celui mai mare idol gay de la Hollywood
Pedro Pascal, senzația chiliană de la Hollywood. De la Game of Thrones la Gladiator 2